3,883 matches
-
în unele zile răbdau, în altele cumpărau cartofi, îi dădeau proprietăresei să-i curețe, cereau de la ea puțin untdelemn și îi prăjeau... Mâncam toți... Proprietarul, un pitic, vindea ciurele în oraș. Camera lor era lângă a noastră, acolo trăiau și găteau, era cald, aveau o sobă mare, țărănească, spoită cu var. Miloasă, când veni iarna timpurie și geamurile noastre începură să înflorească, aștepta să-i plece bărbatul în oraș și deschidea ușa spre noi măcar să se dezghețe geamurile. Ideile nu vin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
România și ce câmpii frumoase aveți!” Am rămas Înmărmuriți. Ne așteptam să spună cât de săraci suntem. Dar el a venit și ne-a Îmbrățișat pe toți de parcă ne cunoștea de când lumea și a mâncat cu poftă tot ce am gătit.” Vreau să vizitez Împrejurimile! spuse elvețianul, după ce a mâncat.” Bărbate-miu și fiică-mea l-au Însoțit să-i arate câmpiile și bălțile care Înconjoară localitatea. La marginea satului văzu ruinele fostul CAP, altădată grajduri care adăposteau cirezi de vite
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
să mă aplaude, unii să fluiere din simpatie. S-a terminat melodia. M-am așezat cuminte la masă și am Început să completez chestionarul. Întrebări care mi-au provocat zâmbete. Am Început să bifez: dacă am serviciu, dacă știu să gătesc, să calc, să fac curățenie, să fac piața, să pun murături, să schimb un bec și siguranțele de la tabloul electric, dacă știu să cos, să țes, să schimb copiii mici de pampărși, să le spun povești și multe altele, treburi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pomii în fruct și frunzele se roteau după umbră. Limpede ca apa de izvor era cerul, iar casa văruită proaspăt. - Apoi tată, hai la oraș de-om târgui. ți-om lua ce o fi mai bun pentru nuntă. Te-ai găti de sărbătoare. Hai cu tata. Saveta călca ușor, plutind alături de tatăl ei spre poarta verde. Pașii ei mici simțeau căldura pământului și răcoarea ierbii cu rouă. Zâmbea. Va face nuntă, iar tatăl ei îi va sta alături. Soarele îi urmărea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
privea vorbele spuse de oamenii din sat celor veniți de la județ. Cuvinte pe care ea nu le mai auzise. - O omorât-o de când o luat-o, și-mi spunea, “Mamă Floareo, nu mai poci să trăiesc cu el că mă gătește” o spus, “mai bine stau și eu încă oleacă până e fata mare și plec”. și eu ce era să spun, “cum vrei mamă”, am spus, “cum vrei”. și acuma... țața Floarea, știrbă, molfăind cuvintele, și cu chipul senin povestea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe deasupra, aveau la masă carne de porc. - În Coran scrie că nu-i voie să mănânci carne de porc. Dar Coranul nu știe că nu te poți îmbolnăvi dacă porcul e bine fript. Tot noi ne pricepem mai bine să gătim! La ce te gândești? Janine nu se gândea la nimic sau poate se gândea la biruința bucătarilor asupra profeților. Dar trebuia să se grăbească. A doua zi, dis-de-dimineață, o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răstoarnă carul mare! Am salata mea de boeuf Motto: (dedicație lui R.Șt.) Când cei de la Desperado au cazanul lor de țuică să-l doresc pe El Dorado? Nu! Am salata mea, adică! Am salata mea de boeuf, sunt gospodină o gătesc cu drag și cu mult umor; în loc de maioneză, îi pun margarină, c-o dau unuia bolnav și plin de amor. În loc de mazăre, aș experimenta ghidușe ghiulele de tip “conflictogen”, direct în intestine, spre a-i alinta mai toate poftele de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
făcut nuntă fiului său. 3. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă." 5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. 6. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a patra, Bologa, bravo!... Peste o oră Apostol era într-un automobil, alături de un căpitan de stat-major, pe care-l întîlnise la postul de comandă al regimentului și care se oferise să-l ducă până la cartierul diviziei, deoarece tot se gătea de plecare. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită, precum îi spuseseră toți camarazii, cu colonelul în cap. El asculta gânditor și tăcut. Uneori privirea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
duse dincolo unde Ilona îl aștepta tremurând, plânsă, cu o bănuială rea în inimă. ― De ce te cheamă? șopti ea atât de încet, parcă odaia ar fi fost plină de vrăjmași la pândă. ― Ei, cine știe ce fleacuri, mormăi Apostol cu glas indiferent, gătindu-se de drum. Apoi, după ce își puse casca, merse lângă ea, tulburat și el acuma, simțind în suflet o prevestire grea. Vru să-și ascundă însă neliniștea și bolborosi: ― Ilona... la revedere!... N-ai nici o grijă... Spune-i și tatălui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bieții oameni cum pleacă la spânzurătoare, cu alai, s-a îmbolnăvit de groază. Noi bărbații suntem mai tari la suflet și răbdăm multe, dar femeile... De altfel, chiar domnul general o respectă foarte mult, adăugă puțin mai mândru. Ea îi gătește, ea îl îngrijește. Atunci groparul, morocănos, ca și cum l-ar fi oprit cineva să vorbească, reteză scurt avântul primarului zicînd: ― Ia mai stai, cumnate, oleacă... Vorba e, cum rămâne Ilona singură? ― Asta-i acuma, făcu cellalt, puțin supărat că l-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
binișor peretele căsuței, în fund, să scapi prin fugă... Copilării de om bătrîn! Nevasta primarului s-a aruncat aseară la picioarele generalului, a plâns, s-a rugat să te ierte... Generalul se zice că o respectă mult, pentru că femeia îi gătește niște mese împărătești... A obținut atâta, ca generalul să nu intervie împotriva ta, să lase Curtea să judece în deplină independență. Vasăzică și viața ta se află în mâinile juriului! Cu o apărare viguroasă și isteață sper să evităm... Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Io, după cum știți de multă vreme, sunt o enciclopedie pe pe două picioare, cu sticla-n mână. Șecspir - ăla cu craniul și cu tu bi or not tu bi - a zis ceva culinar, cică femeia este o haleală dumnezeiască, da’ gătită de Sarsailă. Iar nice, filozof greu de tot, Gore, ce te uiți ca curca-n crăci?, a scos una și mai tare - femeia este o suprafață care simulează, atenție, simulează adâncimea. Altu’ a zis că femeia este un cadou care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Șed la mese lungi de piatră zeii falnicei Valhale; Odin stă-n frunte - cu părul de ninsoare încărcat; Acolo decid ei moartea Romei și o scriu în rune, Presun de argint și zale pun pe caii ca furtune - Astfel se gătesc de ducă pentru drumu-ndelungat. Și atunci furtuna mândră desrădăcinat-a marea. Ea svîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare, Ridica sloiuri de ghiață, le-arunca în șanț de nori Vrând să spargă cu ci cerul. - Într-un colț de cer e vară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, a lor săi înturnare. Dar pe tovarăși el nu mântui cu toată-a lui grijă. Singuri ei gătiră peirea prin fără de lege, Căci, nebuni, ei boii-au tăiet luminosului fiu al Lui Hyperion, în cât le luă a-ntoarcerii ziuă - De aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de peire-au scăpat, pre a casă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cetatea lui Lascar. Multe orașe de oameni văzu și datini deprins-au, Și supărări în inima lui prea multe avut-au, Chibzuind să-și mîntue sufletul și caracuda. Dar caracuda el n-o mântui cu toată silința, Singură ea-și gătise peirea prin fără de lege, Căci ea nebuna tăiase asemeni cârduri de belferi Încât Zeii, ei le-au luat a bugetului ziuă. De aste vestește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică! Mulți din ceilalți sunt pe a casă scăpați de peire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dacă ți - e frică de sclavi, eliberează - i! Sărăcia și talentul - două belele năzuroase. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbați s - au domesticit : gătesc, spală, calcă și, la nevoie, latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele, de orice fel ar fi, trebuie gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le - a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și pe infractori. In mod cert, nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele de orice fel ar trebui gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le-a spus
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
afară. Caută-mă printre stelele pierdute, Poate am ajuns acolo, înfruntând zări nevăzute. Și ce dacă nu mai vrei? Eu sunt o stea Și tot am ajuns departe înaintea ta. Caută-mă prin baie și bucătărie, Poate am învățat să gătesc, cine mai știe? Caută-mă prin cărțile din librării, Am ajuns o eroină, din cauza ta, să știi. Caută-mă în nemaicăutate locuri, În alte țări, în alte lumi, în soare și pe tocuri, Îți voi răspunde, într-o zi, chemării
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
și deșteaptă 10 Cu dor mare mă așteaptă. * Eu în foc și tu în foc Și a-l stinge nu-i mijloc. Cu toți seama ne-au luat Și ne vorbesc nencetat. 5 Iar dușmanii ne pândesc Curse multe ne gătesc Să le-ntinză într-ascuns Să ne facă neajuns Ca noi să ne depărtăm 10 Foc și dor să nu avem Ci-n zădar se ostenesc Nu va fi precum gândesc. * Dragostea când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mergeau cu toții la fân, mâncau pită cu slană și ceapă roșie. Slana era groasă cât palma unui om mare și se topea în gură, la fel ca untul. Seara, pe lângă strachina obligatorie de lapte cu mămăligă, mâncau și diferite mâncăruri gătite din carnea și cârnații afumați și păstrați în ghiumuri cu untură. Vara se muncea zdravăn și nu era o clipă de răgaz, că ploua și se însenina mintenaș... era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
umplu cu puțin sens această seară. Așa mi se întîmplă de fiecare dată când sânt singur. Dacă aș fi avut o iubită sau o soție, oare ar fi fost altfel? O seară armonioasă, petrecută în sânul familiei, ea ar fi gătit, am fi mâncat fără să ne spunem o vorbă sau poate nu, am fi vorbit mult făcând planuri pentru a doua zi sau chiar pentru vacanță, ori, de ce nu, pentru copilul pe care ar trebui să-l facem. Căcat! M-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau căldura ne mai trezea. Avea plăcere în a-ți oferi plăcere, dedicîndu-se ca o gheișă mediului tău sexual și înconjurător. Știa să fie când perfect casnică, cu mâncarea gătită pe masă, gătită cu dragoste și, culmea, cu un gust nemaiîntîlnit, când demnă și arogantă ca o vedetă, ceea ce va și deveni mai tfrziu. Cunoști sentimentul satisfacției? înțelegi împlinirea? Precis. Sau cel puțin așa crezi. Și eu am crezut așa, atunci când am cerut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
li se părea perfectă într-o țară în care toată lumea vorbește mai mult engleza, pe care ei abia o rupeau, l-am ajutat să-și comande de mâncare și, după ce gustau, dacă le plăcea, eram atât de mândru, de parcă aș gătit-o eu. Ușor mi-am intrat în rol și în foarte puțin timp m-a oferit să le fiu ghid, că de, asta știam cel mai bine. Eram de aproape trei zile în Colombo, așa că eram profesor. I-am dus
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în cort la Sara, și a zis: Ia repede trei măsuri de făină albă, frămîntă, și fă turte." 7. Și Avraam a alergat la vite, a luat un vițel tînăr și bun, și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8. Apoi a luat unt și lapte, împreună cu vițelul pe care-l gătise, și l-a pus înaintea lor. El însuși a stat lîngă ei, sub copac, și le-a slujit pînă ce au mîncat. 9. Atunci ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]