3,066 matches
-
I, „carele multă pagubă au făcut romanilor”, Hosroe se succed sub invariabil statica paradigmă de crai sau împărat al „persilor”. Dacă Traian e „urzitorul, întemeietorul și-i de-a zice tatăl românilor”1, atunci e aproape necesar ca această concepție identitară să se însoțească cu ocultarea structurii interne a cronologiei adversarului, în mod fatidic asiatic. Sporadice, contactele autohtone cu această provincie asiatică, Iranul pre-islamic sau Persia islamică, de la posibile alianțe între Decebal și parți 2 până la demersuri înscrise marginal pe harta
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
curaj istoric și psihologic, Într-o analiză de asumare a formidabilului, teribilului coșmar care fusese nazismul, de integrare a lui nu numai În istoria acestui popor, milenar ca și al nostru, la fel de Împărțit În stătulețe și posedat de aceeași „criză identitară” ca și al nostru, dar și În „psihologia” lui. Și concluzia lui J. Fest este că Hitler și Întreaga sa paranoia „ideologică” se Înscrie În ceea ce el numește „excursul În irațional” al Nemților, „excurs” ce Începe cu Kant, revoluționarul filosofiei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Iliescu, dar cu noi toți, dacă „scandalul” și crimele „fraterne”, incendiile și exodurile ar fi pustiit și ars Ardealul românesc, dacă s-ar fi „spart” această unitate națională miraculoasă și puternică, descoperită sau redescoperită după veacuri de pribegie și confuzie identitară, umilințe atroce și cu secole lungi pustiite de orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bursieră, fără investiție de risc și de valoare, să fie un asemenea semn. Sau... mondializarea care ni se pregătește, care va călca În picioare orgoliul și identitatea nu puținor state, unele dintre ele, „tinere” și mândre de structura statală și identitară În care s-au regăsit după secole de servaj și anomie, această „mondializare” nu va fi decât „pretextul” pentru o nouă bătălie universală pentru o „nouă Împărțire a lumii”. State tinere și vechi totodată, precum India și China, ajunse la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prostul, Înnebunind „vizibil”, ar fi fost iute izolat! -, ci una „convingătoare”, o violență care și-a aflat gata pregătit terenul audienței Într-o țară aruncată În surparea enormă a unui război continental pierdut și În ghearele unei crize economice și identitare fără seamăn. O „violență articulată”, o „prostie” ce va Înceta tot mai mult să fie ceea ce este - ceea ce era, În adolescență sau post-adolescență, și ceea ce va deveni la sfîrșitul vieții și al carierei, În forma ei cea mai hidoasă și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
melancolică și se ține mai mult cu ai săi din Ungaria, ca și noi, de altfel, cu ai noștri din România - sindromul Estului, al familiarității căutate instinctiv pe meleaguri străine, în mijlocul celor ce răspund aceluiași cod de comunicare, aceleiași fișe identitare. (Simt nevoia unei paranteze marginale, acum, când transcriu pe curat aceste rânduri din carnetul meu de bord: mă gândesc la felul în care memoria reușește să secționeze amintirile - de parcă ai apăsa un buton și te-ai „strămuta” într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sufocant să suporte „atâta credință”. „De ce fac esticii trasee turistice din vizitarea bisericilor? De ce a consimțit clerul la așa ceva?” - mă întreabă o colegă din Occident. Nu știu ce să-i răspund... Etalarea credinței, după decenii de interdicție politică, face parte din exuberanța identitară a oamenilor de aici. E mai greu să-i înțelegi, dacă nu ai trăit istoria lor. Alte biserici vizitate: Sfinții Francisc și Bernard, Sfinții Petru și Pavel, Sfântul Nicolae, Sfântul Cazimir... Intrăm și într-un muzeu de ambre, unde așteptăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de jurați. Mă simt penibil. Însoțitorii mei de la Minsk veneau dintr-o republică recăzută sub influența Rusiei și trebuiau, iată, chiar și ei, niște scriitori, niște „spirite libere”, să-și confirme loialitatea față de „marele frate slav”, negociindu-și mica „deviere” identitară. Eu am avut mai mult noroc, poate și rusa mea, mai puțin „naturală”, vorbită cu accent și forțată pe largi porțiuni, să-mi fi asigurat un tratament mai indulgent din partea asistenței. Experiența pe care am trăit-o acolo - colegii belaruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vechile entuziasme! Această „uitare și rușinare” de valorile tale, această iute „adaptare” la criteriile și valorile pe care le găsești „acolo”, dintr-un ceea ce numim „tropism cultural”, este semnul edificator al complexului nostru de inferioritate nemărturisit altfel, al nesiguranței noastre identitare. Al grabei de adaptare, de fapt al incapacității de a avea propriile criterii ale valorii; noi și azi așteptăm ca străinii să ne descopere, să aibe „curajul” valorii chiar când ea apare pe un sol fără prestigiu cultural sau istoric
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noi în fiecare an. Aici în Israel, libertatea conștiinței e garantată; și mă pot uita la două sute de canale de televiziune. Nu suntem reduși la a avea o identitate și doar una. Micuții arabi vin la noi tobă de mândrie identitară, cei evrei la fel. Îi dezumflăm încetul cu încetul, încercând să dezvoltăm mica părticică divină existentă în fiece ființă umană. Asta ia timp. Rabin avea șaptezeci de ani când și-a depășit identitatea. Da, dar a murit din această cauză
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Sudul Libanului, de la coastele acoperite cu măslini, migdali, pini și stejari și până la trecătorile și satele din munți, retrăiesc aceeași impresie ca și aceea încercată o lună mai devreme pe când parcurgeam nordul Israelului: o întețire, o aprindere progresivă a pasiunii identitare gata să izbucnească de-a lungul câmpurilor minate de la linia de demarcație. Oamenii sunt mult mai pasional libanezi la Marjeyoun și la Bint Jbayl decât în cafenelele din Beirut, așa cum sunt mai pasional israelieni la Qiryat Shemona decât pe plajele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca Daniel Barenboim, cu orchestra lui din care fac parte pianiști istraelieni și violoniști palestinieni, pentru calmarea mâncărimilor din Orientul Apropiat? Experții în prurit civilizațional, specialiștii în eczeme au o agendă supraîncărcată, pentru că deplasările de populații poartă în ele inflamația identitară ca grefa fenomenul de respingere. Specialiștii noștri în afaceri internaționale, adepții jocului "mare" neglijează uneori periferiile disidente, dinamice, preferându-le niște centre lâncede; ei uită însă că nimic nu e mai central și mai centripet ca o periferie, și că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fenomenului se va dovedi fundamental în înțelegerea implicațiilor din textele supuse analizei stilistice. Coeziunea socială constituită pe această cale face din inițiere o „experiență liant între membrii grupului”, ceea ce l-a determinat pe A. Zempleni să numească trecerea un „rit identitar înzestrat cu principiul propriei sale repetări”. Reluarea ceremonialului la intervale precise (având pe foștii novici drept inițiatori în culturile primitive) corespunde ritmului cosmic, iar această raportare permanentă la ciclicitatea universului este impusă de însăși esența textelor folclorice românești. Etnologul care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
r., lansarea unor imitații ce trec drept produse autentice și care circulă ușor pe o piață a cărții confuză. E la îndemână în vremea noastră de formidabil triumf tehnologic. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gabriel Chifu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că te reprezintă ca "poem identitar"... Vezi, eu nu-mi însușesc teoria capodoperei, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gabriel Chifu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că te reprezintă ca "poem identitar"... Vezi, eu nu-mi însușesc teoria capodoperei, a poemului unic în care să ne proiectăm definitiv-esențial. Nu mi-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gabriel Chifu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că te reprezintă ca "poem identitar"... Vezi, eu nu-mi însușesc teoria capodoperei, a poemului unic în care să ne proiectăm definitiv-esențial. Nu mi-o însușesc fiindcă închipui poezia altfel: ea este cu atât mai valoroasă cu cât este mai cuprinzătoare, cu cât este un seismograf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Spiritul geometric raționalizant, reductiv se impune pentru acest soi de comentator în locul celui de finețe, cu vibrații îndreptate spre infinit. Am simțământul că repertoriul literaturii române e aproape complet Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este asimilat și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui, automat, "Plumb"! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui, automat, "Plumb"! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gheorghe Grigurcu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Nu mă așteptam la o astfel de întrebare. Sunt de părere că nu poetul ci critica și opinia publică modelată de aceasta selectează un astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gheorghe Grigurcu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Nu mă așteptam la o astfel de întrebare. Sunt de părere că nu poetul ci critica și opinia publică modelată de aceasta selectează un astfel de poem emblematic, nu totdeauna în consonanță cu ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în ceea ce spune Rareș nu mai aud vocea unui tânăr ci a unui "bătrân", nu în sensul unui june bătrâncios și conformist, ci al unei gândiri mature și implicate. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Ioan Moldovan? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că te reprezintă ca "poem identitar"... Dragă Adrian Alui Gheorghe, te rog, lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Ioan Moldovan? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că te reprezintă ca "poem identitar"... Dragă Adrian Alui Gheorghe, te rog, lasă-mă să nu uit că sunt Ioan Moldovan. M-am temut, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Ioan Moldovan? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că te reprezintă ca "poem identitar"... Dragă Adrian Alui Gheorghe, te rog, lasă-mă să nu uit că sunt Ioan Moldovan. M-am temut, mă tem și acum de ridicol. Păstrarea proporțiilor în exprimările discursive și publice despre mine însumi este un imperativ pe care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
temut, mă tem și acum de ridicol. Păstrarea proporțiilor în exprimările discursive și publice despre mine însumi este un imperativ pe care nu vreau să-l calc. Pe de altă parte, ar fi "inimii durere" a nu propune un "poem identitar", dar iar mă-ntorc și zic: am eu așa ceva? Sau: pot eu să fac o alegere de felul ăsta, în condițiile în care identitatea mea este încă "în lucru"? Hai, mai bine, să-i lăsăm pe alții de vor fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]