3,294 matches
-
intențiile. Știu doar că îi strâng tare părul de rafie, i l-am prins cu cealaltă mână și trag ca de o pănușă. Apoi mă reped la ea cu dinții. Îi mușc bărbia, buzele întărite de frică. O las să geamă, pentru că acum are de ce. Acum, când i-am smuls de pe piept floarea de paiete, când îi strâng sânii slabi și îi frec. Iar mâinile îmi coboară deja între picioarele ei, între oasele ei. Nu participă la furia mea. Își apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la picioarele Italiei. Ea se aplecă și îl mângâie pe cap. S-a simțit rău azi noapte. Poate a mâncat un șoarece... M-am apropiat de animal. Se lăsă palpat fără greutate, întinzându-se pe spate și deschizându-și labele. Gemu ușor, când am atins o regiune mai dureroasă. Nu are nimic, e suficient un dezinfectant. — Ești doctor? — Chirurg. Picioarele ei se aflau la câțiva centimetri de mine. Le-am deschis cu greu. I-am sărutat coapsele extrem de albe, aproape albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uit la mersul trenurilor. Rămânem tăcuți, cu privirea ațintită spre străzile care încep să se anime cu primele mașini. O mamă cu doi copii traversează strada, Italia o privește. Îi pun mâna pe burtă. O mână mare, hotărâtă. Pântecele ei geme. — Cum te simți? — Bine, și îmi ia mâna, se rușinează de zgomotul acela intern. — În ce lună ești? — Într-a doua, nici măcar. — Când s-a întâmplat? — Nu știu. Ochii ei sunt imenși și calmi. Nu trebuie să-ți faci probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceea să nu se întoarcă împotriva mea. Nu mă simțeam obosit, umblam sprinten. Mâncasem puțin și digerasem și puținul acela. Străzile erau pustii și tăcute. În scurt timp mi-am dat seama că liniștea aceea nu era totală, că asfaltul gemea înăbușit. Noaptea, orașul este ca o lume părăsită de către oameni, dar plină de prezența lor. Cineva care iubește, cineva care se desparte, un câine care chelălăie pe o terasă, un preot care se scoală. O ambulanță care târâie un bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iau, tresare ușor, și apoi nu mai face nici un gest, mă lasă să mă mișc într-o tăcere absolută. Îmi ascund fața în părul ei, nu pot s-o privesc, mi-e frică să nu-i întâlnesc privirea impasibilă. Atunci gem tare, sperând să i se facă milă de mine și să-mi răspundă. Nu se întâmplă nimic. Nu ne ridicăm în zbor, rămânem pe pământ. Am ochii tulburi, părul ei mi-a intrat în gură. Nu reușesc să mă abandonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea a suportat totul ascultătoare ca un bebeluș. Se mișcă în sus și în jos prin cameră cu mâinile pe șolduri. Din când în când se oprește și rămâne așa, cu capul aplecat, picioarele desfăcute, și burta aceea mare atârnând. Geme încet. O ajut în respirație, îi mângâi spatele. Din când în când Bianca vâră capul pe ușă: — Cum merge? întreabă. Atunci Elsa încearcă să zâmbească, dar nu prea reușește. A citit într-un manual că la naștere se vede caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cearșafului. Ardea încă, poate mai mult decât înainte, iar un firișor de salivă îi curgea din gură pe gât, în partea în care își înclinase capul. Acum îmi dădeam seama că de fiecare dată când dădea aerul afară din plămâni gemea ușor. Am stat să ascult. Încet-încet geamătul s-a rupt, s-a stins. Apoi a revenit violent ca țipătul unei păsări speriate. — Italia..., am scuturat-o. Nu s-a mișcat. — Italia! Era probabil foarte amorțită. A întredeschis cu greutate buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așteptasem. Când mi-am ridicat iarăși privirea spre ecran, totul era întunecat, cu excepția unei singure lumini care pâlpâia. Se auzeau strigăte furioase. Hoțule! Hoțule! striga doamna Frank. Să iei pâinea de la gura copilului, se tânguia ea. Ți-am auzit fiul gemând în somn de foame, urlă ea. Otto face un pas în față și ia cuvântul. — Nu e nevoie să ne distrugă naziștii. Ne distrugem și singuri. Pentru Dumnezeu, am mormăit. Femeia din fața mea se întoarse din nou. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
auzisem de mulți ani. Fata de lângă mine, care poate că nu îl auzise niciodată, începu să suspine. Când poliția a spart geamul ușii de la intrare, un alt lucru pe care nu îl făcuseră, femeia cu gâtul gros din față a gemut. Întunericul vibra de plânsete înfundate, de gemete, în timp ce femeile își suflau nasul. Camera de filmat se mută iar la cer. Norii se rostogoleau deasupra. Pescărușii scoteau sunete ascuțite și zburau foarte jos. Filmul se termină, dar nu era chiar finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spital al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Oriunde hotărâm să mergem - trebuie să folosim Întotdeauna numai și numai hărți reale și universale. Nu o hartă mesianică. Brusc bătrânul scăpă un mic șuierat, ca și cum ar fi fost uluit de Înțelepciunea lui Fima sau de propria sa prostie. Tuși, gemu, probabil vru să strecoare câteva cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
una dintre cele două doamne care veniseră pentru donație, stinsese țigara imediat după ce o aprinsese. Oare făcuse asta când Își dăduse seama că respirația lui Baruch era șuierătoare? Sau după ce se terminase totul? Sau chiar În clipa În care a gemut și a murit? Fima Îi rugă să ia scrumiera de-acolo. Avu plăcerea să-l vadă pe Teddy repezindu-se să-i facă pe voie. Țvi Îl Întrebă, pipăind cu degetele țevile sistemului de Încălzire centrală, dacă voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plată, o roată de brânză Cheddar, un pachet de unt și o ciocolată cu fructe și nuci uriașă. —Minunat! am exclamat eu, fericită pentru prima dată în zi. Cu mare durere, m-am ridicat în fund. —Pahare ai adus? Ed gemu. — Îmi pare rău, va trebui să bem din sticlă. Din moment ce alcoolul era singura formă de analgezice pe vârful ăla de deal, nu m-a deranjat. Mi-aș fi deschis bucuroasă o arteră ca să-mi torn șampania direct în sânge, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Am de gând să vă pedepsesc cum nici cu mintea nu gândiți. O să te duc la cumpărături după ce primești toți banii ăia de la mătușa Lynn și o să te pun să-ți cumperi hainele pe care le aleg eu. Eu am gemut dramatic. —Te rog! Distruge-mi viața! Fură-mi bărbatul! Orice, dar nu mă obliga să merg să-mi cumperi haine. Apoi am luat-o în brațe. — Îmi pare rău pentru tot. Și, începând de azi, o să încerc să mă revanșez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vreau să-ți spun că tânărul a făgăduit Laurei să se însoare cu ea până în patru săptămâni. Tăcui. În liniștea ce se coborî în odaie, am auzit-o pe Laura din camera vecină, în sfântul locaș al seninelor mele rugăciuni, gemând de două ori prelung și dureros. Plasatorul de mașini gâfâia ca după trântă. - Ramses, reluă vorba bătrâna, mestecând cu lingurița cafeaua din ibric, intrată în clocot. Laura mi-a zis: Mamă, cum mi-o și norocul. Zic eu: Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
interveni piticul. Cauți ceartă cu lumânarea. Zitta puse, liniștit, ghergheful la o parte, se ridică de pe fotoliu și apropiindu-se de mine cu pași vătuiți îmi puse pe frunte o mână mică, rece și albă. - Ai întârziat cu cinci minute, gemea cu un glas care venea parcă de departe, arătându-mi micul ceas de platină ce i-l adusesem odată, pocăit, după o noapte în care o înșelasem. Îmi servi apoi „lactobylul” cu apă, întinse șervetul pe masă și rândui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bate în roșu, iar florile cireșului par legate de crengile lui și parcă ar sta acolo doar ca să scoată efecte de umbre și lumini. În seria neagră a zilelor pierdute inutil, mi se usucă limba și trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o purcea băută, - „Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că nu există nici junglă, nici fiară, cu excepția unei singure fraze: „Ceva Îl aștepta la pândă, printre coturile și ocolișurile lunilor și anilor, ca o fiară ghemuită În junglă“. Dar ce este acest ceva, Minnie nu reușește să Înțeleagă. Aproape geme cu voce tare, În efortul steril de a pricepe. Rândurile tipărite se tulbură și joacă În lumina lumânării. Cască, se freacă la ochi și se ciupește, ca să rămână trează. Apoi trage cu ochiul la sfârșit, să vadă dacă se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajunsese, În fine, În capitală, după un lung circuit prin provincie, la sfârșitul lui mai. Prince’s Hall din Piccadilly nu era pe atât de plină pe cât ar fi sperat, căci sezonul social era În plină desfășurare și polițele căminelor gemeau sub greutatea invitațiilor, dar mai mulți prieteni ai lui Du Maurier Își făcură apariția loial, alături de Henry, cu această ocazie. Fură invitați să stea pe scenă În spatele vorbitorului, ca „grup platformă“, o expunere În ochii publicului de care Henry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu ochii lui care erau acestea. „Pe scurt“ - conchidea Daly - “Îi lipsește intriga.“ Henry nu consumase decât unul dintre obișnuitele trei ouă cleioase. Împinse la o parte vasul În care se aflau cele rămase și, lăsându-și capul În mâini, gemu tare. După atâta timp, după ce piesa fusese acceptată necondiționat și contractul semnat, după atâtea revizuiri, tăieturi și modificări subtile ale dialogurilor și indicațiilor regizorale, să i se spună, după toate acestea, că “Îi lipsește intriga“! Pentru numele lui Dumnezeu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aminti de starea de spirit În care Îl scrisese: clătinându-se Încă În urma șocului provocat de moartea lui Fenimore, străduindu-se să Îl termine și să Îl expedieze revistei Înainte de plecarea spre Italia, pentru a limpezi consecințele acestei oribile tragedii. Gemând Încet, se Întoarse pe burtă și Își Îngropă fața În pernă. Ultimul lucru la care voia să se gândească acum era biata Fenimore; acum nu va mai putea adormi la loc. Dar sărăcia creatoare asupra căreia i se Îndreptau gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Astăzi, ori de câte ori suferă din cauza notelor slabe sau a profesorilor neputincioși și isterici, nepoții se lasă numai pe jumătate consolați de mărturisirea bunicului cum că a fost un elev în parte puturos, în parte ambițios, dar oricum slab, sub medie. Ei gem, de parcă ar fi nevoiți să care pietre de moară a căror greutate a fost calculată pedagogic, de parcă perioada de școală s-ar consuma într-o colonie penitenciară, de parcă povara învățatului le-ar strica somnul cel mai dulce; la mine, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum ar fi înțeles în ce stare era. Asta m-a înspăimântat, fiindcă era o noutate la el: pe chipul său se citea frica. Și pe urmă, după o pauză în care nu l-am auzit decât pe celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de propria mea stare lipsită de dureri, caporalul meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trabuc festiv - e un ghem de mușchi pe pista de alergări, estrada de scrimă și trambulina de lemn. Trec de la instantaneu la cinematograf: abordez fără șovăială biografia acestui as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint, a unui băiețaș italian. Eu Întreb: cine era acela? Eu răspund: don Commendatore Sangiácomo. Analfabetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]