5,266 matches
-
piardă când a fost rănit și e de bănuit că un om care tocmai a fost rănit nu mai este așa de preocupat de șapca lui pentru a o recupera și a și-o pune pe cap. În depărtare se ghicesc clădirile unui oraș sau ale unui sat sau numai ruinele a ceea ce a fost un oraș sau un sat. În fața unui mormânt care, judecând după casca metalică așezată pe grilajul pitic de lemn, pare să fie mormântul unui soldat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
strângeau la el În casă toate femeile singure și fetele tinere, băgau vitele pe râu În spatele casei, În pădure, printre stejari, le legau și le luau talăngile. Stăteau acolo pe Întuneric și vorbeau de cele mai grozave lucruri. Nimic nu ghiceau din ce avea să se Întâmple, nici În vise, nici În semne cerești“. Acum regula povestirii părea să se schimbe. Plăcerea teribilă pe care moș Anton o trăise aproape trei ani, mersul călare peste mameloanele dulci ale peisajului bucovinean, cositul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe orice obiect. Nu știu cine a inventat abțibildul, când și, mai ales, de ce. Se pare, totuși, că la originea acestui obiect a stat o firească dorință a omului de a Înfrumuseța, de a colora și Împestrița obiectele din jurul său. Pentru a ghici cam În ce epocă s-a produs această invenție (cucerire a spiritului, nu-i așa?) e suficient să ne gândim că un abțibild nu poate fi aplicat pe un obiect de lemn sculptat, cum ar fi o lingură sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ședință sau miting În care luase și el cuvântul și fusese cel mai logic, cel mai convingător, cel mai aplaudat. Popescu nu Înțelese dacă omul fusese invitat acolo să ia cuvântul sau se Înscrisese el, din proprie inițiativă, dar, cum ghici repede că era vorba de o adunare pentru pace care se ținuse În Întreprinderea În care lucra omul pe atunci (alta decât cea a cărui director este tovarășul lui de drum de acum), Își spuse că, gata, omul nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În astfel de ocazii puse la cale de mine. În timpul vacanțelor mi se făcea dor de el și-mi promiteam că voi fi mai Îndrăzneață la prima noastră revedere. Ceva Îmi spunea că și cu el se Întâmplă la fel, ghiceam asta după tonul primelor cuvinte pe care mi le adresa, dar mie mi se păreau arogante, Începusem să-l ironizez, simțeam că trebuia să mă apăr de ceva, de posibilitatea vulgarizării relației noastre, cred, și asta Îl făcea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot ea se dezmetici prima. Sări În picioare, Își trase o pereche de pantaloni și o bluză direct pe piele, puse altă apă pe reșou pentru cafea (cea de mai Înainte se evaporase) zâmbi și se Întoarse cu spatele pentru că ghicise că lui Îi e rușine să se Îmbrace sub privirile ei. Își aprinse o țigară și, În timp ce le tot se mai Încurca În nasturii cămășii, nu nimerea adică butonierele, Începu să povestească. Dar nu era numai Pătruț, profesorul de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
licăriri de invidie În ochii celor câțiva alți profesori care așteptau. — Mă așteptam să vii! - fuseseră primele cuvinte ale tovarășului inspector Stamatescu și ele provocară al doilea zvâcnet al surprizei.) În interiorul unei biserici (judecând după arcadele - sau firidele - care se ghicesc În spate, În planul depărtat al imaginii) se văd mai multe paturi de campanie. Un spital improvizat, deci. Pe unul dintre paturi se află un bărbat tânăr, muribund, acoperit cu un pled de culoare cenușie. Alături de pat, În genunchi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și de tarabă pentru cărțile poștale, ouăle pictate sau decorate cu mărgele fine, cruciulițele sfințite pe care Încercă zilnic și uneori reușește să le vândă turiștilor. Pe masă au mai rămas numai câteva cărți poștale și fața de masă. Grințu ghicește că omul tocmai se pregătea să plece acasă, Își strângea marfa și se gândea la ce va mânca astă-seară. Privirea se mai plimbă o vreme prin curtea exemplar curată a mânăstirii. Dacă ar fi vară, ar fi plină de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de cuptoare și cu câte 10 perechi de boi de se rupseseră proțapele pentru că intraseră carele până la osii În pământ, ni s-a spus că vom sta și vom fabrica pâine. În secvențele de arhivă primăvara Înaintează Încet, dar sigur. Ghicim că suntem deja În aprilie către sfârșit, trecem În mai. În cadrele color În care-l revedem pe povestitor e Încă iarnă, februarie 1977 mi se pare. O iarnă nici prea grea, nici prea ușoară. Dar cu o circulație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
iar eu trebuie să stau aici și să ascult părerile lor pe tema asta? Păi, nu chiar, unchiule Will. Ai putea să-l Închizi, nu? Mi-am Înăbușit un zâmbet, În timp ce privirea sa rămăsese fixată În față. Am Încercat să ghicesc În tăcere cât timp va mai rezista până când va numi New York Times „Izvestia“ sau până când va pomeni de căderea lui Jayson Blair, ca dovadă a nimicniciei ziarului, asta În cel mai bun caz, și, În cel mai rău caz, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta nu te las să scapi. Te vedem curând, da? — Sigur. În câteva minute... Am Închis fără să spun la revedere și m-am Întors la mobil. —Hei, scuză-mă. Tocmai a sunat unchiul meu și am... —Bette! N-o să ghicești niciodată ce s-a Întâmplat! Am cele mai bune vești din lume. Stai jos? Vai de mine, sunt așa de fericită! Nu eram convinsă că aș mai fi suportat Încă un anunț despre vreo obligație de serviciu, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un pod mai de Doamne-ajută. ― Cum se vede treaba, printre noi sunt fețe subțiri, dar care nu ies în față. Chiar dumneata, care ți-ai povestit pățania așa de frumos, nu ești chiar de la sapă - a vorbit învățătorul. ― Ai cam ghicit, prietene. Sunt cântăreț bisericesc la biserica de la mine din comună. ― Uite că încet-încet începem să ne cunoaștem - a conchis învățătorul. ― Ne-om cunoaște mai bine când om trece la frecat pârdalnicul de tun. Acum, însă, ar cam fi cazul să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
daraveri. A găsit-o la poartă. Parcă îl aștepta... ― Bine te-am găsit, Zaura. ― Ia spune, păunașule, ce vânt te aduce la mine, că de dragul meu n-ai bătut atâta cale? ― Măi, că al naibii nas mai ai! M-ai ghicit înainte de ați spune o vorbă. ― Păi una-i Zaura solomonița, boierule. Mi-am dat sama că îi ceva însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe talger două străchini pline cu tochitură, alături de care trona o mămăligă aburindă. Între timp și-a schimbat și îmbrăcămintea... Când a apărut în pragul bucătăriei cu talgerul pe brațe, arendașul a rămas cu privirea țintă pe ea. Puteai să ghicești ce își spune: „Mamăăă! Da’ frumoasă-i! Cum de n-am știut eu de ea de când am luat moșia în arendă? Este ceva vreme de atunci. Acușica-i anul... Da’ lasă, că nici acuma nu-i târziu”... După ce le-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să am...” Când au ajuns pe culoarul cazărmii, locotenentul și-a scos chipiul și l-a scuturat de zloată. Apoi, cu gest obișnuit, și l-a așezat pe cap, dar l-a tras mult pe frunte, încât abia i se ghiceau ochii. S-a întors spre sergent: ― Mâine ce zi e? ― E duminică, domnule locotenent. ― Atunci, după masa de prânz, lași plutonul în ordine și te prezinți la mine... Dumitru a rămas în așteptarea continuării ordinului ofițerului. Acesta, însă, tăcea. Privea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Jack Tierney iese la pensie luna viitoare. Înseamnă că avem unele informații importante, de care eu încă n-am auzit, un caz în care noi doi vom fi anchetatorii, iar Ellis procurorul acuzării. Un salt decisiv în cariera noastră. Am ghicit?” Dudley izbucni într-un hohot de râs. Loew spuse: „Îmi pare bine că n-ai terminat cursurile de drept, Malcolm. Nu mi-ar fi fost ușor la tribunal față-n față cu tine”. „Adică am ghicit?” Loew pescui o stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în cariera noastră. Am ghicit?” Dudley izbucni într-un hohot de râs. Loew spuse: „Îmi pare bine că n-ai terminat cursurile de drept, Malcolm. Nu mi-ar fi fost ușor la tribunal față-n față cu tine”. „Adică am ghicit?” Loew pescui o stridie și o înmuie în sucul de ou. „Nu. Deși noi am obținut deja posturile de care vorbeai. Pur și simplu. Dudley chiar s-a oferit voluntar pentru—” Smith îl întrerupse: „M-am oferit voluntar dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atenție. Laurel Canyon se sfârșea chiar la capătul Strip-ului. Buzz o luă pe niște străzi lăturalnice, luând-o spre Holywood și Vine și oprind la fiecare semafor. Simțea cum Audrey Anders îl urmărește de pe bancheta din spate, încercând, probabil, să ghicească ce fel de relație era între el și Mickey. Buzz trase în față la Breneman’s și zise: — Tu și cu Lucy stați aici. Trebuie să vorbesc cu Mickey între patru ochi. Acum Lucy plângea fără lacrimi, jucându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a carne prăjită în baie de ulei. Când Danny se apropie de bar, stomacul îi începu să chiorăie și își dădu seama că nu mai mâncase de douăzeci și patru de ore. Cu toată efectele de lumini halucinante, văzu clar că barmanul ghicise că era polițist. Îi arătă fotografiile. — Îl cunoști pe bărbatul ăsta? Barmanul luă pozele, le examină sub lumina casei de marcat și i le dădu înapoi. — E Marty. Cântă la trombon cu Sultanii. Vine ’nainte de primu’ spectacol, să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
copiile pe care și le procurase și stăteau acum în dosarul lui. Știind că amprentele lui Goines trebuiau să apară, continuă să caute și în cele din urmă fu răsplătit: o urmă de mână stângă pe marginea chiuvetei din bucătărie. Ghici că asasinul făcuse duș pentru a se spăla de sânge, așa că dădu cu praf pe fiecare suprafață de contact din baie, depistând unul, doi, trei degete și evantaiul complet a două mâini depărtate mult una de alta, mâini ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adevărul. — Sunt de la Procuratura Districtuală. — Din Beverly Hills? — Din Los Angeles. Claire De Haven zâmbi - ca o vedetă de film. — Am trecut de prea multe ori strada prin locuri nemarcate? Raționament de polițist: Mal își dădu seama că ea îl ghicise ca fiind tipul de treabă din interogatoriul cu Lopez/ Duarte/ Benavides. — Municipalitatea are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Femeia chicoti - elegant - și lăsă ușa deschisă. — Vino înăuntru și povestește-mi, domnule ...? — Considine. Claire îi repetă numele și se dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puștiul știa cum să transfere tensiunea lui asupra deținutului. — Vinnie, ți-am spus deja că ești prost. Se vede pe tine că ești speriat praștie, iar eu cred că stai cum nu se poate mai prost cu Jack. Stai să ghicesc: ai făcut ceva nasol, care o să-l supere pe Jack, te-ai speriat și-ai crezut că poți să te dai viteaz. Aveai nevoie de loz și-ai dat lovitura la Sun-Fax. Corect? Acum Scoppettone transpira din greu - îi curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hai s-o luăm așa. Și eu trebuie să știu de ce, numai că-mi place să aflu după ce-am îndepărtat cauza. Mulțumit? — Nu. — Nici nu credeam că o să fii. Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi, după care îl trase lângă scaun. Căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca un impresar corect, și nici o mențiune despre banii de la bancă. Probabil că polițaii veniți la locul crimei se vor îngrășa repede. Ziarele considerau că membrii AUFT erau instigatorii scandalurilor provocate de Teamsters. Buzz fusese impresionat de faptul că Mal ghicise adevărul despre Gene Niles și îl crezuse când spusese că nu-l va turna. Grasul se ducea s-o abordeze pe nepoata lui Dudley, iar Mal și Stompanato mergeau la Chaz Minear, iar când îl vor localiza pe Coleman, Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]