5,548 matches
-
mucoasei sinusurilor paranazale, care este de două tipuri: de tip epiteliu respirator și de tip epiteliu olfactiv. Mucoasa respiratorie este punctul de plecare pentru două tipuri de tumori: cele dezvoltate prin metaplazia celulelor epiteliale și cele cu dezvoltare de la nivelul glandelor mucoasei epiteliale. Epiteliul olfactiv este localizat în porțiunea superioară a cavităților nazale cu posibilitatea dezvoltării de la acest nivel a tumorilor de tipul neuroblastomului sau a carcinomului neuroendocrin. Tumorile de tip epitelial includ: carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul tranzițional și papilomul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
nivel [3]. Tumorile glandulare includ adenocarcinomul și carcinomul adenoid-chistic; adenocarcinomul cel mai frecvent se dezvoltă la nivelul porțiunii superioare a cavităților nazale sau sinusului etmoidal; carcinomul adenoid-chistic este o tumoare mult mai puțin frecventă și care se dezvoltă de la nivelul glandelor salivare minore ale mucoasei [8]. Tumorile dezvoltate de la nivelul epiteliului olfactiv sunt rare, dezvoltate în porțiunea superioară a cavităților nazale cu diverse denumiri: neurocitom olfactiv, neuroepiteliom olfactiv, carcinom neuroendocrin, estezioneuroepiteliom, estezioneurocitom, neuroblastom, estezioneuroblastom [9]. PREZENTAREA CLINICĂ Aspectele clinice în tumorile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
la 48% pentru cele mai multe studii care includ toate tipurile morfopatologice de tumori [19]. CHISTE ȘI LEZIUNI TUMOR-LIKE BIANCA PINTEA, AUREL OȘLOBANU CHIST DE PUNGĂ RATHKE Chistul de pungă Rathke, chist intraselar benign, cu origine embrionară în regiunea lobului intermediar al glandei pituitare, este descris prima dată de Luscha în 1860, ca o zonă epitelială încapsulată, la nivelul lojei hipofizare, cu aspect asemănător mucoasei bucale; ulterior, în 1913, Goldzieher raportează primul chist simptomatic al pungii Rathke [1]. Se poate forma oriunde de-
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
8]. CHISTUL DERMOID Chistul dermoid este o tumoră benignă care conține elemente tisulare atât epidermice cât și dermice, bine delimitată și de dimensiuni reduse. În plus față de chistul epidermoid, chistul dermoid conține elemente caracteristice dermului: fire de păr, folicul pilos, glande apocrine, sebacee sau sudoripare (fig. 4.152). Epidemiologie Tumorile dermoide se regăsesc mult mai rar, într-o proporție de 0,3% din tumorile cerebrale și tind a fi plasate cel mai frecvent în fosa posterioară, în imediata vecinătate a liniei
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
a fost utilizată până în prezent [4]. TUMORILE DE REGIUNE PINEALĂ IOAN ȘTEFAN FLORIAN, CLAUDIU MATEI Regiunea pineală, a suscitat întotdeauna un interes deosebit atât pe plan medical cât și pe plan psihologic și filozofic, încă din cele mai vechi timpuri. Glanda pineală are o activitate secretorie specifică, producând melatonină, secreție care variază în cursul creșterii, epifiza fiind implicată și în: procesul de mielinizare, modularea funcțiilor glandelor tiroidă și suprarenalele, în procesul termoreglării, activității motorii; de asemenea, epifiza inhibă declanșarea pubertății (antigonadotrop
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
plan medical cât și pe plan psihologic și filozofic, încă din cele mai vechi timpuri. Glanda pineală are o activitate secretorie specifică, producând melatonină, secreție care variază în cursul creșterii, epifiza fiind implicată și în: procesul de mielinizare, modularea funcțiilor glandelor tiroidă și suprarenalele, în procesul termoreglării, activității motorii; de asemenea, epifiza inhibă declanșarea pubertății (antigonadotrop), influențează creșterea, ciclul ovarian, somnul și intervine în funcționarea sistemului imunitar prin influența melatoninei asupra timusului [1]. Regiunea pineală a fost descrisă din 1954 de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
totalul tumorilor cerebrale operate, având două vârfuri de incidență, unul în intervalul 0-10 ani al doilea între 41-50 de ani, cu o predominanță masculină evidentă (63%M versus 37%F). În această regiune se pot dezvolta tumori provenite din țesutul glandei (pineocitoame, pinealoblastoame), tumori cu celule germinale (cea mai frecventă localizare), dar și o serie de alte tumori din structurile învecinate sau chiar de la distanță (metastaze). Această diversitate de tumori a impus o sistematizare a acestora conform tabelului 4.8. Prezentarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
care reclamă tratament de urgență. Ulterior pacientul va fi examinat și stabilită o conduită terapeutică adecvată. Teste endocrinologice Examen neurooftalmologic Diagnostic neuroimagistic Examinarea prin rezonanță magnetică este testul de elecție pentru tumorile regiunii pineale. Din cauza absenței barierei hematoencefalice la nivelul glandei pineale aceasta poate prezenta priză de contrast. RMN aduce detalii importante cu privire la extensia leziunii și anatomia venoasă regională, importantă pentru abordul chirurgical al tumorilor de regiune pineală. Pentru completarea investigațiilor se poate proceda la RM cu studiu angiografic, precum și la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
chirurgical al adenoamelor hipofizare, și acest lucru îndeosebi datorită raportării nediferențiate a microadenoamelor de macroadenoame. Astfel, spectrul rezultatelor pozitive se întinde de la 21% până la 92%, cu cele mai modeste rezultate în cazul sindromului Nelson. Rata medie de succes a chirurgiei glandei hipofize este considerată a fi în jur de 67% cu mortalitate extrem de mică (sub 0,5%) și cu morbiditate scăzută (2,9%). Recurențele se întâlnesc în medie la 11,6% din cazurile operate. Problema adenoamelor pituitare este însă rareori rezolvată
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
faringelui este dificilă cu risc mare de fistule [12,14]. 4. Abordul lateral extrafaringean transcervical este o cale de acces retrofaringeană pentru linia mediană a JCV și a vertebrelor C1-C2 expunerea putând fi lărgită prin disecția nervului facial și îndepărtarea glandei salivare submandibulare. Recomandată pentru cordoame, metastaze, plasmocitoame. Avantajele sunt: lipsa comunicării cu cavitatea orală și posibilitatea stabilizării regiunii cu os sau metacrilat. Profunzimea câmpului operator, retracția nervilor cranieni IX, XII și a faringelui limitează expunerea putând duce la disfuncții ale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Principalele ramuri nervoase intraorbitale sunt n. frontal cu ramurile sale nn. supraorbital și supratrohlear, apoi n. oculomotor cu ramura superioară și inferioară, n. lacrimal, n. etmoidal anterior și posterior, n. nazociliar, n. abducens, n. trohlear. Aparatul lacrimal este constituit din glanda lacrimală cu porțiunea sa intraorbitală și palpebrală și căile lacrimale - sacul și canalul lacrimal [16,17]. Topografie orbitală Regiunile topografice ale orbitei sunt delimitate fie de diferite axe sau planuri, ori de anumite structuri anatomice intraorbitale cu mare valoare topografică
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cavernos sau limfangiomul). Tumori beningne mai rar întâlnite la copil, sunt limfangioamele sau tumorile histiocitare. Cele mai frecvente tumori maligne primare ale copilului sunt rabdomiosarcomul, gliomul de nerv optic și retinoblastomul. Tumorile metastatice caracteristice copilului sunt neuroblastomul (tumora primară a glandelor suprarenale), infiltatele leucemice sau limfomul Burkitt, mai rar sarcomul Ewing, tumora Wilms ori sarcomul granulocitic [30-33]. Chistul dermoid: este cel mai frecvent întâlnit la copil, reprezintă 3-9% din procesele expansive intraorbitale. Este format din ectoderm migrat anormal, localizat predominant la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
optică sunt considerate depășite chirurgical și beneficiază de tratament oncologic, radioterapie. În aceste forme prognosticul este rezervat. Neuroblastomul: reprezintă 0,4-2% din tumorile maligne ale copilului. Este cea mai frecventă metastază intraorbitală la copil. Tumora de origine este la nivelul glandelor suprarenale. Starea generală a copilului este, de regulă, alterată. Clinic, prezintă exoftalmie cu dezvoltare rapidă, chemosis, hemoragie conjunctivală și palpebrală. Tratament: se recomandă tratament oncologic, chimioterapie, radioterapie. Prognosticul este sever. TUMORI INTRAORBITALE LA ADULT Patologia tumorală intraorbitală a adultului este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
în orbita anterioară, meningioamele sau tumorile maligne extinse de la neurocraniu, sarcoamele cu extindere de la fosa temporală sau infratemporală. Se întâlnesc tumori metastatice, predominant cu punct de plecare adenocarcianome mamare sau gastrice, pulmonare sau boli limfoproliferative. O categorie specială reprezintă tumorile glandei și căilor lacrimale. Caracteristice adultului sunt pseudotumorile intraorbitale inflamatorii nespecifice. Hemangiomul cavernos: histopatologic este hemangioendoteliom benign. Se numără printre cele mai frecvente trei tipuri de tumori primare ale adultului, frecvența sa medie este apreciată la 4,7%. Clinic se manifestă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
în orbită se realizează prin sinusul frontal hipertrofiat. Abordul lateral Abordul lateral al orbitei este calea de pătrundere chirurgicală în orbită prin peretele orbital lateral (fig. 4.238) [58]. Indicațiile generale ale abordului lateral al orbitei sunt: procesele expansive de glandă lacrimală; tumorile orbitale posterioare și medii situate lateral, superolateral sau inferolateral de nervul optic; tumorile retrobulbare situate lateral, superolateral sau inferolateral de nervul optic; tumori apicale laterale; tumori osoase frontozigomatice, temporale sau pterionale; decompresiunea extradurală a nervului optic intracanalicular. Contraindicațiile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tot cu prietenii... Mi-a povestit mie om bătrân din sat cum i-a văzut pe Șiulică al lui Cataroi și pe Jicî frate-su cum treceau gârla noaptea cu un taur furat. „Moș Gheorghe, dacă sufli ceva, îți iau glanda!”, i-a spus Jicî. Bătrânul se teme să depună mărturie. Dar Teletin a turbat de mânie când a văzut că nu mai are taurul. Trecem pe la biserică. Ștefănică Burghelea este țârcovnic. Îl întreb unde putem vedea icoanele pictate de Nicolae
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fiziologiei și fiziopatologiei sistemului nervos. Profesorul C. I. Parhon - endocrinolog de reputație europeană și părinte al psihiatriei și geriatriei românești. Personalitate cu o vastă cultură medicală, se impune ca deschizător de drumuri În domeniul endocrinologiei, publicând În anul 1909 lucrarea „Glandele cu secreție internă”, precum și În domeniul neuropatologiei măduvei spinării, făcând cercetări asupra originii reale a nervului sciatic, a localizării spinale a nucleilor motori, lucrări ce au fost apreciate pe plan european (Van Gehuchten, Dejerine și Testut, etc). Activitatea să științifică
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
comitetului de cercetări pentru neurologia industrială Praga 1973; Medic emerit al R.S.R, 1964; Toate aceste titluri vin să contureze personalitatea științifică și profesională a profesorului N. Oblu. Din lucrările științifice ale profesorului Oblu, menționam: • Monografii Tratat de anatomie (angiologie, glande endocrine, sistem nervos și organe de simt), colaborator Iagnov I., Rusu M., Repciuc N. Editură Pedagogica, București; Gumma of the Brain Oblu N. Handbook of Clinical Neurology, voi.18, p.lll Editură P.Y. Vinken și G. E. Bruyn North-Holland
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
grecescul endon înăuntru, krino a elimina și logos știință) este știința ce studiază structura și funcția sistemului endocrin, biosinteza, acțiunile și metabolismul hormonilor, statusul lor fiziologic și patologic. în Mic dicționar medical, profesorul V. Rusu definește termenul endocrinologie ca Medicina glandelor cu secreție internă și a hormonilor, din punct de vedere fiziologic și fiziopatologic. Sistemul nervos și cel endocrin asigură transmiterea informațiilor între celule și țesuturi, asigurându-se reglarea tuturor funcțiilor organismului și funcționarea acestuia ca un tot unitar. Mesagerii informației
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
premii Nobel, descoperiri care s-au acumulat în mod exponențial în ultimele decenii, în raport direct cu progresul tehnic general. în dezvoltarea endocrinologiei se pot distinge trei mari perioade: I. Este epoca marcată de câteva personalități însemnate: Henle 1843: descrie glandele vasculare sangvine, dar ignoră rolul lor; Berthold 1849: demonstrează efectele castrării și reimplantării testiculului asupra crestei la cocoș; Claude Bernard 1855: evidențiază capacitatea ficatului de a elibera glucoză în circulație. A propus termenul de glandă cu secreție internă; Laguesse 1893
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
personalități însemnate: Henle 1843: descrie glandele vasculare sangvine, dar ignoră rolul lor; Berthold 1849: demonstrează efectele castrării și reimplantării testiculului asupra crestei la cocoș; Claude Bernard 1855: evidențiază capacitatea ficatului de a elibera glucoză în circulație. A propus termenul de glandă cu secreție internă; Laguesse 1893: utilizează pentru prima dată denumirea de endocrin; Brown Sequard 1891: definește noțiunea de produși solubili speciali care intră în sânge și vor influența alte celule. Primul produs de acest gen studiat a fost secretina, denumită
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
produs de acest gen studiat a fost secretina, denumită mesager chimic de către Bayls și Starling, și hormon de către W.B. Hardy (1904). În paralel cu cercetarea fundamentală, observații clinice de mare acuratețe au stabilit relații între anumite maladii și unele glande cu secreție internă: boala Addison distrugerea suprarenalelor (Addison 1855); acromegalie tumoră hipofizară (Pierre Marie și Marinescu 1886); cașexia strumiprivă extirparea tiroidei (Kocher). în acest fel, clinica îndrumă experimentatorul spre un gest care va permite confimări și descoperiri: ablație, extragerea unei
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
li s-a atribuit descoperirea insulinei, încununată cu premiul Nobel (Banting, Best, Mc Leod); identificarea și izolarea steroizilor suprarenali (Kendall 1936); identificarea hormonilor antehipofizari: PRL (Riddle 1932), GH, ACTH, TSH, FSH (Li, Evans, Simpson 1940-1950); descoperirea secrețiilor plurihormonale ale unor glande endocrine: T3 și T4 (tiroida), insulina și glucagonul (pancreasul); instituirea terapiei de substituție a deficitelor glandulare de îndată ce s-a realizat purificarea unor hormoni de extracție: ADH în diabetul insipid (1921), insulina în diabetul zaharat (1922), cortizonul în insuficiența suprarenală etc.
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
a sistemului endocrin: conceptul de neurosecreție (Scharrer 1936); descrierea sistemului port hipotalamo-hipofizar (Popa și Fielding 1930) și dezvoltarea conceptului de control hipotalamic al hipofizei (Harris 1948); identificarea elementelor turnover-ului hormonal și existenței controlului feedback (Moore și Price). Se dovedește că glandele cu secreție internă nu sunt izolate, ci funcționează în sinergie sau în rețea, ilustrând formula lui Maranon: Hipofiza este șeful de orchestră al concertului endocrin. C. Dezvoltarea metodologiei de explorare a funcției glandelor endocrine: metode biochimice de determinare a hormonilor
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
feedback (Moore și Price). Se dovedește că glandele cu secreție internă nu sunt izolate, ci funcționează în sinergie sau în rețea, ilustrând formula lui Maranon: Hipofiza este șeful de orchestră al concertului endocrin. C. Dezvoltarea metodologiei de explorare a funcției glandelor endocrine: metode biochimice de determinare a hormonilor circulanți; baterii de teste funcționale; aportul medicinei nucleare; utilizarea izotopilor radioactivi în tehnica de dozare (RIA) a hormonilor și de explorare morfofuncțională a glandelor endocrine. D. înțelegerea fiziopatologiei multor afecțiuni endocrine: alterări enzimatice
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]