4,992 matches
-
domnului Inspector Doi Gore, ușa se deschide și cu un pas imperial puțin șleampăt dar hotărât pătrunde în birou madam cetățeanca madamme Aspazia urmată îndeaproape, în lipsă de cîine, de un domn avocat care vrea să-și păstreze anonimatul prin geanta burdușită ridicată deasupra capului. O fi chel ? N-o fi chel ?!? ASP. Bonjour. Aici e cu fonciaru’? Gore Aici. ASP Am o problemă de rezolvat. Cum facem? Gore Vă dau adresa unui amic profesor de mate. ASP Dumneata, ca funcționar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu doar câteva siluete pe peron. Eram apelpisiți și responsabili, după o noapte străpunsă nu doar de hărmălaia lătră turilor tradiționale, dar și de strigătul disperat de ajutor al unei femei căreia, pe la patru dimineața, i se furase fulge rător geanta, așa cum șade bine unei metropole în plin avânt. Tania avea o ședință la ICR, dar eu, în drum să ud florile socrilor, nu aveam nici o grabă. Mă uit în lungul scărilor (10 trepte, ultimul calup către peron) și văd un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
avea o ședință la ICR, dar eu, în drum să ud florile socrilor, nu aveam nici o grabă. Mă uit în lungul scărilor (10 trepte, ultimul calup către peron) și văd un septuage nar blonziu, calm și elegant, coborând cu o geantă albastră de voiaj în mâna dreaptă. Brusc, sub ochii noștri magnetizați de oroare, omul se-mpiedică și-o ia vijelios la vale, lovindu-se când cu ceafa, când cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creștet și am început să-l asigur ca se află printre oameni binevoitori, în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, iar o doamnă - după ce ne-a somat scurt să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ceasul, cam zdruncinat, și m-a rugat să i-l deschei de la mână, ca să nu-l piardă (ori ca să nu-i dispară? nu știu). Doamna cu avertismentul i-a cules ochelarii de la câțiva metri, iar Tania i-a potrivit și geanta mea sub cap. Au urmat luuuungile, deși puține, minute de așteptare: adevărat happening. Trei bodigarzi de la metrou au răsărit cavalerește lângă noi. Prezență tăcută, vigilentă, rasurantă. Presupun că vegheau să nu-i sustra gem victimei ceva din geantă. Iar acum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
potrivit și geanta mea sub cap. Au urmat luuuungile, deși puține, minute de așteptare: adevărat happening. Trei bodigarzi de la metrou au răsărit cavalerește lângă noi. Prezență tăcută, vigilentă, rasurantă. Presupun că vegheau să nu-i sustra gem victimei ceva din geantă. Iar acum intrăm în suprarealism. Din dreapta, aud o voce suavă: „Nu sunteți dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îi curgea tot mai tare din cap - după batista mea și a Taniei ne-a dat și omul batista lui, care deja se umpluse de sânge. Moment în care mi se șoptește cu neliniște cum că urmele albe scurse pe geantă „sunt materie cenușie“!! (Greșit, ni s-a spus după aia. Dacă ar fi fost așa, omul ar fi fost ca și mort.) Hai că-i vesel... Domnule, să lăsăm prostiile. Vreți să știți ce m-a darâmat în povestea asta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
noilor energii cinematografic-moldovalahe, dar și pledoarii pentru resuscitarea documentarului românesc. Asta, după ce, în Idei în dialog, lăudasem scurt metrajul lui Adrian Sitaru cu (personajul) Adrian Titieni lăsând stupefiant o franțuzoaică să se înece stupid, sub ochii țiganului care-i pândise geanta... și copilul... Vrednică imagine a României-pe-plaja-Marii Nimicnicii. Tot lăudându-i Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism infantil că, de la încântările pe nume Amălie Poulain și Invaziile barbare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
diplomatic energie culturală a țării. Așa cum în decembrie ’89 eram conștienți că N. Ceaușescu e gata „să moară cu noi de gât“, adică să sacrifice țara pentru propriul tron, punând tunurile pe Ardeal și aruncând la canal cenușa tuturor insur genților, astăzi vedem fesenismul „liberal“ gata să otrăvească orice aduce a adiere dinspre Cotroceni. Pe scurt, cu vorba cui știm: „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!“ Sfârșit de rubrică. Cu acest text mi-am încheiat, în iunie 2012, rubrica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la ora anunțată, pasagerii sunt poftiți să se îmbarce. Vecina de scaun, care și-a scos o carte din geantă, își face cruce în momentul decolării. Mă grăbesc s-o imit. Apoi, iau o hartă, să mă lămuresc ce traseu de zbor vom urma. În jur, pasagerii citesc, moțăie sau discută... Pentru noi românii, un drum la Paris e un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea persoană. Se opri o femee. Să-ți dau... și-ncepu a se căuta prin geanta, mare, pe care o coborâ din spate. în afară de bani, nu primesc, de la nimeni, altceva. Femeia, oarecum rușinată, că fusese refuzată, fără, măcar, să vadă ce i-ar fi putut oferi, se retrase, și-și văzu de drumul său. Trecură, mulți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fusese o instituție. Repede l-a căutat! Da. Acolo erau. Cercetările continuă. N-ar mai trebui, zice moș Promoroacă. Dar, el zice, el aude. Asta-i! CAPĂTUL DE FIR Jandarmul, care tocmai ieșise din serviciul de noapte, observă, cum, din geanta, mare, pe care șoferul o aruncase alături cu scaunul său, căzuse ceva. Mașina plecă,în viteză, șoferul, atent la trafic, nebăgând de seamă amănuntele. Jandarmul ridică acel colet neânsemnat.Îl întoarse pe o parte și pe alta, privi, apoi, după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o zi de toamnă târzie și bogată, veselă și plină de aduceri aminte. O toamnă, dacă vreți, de bilanț, căci este prima dată când fostul profesor Paul Alexandrescu nu mai are teamă că va întârzia la ore, nu mai are geanta doldora de cărți de matematică, culegeri de probleme, cursuri de metodică și pedagogie... Totuși, în geanta lui continuă să se găsească o carte, douăzeci și cinci până la cincizeci de coli albe pentru scris, eventual un carnețel... “A! Ce plăcere să salutăm pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vreți, de bilanț, căci este prima dată când fostul profesor Paul Alexandrescu nu mai are teamă că va întârzia la ore, nu mai are geanta doldora de cărți de matematică, culegeri de probleme, cursuri de metodică și pedagogie... Totuși, în geanta lui continuă să se găsească o carte, douăzeci și cinci până la cincizeci de coli albe pentru scris, eventual un carnețel... “A! Ce plăcere să salutăm pe cel mai tânăr pensionar din liceul nostru! Ce mai faceți, colega?” “Sărut mâinile, cu nepoțeii la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ai mers, nu?” “Jinu l-ai luat?” “Luat” “N-ai spart dimijeana?” “Cum s-o sparg, bre, ce-s copchil?” Un om tăcut și singuratic pășește agale către ieșire. În mână duce un geamantan mic, de fapt ceva între o geantă Diplomat și un geamantan de dimensiuni cât de cât rezonabile. În fața gării, pe chipul său sporesc, parcă, îngândurarea și tristețea. Subit, o undă de zâmbet prinde să i se creioneze pe buze: lângă unul din trotuare, un ARO pe care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
regiune. Așa că, în or’ce minuțel, plutonieru’ Costandache poate să mă ia de guler că n-am nici un act, că-s bagabond... “N-o să te ia, fii pe pace. Dispoziția de la regiune am adus-o eu, o am aici, în geantă. Și ce ți-au mai spus la Sfatul Popular? Vreau să zic, atunci când ai venit din detenție?” “Păi, ce să mi zică? Nu e dăstul? A, ba da, mi-a mai cerut iertare pentru tot ce am suferit eu acolo
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai multe despre el, cu atât mai bine înțelegem cât de multe mai avem de învățat. La următoarea întâlnire cu doctorul Hayes era pregătită. — Domnule doctor, ați luat cumva în considerare vreuna dintre noile terapii pentru traumatisme craniene? Scotoci în geanta ei de umăr după carnețelul cu arc. Agenți neuroprotectori? Cerestat? PEG-SOD? —Oau. Sunt impresionat. Ți-ai făcut temele. Ea încercă să pară atât de competentă cât și-ar fi dorit să fie el. Doctorul Hayes își lipi palmele una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o convingă că mai fusese cineva care îl azvârlise pe Mark de pe șosea. Nu le păsa ce i se întâmplase lui Mark. Mark era doar un set de urme de cauciucuri. În tot timpul întrevederii, pipăi bilețelul ascuns în geanta ei de stofă. Bilețelul de la cel care-l găsise pe Mark, de la cel care-l adusese înapoi. Sunt Nimeni... Oare ar putea s-o acuze de tăinuire de probe? Dar dacă le-ar arăta biletul, i l-ar confisca, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pervers. Marker? El nu-și mișcă deloc capul, nici nu clipi. Îi place la nebunie, spuse el, cu vocea groasă și tristă. Bonnie bătu din palme și se uită la Karin. Karin ridică din umeri. Fata se afundă în geanta ei cu franjuri, extrăgând de acolo o rezervă de lac de unghii, pe care o pusese bine pentru astfel de situații. Bonnie îl făcu pe Mark să se întindă pe spate și să-și abandoneze picioarele acestui proces. —Cireșiu-înghețat? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uitându-se atent la degetele lui cum s-ar uita un leneș la o creangă de copac filmată. Bonnie se învârtea în jurul lui, trăncănind. — La țanc, îi spuse ea lui Karin. Poți să ne faci o poză? Bonnie scotoci prin geanta ei fermecată și scoase la iveală un aparat foto de unică folosință. Se așeză lângă ghearele posterioare ale lui Mark, verdele ochilor ei scoțând în evidență, în mod extravagant, purpuriul pe care-l alesese pentru el. Când Karin își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Voiai să zici „recunoștință“. El se încruntă. Am folosit singularul. Semeni mult cu ea, știai? Poate că nu ești chiar la fel de drăguță. Dar semeni al dracului de tare. Un val de vertij se prăvăli asupra ei. Redresându-se, căută în geantă și scoase bilețelul. —Uită-te la chestia asta, Mark! Nu sunt singura care a avut grijă de tine. Terapie spontană. Știa că trebuia să-și revină mai mult înainte să plonjeze înapoi în accident. Dar se gândi că asta l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să mă păzească. De tine. Dacă nu te superi, aș vrea să stau de vorbă cu doctorul între patru ochi. Ca de la om la om. Karin își împreună mâinile în față și ieși iar din cameră. Weber se ridică, ținând geanta cu o mână, iar cu cealaltă netezindu-și barba lăptoasă. Direcția întrebărilor se schimbase. Mark se întoarse cu fața la el. —Ascultă. Nu lucrezi pentru ea sau de-astea, nu? Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea sau de-astea? Fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spectacolul personalității? Era cineva în stare de asta? Mark îl expedie cu un gest, strângându-și capul în mâini. Mai bine o lăsăm pe mâine, ce zici? Mă doare creierul. Vino și mâine, dacă ai chef. Dar fără costum și geantă, da? Pe-aici suntem cu toții oameni buni. S-a făcut, spuse Weber. —Genul meu de psihiatru. Mark își azvârli mâna înainte, iar Weber i-o strânse. Weber o găsi pe Karin în sala de așteptare, așezată pe o canapea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spuse el. Azi-mâine se face septembrie. —Viva Italia. La dolce vita! Hei, apropo. Când ai zborul înapoi? Mi-am notat și am lipit notița pe frigider. Doar că se pare că am rătăcit frigiderul. — Stai puțin. Așteaptă să-mi iau geanta. Când se întoarse și luă telefonul în mână, ea râdea. —Ai lăsat cumva mobilul din mână, ca să te poți mișca prin cameră? Și ce-i cu asta? Filosoful meu. Filosoful meu la apogeul talentelor lui. Abia dacă pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lovi aerul cu mâna stângă. — Nu contează. Nimic important. E doar o chestie pe care o remarc uneori la bărbați. Weber așteptă explicațiile lui Karin. Când acestea nu veniră, o întrebă: —Ai adus pozele? Ea dădu din cap. Căută în geantă, un săculeț decorat în culori vii, făcut de vreun trib local, și scoase un plic. Le-am ales pe cele care ar trebui să însemne mult pentru el. Weber luă fotografiile și începu să se uite peste ele. — Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]