3,043 matches
-
de asumpția comportamentului rațional. În schimb, el subliniază că teoria se bazează pe efectele de selecție generate de interacțiunea într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles ca o teorie ce se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat interesele germane, astfel că, în ochii elitei politice germane, apartenența la instituții
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nici cu predicțiile neorealiste, și nici cu cele instituționaliste. În schimb, ele reflectă puternic influența coalițiilor economice și politice interne formate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit lui Johnston, preferințele Chinei după 1989 pot fi caracterizate drept realiste identitare. Realismul identității sugerează că liderii chinezi consideră că principalele pericole din mediul lor de securitate se datorează provocărilor la adresa coeziunii ordinii interne, și, în aceste circumstanțe, ei recurg la discursul și comportamentul de tip realpolitik pentru a veni în sprijinul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
chinezi consideră că principalele pericole din mediul lor de securitate se datorează provocărilor la adresa coeziunii ordinii interne, și, în aceste circumstanțe, ei recurg la discursul și comportamentul de tip realpolitik pentru a veni în sprijinul legitimării regimului (Johnston, 1999). Realismul identitar din China își are originile în 1989, când regimul a realizat că urmărirea strategiei de dezvoltare a relațiilor interdependente cu Occidentul, ca element esențial al modernizării, avea ramificații interne majore. Apoi, acest fapt a fost exacerbat prin reducerea amenințării externe
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de a completa teoria realistă structurală. Putem realiza acest lucru prin localizarea originilor reculului și ale supra- extinderii nu numai într-un context instituțional intern, care subliniază rolul jucat de miturile politice și de favoruri, ci și într-o tranziție identitară prin care trece statul, ce decurge din interacțiunea dintre politica internă și cea internațională. Această direcție de cercetare servește la accentuarea în plus a afinităților dintre literatura realistă clasică/neoclasică și intuițiile din perspectiva teoriei liberale sistemice. Chalmers Johnson oferă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unor amenințări economice pot fi firme, economii naționale sau stabilitatea unor sisteme chiar mai largi de exemplu, crizele financiare, care se pot propaga cu viteză în întreaga lume. Termenul de referință al amenințărilor societale sunt colectivitățile ce dezvoltă un sentiment identitar, indiferent de natura legăturii etnicitatea, religia etc. Securitatea ecologică are și ea o sferă de cuprindere foarte largă, de la supraviețuirea unor specii amenințate până la păstrarea biosferei. Diferitele sectoare ale securității pot interacționa în maniere extrem de diverse; pe de o parte
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
al poetului s-a diminuat sensibil, din Antichitate (când dimensiunile poetice, filosofice, magice și mitologice erau îngemănate într-un sigur discurs) până azi, în postmodernitate, când poetul e singur, relativ ostracizat, după ce, în secolul al XIX-lea, în perioadă cristalizărilor identitare naționale, poetul romantic își asumase glorios rolul de voce a interesului public. Desacralizată și împinsă într-o lume dominată de etica protestantă searbădă a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rus, american, francez, englez, chinez), dominator, și a celui evreiesc, difuz religios și universal, toate celelalte forme de naționalism sunt considerate astăzi depășite și, pe cale de consecință, au un renume prost, fiind stigmatizate. Discursul naționalist eminescian, perfect adecvat rigorilor construcției identitare de secol al XIX-lea, e astăzi datat și, evident, subiect de controverse intelectuale și politice. Cu toate acestea, lecția sa nu e deloc de neglijat, iar patriotismul său responsabil, în care iubirea e contrabalansată de simț civic și de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
public ale Muzeului Teatrului sau ale Centrului Cultural German). Ea este o mărturie vie a iresponsabilității și a jafului orchestrat de politicieni fără scrupule asupra reperelor noastre istorice și culturale, cele care ar trebui să ne dea, finalmente, un sens identitar. Ceea ce e mai trist e faptul că acest proces de ruinare deliberată a casei nu a fost curmat nici de instituțiile abilitate (Poliție și Procuratură), care ar fi trebuit să instrumenteze, la desele sesizări ale Direcției pentru Cultură și Patrimoniu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de teroriștii ruși în Ucraina), iar politicile europene, de care moldovenii trebuie să țină seama, îi vor proteja în calitate de minoritari împiedicând orice fel de reparație istorică pe care naționaliștii mai înfierbântați ar putea să și-o imagineze. De aceea, dosarul identitar, cu componentele lui lingvistice și culturale, va continua să fie sensibil pentru Republica Moldova. În al doilea rând, în România orice discuție despre o posibilă identitate culturală moldovenească și despre orice fel de autonomie regională constituie un subiect exploziv. În 1862
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
De atunci, Arhivele Moldovei, cel mai important instrument în păstrarea memoriei, funcționează necontentit, fiind printre cele mai vechi și longevive instituții, având misiunea unică de a salvgarda și conserva pentru posteritate- urmele unei istorii perene, dar cu o inestimabilă valoare identitară și documentară. Odată cu realizarea României Mari, Arhivele Statului s-au extins instituțional și în provinciile alipite la țară, grație clarviziunii istoricului Dimitrie Onciul, director general la acea vreme, care a inițiat procesul de fondare al Arhivelor Transilvaniei, la Cluj, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
minimale ale fondurilor, unde dai de tot felul de năzbâtii propagandistice și ideologice, complet depășite astăzi. Iată deci că și în ascensiunea aparent neutră și aspră de construcție a unui corp științific de argumente istorice și instituționale în vederea afirmării noastre identitare, regionale, naționale și europene, eternul blestem al Meșterului Manole, al eforturilor neîncetate de a o lua mereu de la început, în toate domeniile, ne apasă. Ne apasă, dar nu ne înfrânge! 15 septembrie 2014 Pe 15 septembrie 1969, la Liceul de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imensă a jazz-ului vine de fapt din uriașa libertate pe care o descătușează. Aici poți asimila și retransfigura orice, zdrobirea, mutilarea, schimbarea sau ironia la adresa canonului fiind reguli de configurare. Sugestiile, influențele sau temele folklorice (în sensul de exprimare identitară a unei culturi prin muzica ei, nu de muzică populară, de consum) care generează astăzi genul proxim numit "world music" sunt, la urma urmelor, structurile esențiale ale jazzului, o lume unde sunt topite rădăcinile ritmice și meniul sufletesc specifice sudului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politic, economic, cultural, ecologic); identitatea principalului actor (state, actori societali, organizații internaționale); natură obiectului de referință (state, națiuni, principii, mediul înconjurător).96 Acest stil de abordare introduce, teoretic și practic, în problematică securității și a elaborării doctrinelor de securitate chestiuni identitare, fapt evidențiat la summit-ul NATO, de la Romă (1991) prin sublinierea celor cinci dimensiuni ale securității: militară, societala, politica, economică și de mediu.97 Analizând principalele trenduri specifice mediului de securitate de la începutul secolului al XXI-lea, dar și cele
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
care Tora reprezenta așa cum susținea Heinrich Heine "patria transportabila a evreilor", sunt din ce in ce mai evidente tendințe de definire (de ambele părți) a identității socio-culturale și politice.264 Religia reprezintă atât în cazul iudaismului, cât și în cel al islamismului pilonul definirii identitare, politica tinzând adesea în cadrul acestei comunități să voaleze autenticul mesaj religios, folosindu-l frecvent drept pretext pentru a-și justifica tendințele autoritare și expansioniste. Se poate vorbi în acest context de momentul de tranziție interioară de la israelitate la iudaitate, realizată
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
asocierii sub numele de sionism religios "a ideii divine și sentimentului național".265 Noțiunii juridice de stat al Israelului i se substituie conceptul biblic de pământ al Israelului care "legitimă ocuparea teritoriilor în numele pactului dintre Dumnezeu și Poporul ales", procesul identitar de iudaizare, dezvoltat în paralel cu procesul de islamizare, justificând atât starea conflictuală, ca stare arhetipala existența între cele două comunități, cât și sacrificiul uman pe care acesta îl presupune.266 În ceea ce privește dispută teritorială (și nu numai), în Coran se
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
un statut privilegiat în islamism și erau catalogați drept Popoarele Cărții. Evreii, adesea amintiți în Coran ca fiind pentru o lungă perioadă de timp "unicii susținători ai monoteismului absolut", sunt criticați (în același Coran) pentru credință lor că se constituie identitar ca popor ales, musulmanii opunându-se mai ales "drepturilor pe care evreii consideră că le au față de teritoriul sfânt".280 Jihadul,281 apărut în secolul al VIII-lea, a încercat printr-o îmbinare a religiei cu politica să atragă atenția
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
principalii actori care doresc o distrugere totală a entității evreiești din Orientul Mijlociu.583 Arabii sunt, de asemenea, revoltați în legătură cu faptul că, deși Israelului i se contesta existența statului și menținerea ocupației asupra Teritoriilor Palestiniene, dacă se are în vedere aspectul identitar, al apartenenței la un spațiu comun, atât Vestul, cât și Israelul consideră că israelienii sunt o națiune vestică, chiar dacă în mod constant și fără ezitare și-au susținut apartenența la marea lume afro-asiatică.584 Palestinienii consideră expansiunea teritorială un pretext
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în contextul războiului pe care SUA l-au declarat împotriva terorismului, incepand cu momentul 11 septembrie 2001; tocmai de aceea am putea spune că acest conflict israeliano-palestinian poate fi considerat un leit-motiv al conflictelor lumii moderne care au un aspect identitar, religios, etnic, poziționarea acestuia la confluenta dintre Orientul Apropiat și Mijlociu făcându-l să devină justificarea perfectă chiar și pentru alte conflicte care tind să se permanentizeze. Continuarea atacurilor teroriste din Gază, Teritoriile Palestiniene și Israel, situația tensionată din Egipt
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
permisă o identificare clară și circumscrisă nici cu laicii, nici cu clerul. Experiența dobândită în drept le amintește consacraților că vocația lor este aceea de a fi mereu pregătiți pentru a-i sluji pe toți cu o atitudine de incertitudine identitară, situație care le permite o prezență solidară, pe scară largă, fără prejudecăți și interdicții. Dreptul amintește și stabilește că persoanele consacrate se află la răspântia dintre ierarhie și laicat și, din acest motiv, sunt experți sau, mai bine zis, artiști
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
culturii strategice permite integrarea metodelor de analiză a securității, detaliate mai sus, cu avantajul de a introduce o perspectivă istorică vitală pentru o Înțelegere adecvată a proceselor de constituire ale securității. Urmărind evoluția acesteia, putem Înțelege care sunt elementele sale identitare, ceea ce permite și identificarea limitelor actuale ale sferei de securitate, dincolo de domeniile securizate În mod tradițional de către stat. De asemenea, dacă Înțelegem misiunea pe care statul și-a atribuit-o și și-o atribuie În continuare pe scena internațională, putem
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fără a inova În ceea ce privește rolul identității regionale În definirea chestiunilor de securitate. În același timp, tot mai multe studii de caz și evaluări ale unor zone de conflict indică necesitatea dezvoltării unor instrumente și cercetări aprofundate care să introducă dimensiunea identitară și nivelul regional În analiză. Date fiind tradiția și preocupările actuale ale mediului politic și academic american În ceea ce privește problematica securității, este mai probabil ca astfel de cercetări să apară În primul rând În Europa, unde există deja preocupare pentru subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sunt cunoscute drept abordarea obiectivistă, respectiv abordarea subiectivistă (Mitchell, 1991; Reimann, 2004). Dat fiind că incompatibilitatea structurală poate fi exprimată ca percepție a unei terțe părți, precum și datorită faptului că, de regulă, atât elementele așa-numite structurale, cât și cele identitare pot contribui la declanșarea și dezvoltarea unui conflict, această dezbatere teoretică este considerată Însă din ce În ce mai puțin relevantă pentru subiect. 12.2.3. Gestionarea conflictelor Gestionarea (sau managementul) conflictelor reprezintă o direcție atât de cercetare, cât și de practică ce Încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
folosind conceptul de „război de tip nou” (Kaldor, 1999; Ignatieff, 1999), În timp ce, pentru alții, era vorba mai degrabă de conflicte socio-internaționale (Miall et al., 1999). Indiferent de terminologie, conflictele din anii ’90 par a fi definite În principal de tensiuni identitare care pun probleme autorității statele existente (Wallensteen și Sollenberg, 1995). În astfel de confruntări, actorii implicați nu sunt legal constrânși să respecte normele internaționale de desfășurare a războaielor, grupările combatante definind frecvent regulile interacțiunii cu adversarii potrivit propriilor interpretări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare"9. Curios este faptul că această necesară și vitală învățare este astăzi sabotată, constant și eficient, de ceea ce autorii cărții numesc a fi "entuziasmul căutărilor identitare". El invadează rapid și chiar spontan lumea, grație Internetului și new media. Mai precis, în condițiile creșterii valului de emigranți (cel puțin în anumite zone ale Occidentului), a globalizării tehnologiei și mondializării stilului de viață occidental, nu mai suntem cei
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]