3,545 matches
-
că a sosit în sfârșit timpul să ne retragem, tocmai atunci chelnerii au deschis simultan ușile salonului dând spre sala de mese care, pavoazată fastuos și amenajată confortabil, aștepta "năvălirea" invitaților la dineu. Am înțeles că, de vreme ce am intrat în horă, trebuie să dansez în continuare și ne-am așezat la locurile ce ni s-au rezervat la masa de onoare. După câte am mâncat la bufet nu prea mai aveam poftă și ne-am mulțumit să gustăm câte ceva din bucatele
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
trăite cu amicii mei. Cu excepția numelui Ponor, relatarea este reală și de neegalat în viitoarea sută de ani. Ce zic eu sută, cred că o mie de ani... Nimic n-a fost inventat și, culmea, chiar am fost prins în horă, trezindu-mă în anturajul unor amici la "Bolta Rece" lăudînd gălăgios acea operă fantastică, mîncată de un țap și două capre, lua-le-ar dracu să le ia. Să nu mori de ciudă? Nu-ți vine să bei bățos pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro) stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
consta în aceea că omul se va mișca tot anul ca pasărea sau animalul din carnea căruia s-a înfruptat în ziua de Crăciun. În zilele Crăciunului, mergeam cu steaua, în vizită în sat și după o anumită vârstă la horă. Anul Nou era sărbătoarea care aducea cele mai mari bucurii copiilor, iar părinții și bunicii se pregăteau să primească urarea de sănătate, fericire și un an mai bun. Începând de la 7 la 16 ani mergeam cu plugușorul format din doi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
găseau un ou roș, unul alb și un ban. Semnificația fiind ca și a mărțișorului. Celelalte ritualuri erau asemănătoare celorlalte mai sus arătate, unele din produse dându-se de pomană la oameni nevoiași. În acele zile, în sat avea loc hora unde participau și tinerii din satele vecine și toată suflarea satului. Acolo cânta o fanfară, de regulă din Valea Mare. În ziua a doua și a treia, dimineața, se umbla cu vălăretul. După terminarea dansurilor, gospodarul punea la dispoziția celor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la căruță și am plecat să-l duc pe tata la gara Băcești. Trebuia să se prezinte la regiment. Am făcut un popas de vreo oră la Gârceni, unde aveam neamuri, și unde, în mijlocul satului, la drumul mare, avea loc hora obișnuită pe la noi. Am așteptat în căruță, cu hățurile în mână, până când tata a dat ocol pe la rude, cinstind câte un pahar de rămas bun. Nu-și imagina, cred, că era vorba de ultim rămas bun. Am urcat apoi dealul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
departe de casa noastră locuia unul Boacă. Avea doi băieți, amândoi mai mari decât mine. Unul dintre ei, Vasile, cânta din fluier și din trișcă. În serile târzii de vară dădea adevărate concerte. Ieșea pe prispă și începea să cânte. Hore, sârbe, doine, învârtite... cei mai mulți dintre vecini ieșeau afară și îl ascultau. Dacă ar fi avut cine să-l promoveze, cum se spune acum, acel Vasile al lui Boacă ar fi ajuns, sunt convins, un instrumentist celebru. Așa, cum se întâmplă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe baza unei convingeri. E adevărat că viața politică, mai ales în timpul campaniilor electorale, e de negândit fără o sumedenie de „figuri impuse“. Trebuie să devii simpatic alegătorilor, să te faci văzut printre tarabele vreunei piețe, să tragi câte o horă, să pupi copii care îți dau flori și țărăncuțe care îți dau pâine cu sare etc. Dar toate astea se pot face teatral, fără har, fals, dacă nu-ți pui problema să asumi în cât mai mare măsură omenescul lor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
câteodată și cu unele cadre didactice din satele respective, să pregătească frumoase serbări culturale. Tradițional, în seara respectivă, se făceau renumitele baluri „intelectuale” la care participau numai studenții și elevii mari și eventul cadre didactice tinere, ceilalți din sat aveau hora sau bălul lor. Peste vară, la vremea noastră, asemenea manifestări culturale cu baluri studențești renumite se făceau la: Fratauti, Vicov, Putna, Horodnic, Granicesti, Arbore, Botosana, iar mai spre sud cele de la Costana, Scheia, Mitocul Dragomirnei, dar cele mai deosebite erau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
de la Costana, Scheia, Mitocul Dragomirnei, dar cele mai deosebite erau cele de la Pârtești, unde cântă renumită orchestră lui Luncuța. La aceste maifestari se discută mult despre centrele universitare, despre renumitele licee și viața lor culturală. Orice asemene bal începea cu hora Bucovinei, iar tineretul studios era îmbrăcat în frumoase costume naționale. Foarte puțini „surtucari” se zăreau printre atâția „izmanari” la o asemenea manifestare. Deci ideea de a realiza un spectacol, era bine înrădăcinată la liceele din Bucovina. Despre ele ne povestea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc”. De multă vreme-n acest loc... și se învârteau jucători deja pregătiți Pentru tabloul sportiv se arajna ceva pe fundal scenei introducând niște lumini
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
3 băncuțe și 7 galerii pentru perdele la geamuri în valoare de 100 lei. Și exemplele pot continua. Se cuvine amintită intervenția comitetului de părinți la direcția Hidrocentralei Bicaz Tunel pentru a aproba organizarea în localul Balastierei Racova a șase hore naționale în vederea adunării de fonduri necesare acoperirii cheltuielilor pentru plata lucrărilor. La cantina D. G. H. Balastiera Racova serveau masa lucrătorii constructori. Iubea copiii, știind să îmbine dragostea pentru ei cu exigența. Își petrecea ore în șir povestindu-le, povățuindu
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
topinamburul, nu. E o chestiune de compatibilitate a originii; a noastre și a plantei... Poate că noi n’o apreciem destul. Dar În Franța, păpădia se cultivă, existând chiar soiuri ameliorate. „Radiosfera“, 25 iulie 1997, ora 11,40 16. O horă verde Conform unei tradiții, de fapt un soi de similia similibus deși fără radicalul curantur și de sorginte creștină, după „ziua crucii“ se pot mânca și cele ce-i seamănă ori o amintesc: nuci și struguri. Deși ambele sunt, la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe tărâmul entropiei pentru a privi și recipientele tradiționale pentru vin; tradiționale, adică adânc ancorate În specificul locurilor, deci optime. Și acelea sunt burduful - de sorginte animală - În Mediterana, respectiv butoiul - de sorginte vegetală - În restul Europei. Intră deci În horă Încă cineva: stejarul. Fiecare sacrifică acestui scop ceea ce are la discreție: În entropica Mediterană, entropizantul animal, respectiv În negentropica Europă, negentropizantul arbore. Dar ambele zone folosesc și neutrul, din acest punct de vedere, și În același timp mai mult decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-sa, respectiv desăvârșit din taică său, Însuși Zeus -, altul Înviind În fiecare primăvară, iar ultimul o dată și bine; nu constituie decât tot atâtea ipostaze ale unui adevăr unic: Natura nu moare. Am pomenit de conul de pin? Altcineva prins În horă, cu a cărui imagine Închei acest periplu, poate cam păgân, dar Întregitor: În drum spre Radio, Întâlnesc adesea iedera Înfășurată pe un pin. Nu e chiar atât de poetică, cât e vița, căci nu-i ruginesc frunzele, iarna fiind printre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întâlnesc adesea iedera Înfășurată pe un pin. Nu e chiar atât de poetică, cât e vița, căci nu-i ruginesc frunzele, iarna fiind printre puținele care Înveselesc, vreau să spun Înverzesc, deopotrivă albul zăpezii și griul copacilor. Am aflat o horă, tot mai largă, de plante, acolo unde am căutat doar una; de unde se vede că Într’o Natură complexă și nu doar imanentă, “toate sunt legate de toate”. Viața e frumoasă, dar Natura e mai mult: e minunată. Și nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amintită, ea nu e născocirea voastră, ci doar o copie nereușită a ceea ce facem noi, restul lumii. Recunoaște Cristi c’ai spus-o mai demult, și tot de la acest microfon: anume că În Natură toată vietatea este prinsă Într’o horă, În care fiecare se hrănește cu cel de dinainte și slujește de hrană celui din urmă; ba chiar deșeurile unuia sunt hrană altuia și viceversa. Exemplul tipic e planta, care consumă bioxidul de carbon cere e deșeul animalului, transformându-l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Naturii grija de a se descotorosi de gunoaiele civilizației voastre. Doar că Natura e mai isteață decât voi. În fond, e și mama voastră. Iar invitatul vostru la ospăț, acela căruia Îi aruncați deșeul, precum câinelui oasele, devine inițiatorul altei „hore“, paralele. El va sluji de hrană altuia ș.a.m.d. Doar că, dacă fără voi, Natura Învârtea hora doar prin energia solară primită astăzi, În acest caz hora folosește tot energie solară, dar fosilă, fixată cândva În petrol și eliberată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În fond, e și mama voastră. Iar invitatul vostru la ospăț, acela căruia Îi aruncați deșeul, precum câinelui oasele, devine inițiatorul altei „hore“, paralele. El va sluji de hrană altuia ș.a.m.d. Doar că, dacă fără voi, Natura Învârtea hora doar prin energia solară primită astăzi, În acest caz hora folosește tot energie solară, dar fosilă, fixată cândva În petrol și eliberată de voi din tainițele Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ospăț, acela căruia Îi aruncați deșeul, precum câinelui oasele, devine inițiatorul altei „hore“, paralele. El va sluji de hrană altuia ș.a.m.d. Doar că, dacă fără voi, Natura Învârtea hora doar prin energia solară primită astăzi, În acest caz hora folosește tot energie solară, dar fosilă, fixată cândva În petrol și eliberată de voi din tainițele Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri cu care Încercați s’o păcăliți. Dar viețuitoarele În plus cărora
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” era până de puțin timp o troiță din lemn, monument al satului, ce-l înfățișase pe Mântuitor răstignit pe cruce. Lângă, stătea bine priponit un scrânciob în jurul căruia se dansa în fiecare Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca în acea seară să-și aleagă sortita. Cea mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să se-nchine; Voi singuri străjuiți altarul Nădejdii noastre de mai bine. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mândrei bolți albastre, Sfințiți cu roua dimineții Țărăna plaiurilor noastre! Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru,-al tuturora. (Octavian Goga) Din documentele cercetate de noi prin arhivele la care am avut acces, înțelegem că pe bunii noștri înaintași nu-i prea interesa problema păstrării unei evidențe stricte a sufletelor satului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la care participă și perechi mai în vârstă. Se face apoi o învârtită pe sub mână, și apoi obligatoriu o hațegană, toate joc de doi. După acea se poate trece la jocuri de grup în care se prinde toată suflarea, brâul, hora și jocul foarte iubit de băcițe și de ciobani, jieneasca. înainte de spargerea petrecerii, un nuntaș mai apropiat de miri și mai bun de gură, strânge darul care poate fi în bani, întrun frumos blid de pământ, după cum darul mai poate
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
apropiară, Iacă-i (Gheorghe), bun băiatu, P-un cal dalbu-i de-asudatu. De asudat și de-nspumatu, Și împodobit cu flori, Tot cu flori de fete mari. Când la joc el mi a sositu, De pe cal s-o coborâtu Ș-încă-n horă mi-o intratu Și-ncepură a juca, A juca și a striga. Murgu afară râncheza, El din gur-așa grăia : - «Rabdă murgu, ne-adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus !.. Un alt ortac din viitoarea ceată, scăpără struna lăutei pe careo ținea la subțioară, ca să viersuiască în graiul de-acasă al lui Pătru Ciornei : Horire-aș, horile-mi vin, dar nu pot că sunt străin. Horire-aș, horile-mi plac, dar nu pot că sunt sărac. Iar când trag mâna pe strune, îi zic tot cu amărăciune și n-am cătră cin-le spune !... Am povestit această
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]