2,906 matches
-
cînd vârful Îi devenea invizibil pe cerul matinal, i-a inoculat cel dintâi sentiment legat de vremelnicia și lipsa de importanță a figurinelor de pe campus, altfel decât ca actanți ai unei succesiuni apostolice. Îi făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o, făcând-o personală. Peticele tăcute de gazon verde, clădirile liniștite ale colegiilor, cu câte o singuratică lumină scolastică ce arsese Întreaga noapte, puneau stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
salutat soarele după ploaia nopții abia Încheiate. NARCIS ÎN TIMPUL LIBER În timpul perioadei de tranziție petrecute la Princeton, adică În ultimii doi ani petrecuți de Amory acolo, când a văzut școala schimbându-se, extinzându-se și trăind pe măsura frumuseții ei gotice prin alte mijloace decât parăzile nocturne, au sosit niște indivizi care au zguduit-o până În străfundurile ei pletorice. Unii fuseseră boboci - boboci năbădăioși - din promoția lui Amory, alții aparțineau generației următoare. La Începutul ultimului său an de studenție, În jurul meselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu sensul „a închide, a păstra, a apăra”. Din această rădăcină mai derivă : gr. arkeo, lat. arceo, sanscr. raks (toate trei cu sensul „a apăra, a conserva”), lat. arca („ladă, casetă”), arcanum („secret”) și arx („cetate”), arm. argaęl („a stabili”), goticul alhs, celticul argel („loc acoperit”) și argeot („pădure”, în sens de fortificație naturală), v. ind. argala („zăvor, încuietoare”), v. sax. rakud („casă”), ags. reced („clădire, casă, palat, templu”), alb. ragăl („colibă”) (17, 18, 19, 20). Înrudi- rea dintre cuvântul latin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
minte opul Gomii titulat Altina, pululând de proiecte din soiul acesta: amenajarea Insulei Maria Brăilei, ca o fortăreață turistică, transformarea Chiliei într-o Veneție a Europei Orientale, Cetatea Albă adusă la nivelul geometric de la Urbino, Insula Șerpilor gospodărită exemplar, Castelul gotic de la Prundul Bârgăului înălțându-se draculean de vertiginos în preajma Carpaților, Bărăganul colonizându-se cu agricultori olandezi. I tak dalșe. Gândul, gârdemul meu, e să lăsăm societalul românesc să se autoreguleze molcom, pentru că mondializarea va duce greul, bun, rău (adică ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tripticul Sat, Oraș, Țară, V, 1, 1934, p. 3). În istoria literară a Bucovinei, mai toți autorii plecați de aici sunt „mesageri ai unei arte, ai unui avânt de primăvară în poezie”, năzuind să impună specificul bucovinean („atmosfera de nord”, „goticul moldovenesc”) ca model al unității spirituale românești (Liviu Rusu, Pentru un fenomen cultural al Bucovinei, în „Iconar”, Cernăuți, II, 10, 1937, p. 4 și Elemente gotice în cultura Bucovinei, ibidem, 11, 1937, p. 3). Despre munca de redacție și semnificația
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
unui avânt de primăvară în poezie”, năzuind să impună specificul bucovinean („atmosfera de nord”, „goticul moldovenesc”) ca model al unității spirituale românești (Liviu Rusu, Pentru un fenomen cultural al Bucovinei, în „Iconar”, Cernăuți, II, 10, 1937, p. 4 și Elemente gotice în cultura Bucovinei, ibidem, 11, 1937, p. 3). Despre munca de redacție și semnificația tipăriturii, Dragoș Vicol unul dintre adolescenții ademeniți acum de „muntele vrăjit” al Poeziei va nota peste mulți ani: „Mugurii” au fost poate cea mai mare bucurie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
nici pagube, nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei ducatului, formată din 25 de soldați - cea mai respectabilă armată de care am auzit vreodată. Și atunci? Atunci, așa cum se cuvine pe un continent care a dat logica greacă, catedrala gotică și suprarealismul, se reține cu toată seriozitatea ipoteza unei erori logistice. Și dacă e eroare, nu se trece nici la contraatac, nici la bubuială, nici la... Liechtensteinul a fost bombardat din greșeală, dar nu începe nici un război. 6: Bizara lipsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține totuși să-și pună în gardă cititorii împotriva „ispitei paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu Lodz. E prea multă zăpadă. O să murim de frig. —Uită-te la palmierii ăia. Ne trimit într-o junglă. Alunecau dintr-o parte în alta, arătând pe hartă și examinând atent pozele, descifrând semne familiare în fațada vreunei catedrale gotice, în numele melodios al unei străzi, în privirea satisfăcută a unei mulțimi de străini, până când un violonist care cântase într-un cvartet din Budapesta decidea că locul de origine al orchestrei din Philadelphia nu era un loc chiar atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lor. Deși au construit un asemenea megalopolis, ființele acelea nu s-au rupt de solul planetei lor. Clădirile astea nu sunt doar împodobite, ci sunt ele însele niște podoabe. Avem aici echivalentul coloanei dorice, al piramidei egiptene și al catedralei gotice, însă într-o formă originală, profund autohtonă. Lumea asta acum pustie și dezolantă, a fost cândva o vatră fierbinte, care încălzea inimile băștinașilor. Străzile întortocheate întăresc și mai mult această impresie. Iar aparatura folosită de băștinași demonstrează că ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în același timp cu cel al lui Tim Burton mi se pare mult mai „văzubil“, adică mai tihnit și mai luminos. Este Nunta lui Tuya, filmul chinezului Quanan Wang, care a luat anul trecut Ursul de Aur la Berlin. Față de goticul în CGI al lui Burton, chinezul vine cu o poveste simplă, spălată de vânturile uscate ale Mongoliei: o femeie care duce în spate nu doar gospodăria și copiii, ci și pe bărbatul ei bolnav, a cărui muncă trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
de ani. Simularea emot ´ iei Hârtia grea și lucioasă face ca volumul de versuri al lui Valentin Marica Aluviuni / Alluvia (ediție bilingvă româno-engleză, traducere de Virgil Stanciu, Dacia, Cluj-Napoca, 2001) să pară confecționat din marmură. Versurile sunt tipărite cu caractere gotice, ca inscripțiile sacre. Există și numeroase ilustrații. În plus, fiecare poem are alături traducerea lui în engleză, ca să poată fi citit de cât mai mulți locuitori ai planetei. Din nefericire, tot acest fast tipografic și bibliografic nu reușește să înnobileze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și nu existau săptămâni libere pentru Sammler. Avea alte necesități, priorități de ordin mai Înalt. Nici n-ar fi trebuit să citească asta - asta fiind paginile lui Govinda Lal scrise În cerneală arămie și caligrafie de pe vremuri. Scria cu mână gotică. Dar domnul Sammler, după ce văzuse atâtea, nu rezista fascinației reale. La pagina șaptezeci, Lal Începuse să speculeze despre posibilitatea organismelor de a se adapta la condiții lunare În câmp deschis. Nu era nici o plantă care să poată să acopere suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și ULMUS, În litere gotice ca niște pete mari, negre. Alte etichete scrise de mână În stilul străin Învățat de Eisen la Gymnasium arătau mai Îngrijite. Sărmanul Eisen mergea la școală când izbucnise războiul și nu avea studii superioare. Sammler se strădui să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în ‘38 a albumului dedicat Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute cincizeci de miilea exemplar. În timp ce întorc pagină după pagină, mă văd la masa din sufragerie lipind pozele într-un album. De data aceasta, e vorba de goticul târziu, printre ele și Ispitirea Sfântului Anton de Hieronymus Bosch: el, printre fiare umanizate. Este aproape un ritual festiv, din momentul în care lipiciul începe să țâșnească din tubul galben... Pe vremea aceea, mulți colecționari vor fi fumat peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meu. Albumele pline de spații goale între texte doct explicative trebuie să fi fost cadouri de Crăciun sau de ziua mea de naștere. Până la urmă, pe toate trei le păzeam ca pe o comoară: albumul albastru, în care lipisem pictura gotică și din Renașterea timpurie; cel roșu, care îmi aducea înaintea ochilor pictura Renașterii; cel galben-auriu, în care erau adunate picturile barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și Van Dyck nu lipisem nimic. Aveam probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
repetate de la o școală la alta, mă văd ca elev la Sankt Johann, un gimnaziu din orașul vechi, pe Fleischengasse, în apropierea muzeului municipal și a Bisericii Sfintei Treimi. Această instituție de învățământ s-a dovedit a dispune de beciuri gotice, gangurile ei joase ne atrăgeau până în Ani de câine. De aceea, mai târziu mi-a fost ușor să-mi trimit eroii de roman, pe elevii prieteni și totodată dușmani Eddie Amsel și Walter Matern, să învețe acolo, pentru ca, din vestiarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe străzile din orașul vechi, ba în pădurea Jäschkental, strângând fără să-mi dau seama amănunte ce s-au tot adunat, alcătuind o masă compactă de materiale atât de greu de demolat mai târziu. Mă văd pe băncile unor biserici gotice - de la Trinitas până la Sankt Johann -, ca și când fiecare arc și fiecare stâlp de cărămidă ar trebui să mi se întipărească în minte. În afară de asta, îmi rămâneau locurile de lectură, preferat fiind cel din podul ale cărui despărțituri fuseseră între timp eliberate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce mai putea fi recuperat din mormanele de ruine ale orașului, fiecare bucată găsită a fost inscripționată cu grijă, numerotată și abia apoi pusă într-un teanc și depozitată pentru a fi folosită mai târziu. Ori de câte ori mă strecuram în interiorul bisericii gotice - portalul era întotdeauna încuiat neglijent -, găseam în praf și-n dărâmături, ca și printre pietrele depozitate acolo, oase și oscioare de om, fără să fiu sigur dacă erau de origine medievală sau dacă trebuiau să-mi amintească de bărbații, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să mi se potrivească, scăpasem de școală și de rigorile ei, rațional ar fi fost să mă decid pentru matematică și latină, materiile mele deficitare și - completând cunoștințe artistice existente - pentru seria de conferințe pe tema „Sculpturile de ctitori din goticul timpuriu în domul din Naumburg“. Poate că mi-ar fi fost de ajutor și grupul de terapie care se formase în jurul „Tulburărilor de comportament în perioada pubertății“, care se răspândiseră în lagăr. Dar foamea m-a mânat la un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încremenit în semne zodiacale medievale. Mai târziu am tras de intervalul meu de timp și am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru tatăl ei; batog în sos de mărar, așa cum îl înăbușea bucătăreasa pentru poetul Opitz, când era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
von Küstritz, în sfârșit pe al doilea Ekkehard și pe soția fără de copii a acestuia, faimoasa în toată lumea Uta von Naumburg. Atunci când nava de vest a domului și-a dobândit statuile de întemeietori ce aveau să fie numite mai târziu gotice, nu existau încă roșii și fasole albă. Dar, pentru oaspeții mei adunați în jurul meșterului anonim, s-ar putea găti o mâncare din bob proaspăt și stomac de vacă, mâncare ce mă săturase atât de ieftin în cantinele populare din Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grea din lemn masiv, punând în mișcare o cârâitoare grea ce răpăi ca o toacă, anunțându-i sosirea. Cineva dinăuntru acționă un mecanism și ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]