3,483 matches
-
de o companie deținută de secretarul de partid local [...] Un țăran a trimis o scrisoare de mulțumire secretarului partidului deoarece nevasta lui, în urma unei dispute violente, a încercat să se sinucidă bând acea substanță, dar a supraviețuit deoarece era o imitație inofensivă. (van Kemenade 1997: 12) Experiența corupției în ceea ce este acum Republica Populară Chineză (PRC) are adânci rădăcini istorice (Lau și Lee 1978), deși există divergențe în rândul specialiștilor privind relația între corupție, cultură și administrația politică (în special a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
o expresie, dincolo de orice Închipuire, a supunerii lor oarbe În fața ascendentului de care se bucură totuși bărbatul, cu mărețele lui atribute virile? - Probabil!... Am văzut femei căzând În transe cataleptice doar la vederea phalusului În plenitudinea lui erectilă.) Din snobism, imitație sau curiozitatea lor de femeie pentru Întreaga gamă, urcătoare și coborâtoare, a tuturor senzațiilor posibile? - Plauzibil!... (C. Ră du lescu-Motru, care a introdus la noi studiul psihologiei experi mentale și căruia i am citit, la ai săi optzeci și patru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și pentru două mânecuțe croite în formă de clopot. Cămășuța de nylon a blănarului arăta cam așa cum își închipuia Estul depravarea capitalismului. Comparată cu cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un eșec, cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei, îi făcea reclamă strigând: „Veți dormi în ea mult și bine, ca un peisaj de iarnă“. O femeie tânără și foarte pistruiată a mușcat din nadă și a cumpărat-o. După care prietenul meu s-a apucat să agite imitația ungurească (căreia îi spunea „cămașa de curve“), strigând: „Frumoasă și gingașă ca spuma mării“. Când nu erau clienți prin preajmă, ne strâmbam de-atâta râs. Până la urmă, cămașa de curve a cumpărat-o o bătrână cu un dinte de aur
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
este stoarsă progresiv de sens, în indiferența generală. Abundă construcții de genul Noi îți răsplătim fidelitatea, Trăiește în promoție sau Exprimă-te așa cum ești. De departe, ceea ce numim modă și curente de modă în București nu sunt altceva decât palide imitații, maimuțăreli hazlii ale marilor capitale ale lumii. De la Vodă Caragea și carâtele aduse cu greu de la Viana, nu s-a schimbat nimic. Mi-a sărit în ochi și vulgaritatea extremă a "cronicarilor" care scriu mici pastile pe colț de masă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mijloacelor de exprimare artistică, valoarea, evitarea clișeelor și rutinei, conținut umanist, diversitate de stiluri, creativitate.“ (Steaua, ianuarie 1978) „Invitația adresată de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, tuturor creatorilor din țara noastră, de a merge la surse, nu la imitații, e conformă cu tradițiile majore ale oricărei literaturi și un nobil, constructiv îndemn.“ („La izvoarele vieții“, Scînteia, 31 ianuarie 1986) „Un cântec de vremuri fericite, mereu un cântec să rostim în spirit cu chipul Patriei, strămoșesc, pe care-o știm
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în bunică, sau cea a discursului public, revoluționar, poststalinist și puritan). Aceasta explică denumirea - universal acceptată - de „moartea pasiunii“ și încercarea disperată a nenumărate amante și soții să facă rost de chiloți de la pachet, veniți din subsolurile Prisunic-ului parizian, triste imitații sintetice de mâna a șaptea ale fanteziilor mătăsoase de la etajele inaccesibile ale modei europene. Lucrurile nu se opresc însă aici. Cele de mai sus constituie doar primul - și cel mai puțin controversabil - strat al realității. Dar oricine știe pe propria
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul întâi de facultate. A trebuit să merg până în Regie, să-l caut pe-un tip despre care aflasem că se ocupa cu asta, un student din ăla care repeta ani de zile facultatea ca să-și prelungească bișnițăreala
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
băț - cînd eram în natură. Avea și o preferință : racheta de tenis, pe care o punea bine, în cămară, să știe de unde s-o ia la nevoie. Era vorba, de fapt, de un set de rachete, galbene, roșii, porto calii, imitații de plastic foarte reușite. Rachetele aveau un singur inconvenient : din cînd în cînd, se rupeau (inconvenient minor, pentru că cea ruptă putea fi oricînd înlocuită cu o alta, de o altă culoare). și o calitate incontestabilă : lăsau pe piele un model
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o comedie de milioane acolo unde alții nu văd decât drame de doi lei. Scenarist inteligent și abil, Caranfil șterge de praf clișeele în vigoare, stoarce lacrimi (de râs) din proza cotidiană și nu uită o clipă că Invenția (nu Imitația) este calea cea mai sigură spre Cinemaul de calitate. Filantropica împacă în fine ! spectatori și critici, într-o țară unde și unii, și alții se uită mai mult la TV... Filantropica lui Caranfil vorbește cam despre același lucru ca și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
poate deveni sursă pozitivă de adaptare sau, dimpotrivă, factor predispozant al consumului de droguri. ! Este știut faptul că părinții devin primele modele pentru copii, astfel încât, comportamentele lor de consum de alcool, tutun sau droguri pot fi preluate de către copii prin imitație și identificare cu modelul. Șablonul familial împreună cu stilul educațional al familiei generează o serie de factori (vectori, condiții ce facilitează sau determina, catalizatori) care la polul pozitiv îl protejează pe individ, modelându-i personalitatea armonios, echilibrat, adaptativ, ferindu-l de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
câtă povară Este viața veacuri trăind, Nimeni nu știe cât de amară Mi-este osânda tot rătăcind. O versiune interesantă a legendei a publicat Ion Heliade-Rădulescu, În 1836, În prima revistă de teatru din Țara Românească. Este vorba de o „imitație” realizată de C.G. Filipescu după un poet german : după unii comentatori, Christian Schubart <endnote id="(782, p. 155)"/>, care a compus În 1783 poemul Evreul rătăcitor, devenit foarte popular. În versiunea românească, motivul mitic e tratat În stil romantic. Jidovul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1836). Mihai Eminescu a cunoscut această versiune și, având În vedere caracterul ei romantic, a apreciat-o. În iulie 1876, imediat după ce i s-a Încredințat răspunderea pentru partea literară a Curierului de Iași, Eminescu a reeditat după patru decenii „imitația de la povestea neamță”, „Ahasver, jidovul rătăcitor”, apărută inițial În Gazeta Teatrului Național <endnote id="(685, p. 378)"/>. Într-un articol publicat În 1932 (Adevărul literar și artistic, nr. 602, 1932), George Călinescu credea că și „eroul de seamă” dintr-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai mult considerente de ordin tactic, care făceau din Ion Antonescu un partener mai eficient pentru interesele Germaniei în perspectiva continuării războiului. Câteva precizări devin utile: Mișcarea legionară a exprimat într-o formă clasică fascismul românesc, dar a preluat prin imitație, câteva aspecte din fascismul italian și nazismul german, de exemplu: înclinația către mobilizarea social-politică, manifestațiile de stradă, coagularea unei mistici revoluționare, epurări pe criterii politice și chiar rasiale, intenția de a lichida vechiul regim, amestecul principiilor „capitaliste” cu cele de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la 24 maiu 1946”. Este foarte greu să afirmăm că În acest interval temporal s-a Înființat zisul comitet, dar opinăm că nici cu prea mult timp Înainte de vreme ce documentul făcea referire asupra necesității Înființării „secțiunilor” de tot felul, imitație mai mult decât străvezie a „celulelor” comuniste locale românești. Raportul informa că la data de 26 aprilie 1946, ulița evreiască fusese vizitată de „...tov. Goldenberg Vaida” (cel mai sigur un ștab de la „regională” sau chiar de la „centru”) care trasase următoarele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în evidență și un ecart pe care distanța inițială centru-margine o evocă, prin care orice gest de la margine încearcă să recu- pereze grandoarea gestului princeps pe care centrul îl oferă cu caracter exemplar. Însă nu este vorba numai de o imitație vană, ci de o recuperare cu accent, prin supra- impresionare, ceea ce mecanismul optic invocat pune în valoare. Să privim îndeaproape titlul acestei proze : Grand Hôtel „Victoria Română”. Titlul trimite la o serie de respec- tabile instituții hoteliere, grandoarea lor este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vedere, generalizarea nu are baze solide, nu toate personajele caragialiene țin de mahala, însă urba- nitatea societății românești la finele secolului XIX este una precară, în curs de formare. Definiția provincialismului la Alexandru Dragomir ne plasează într-un proces de imitație obstinată a conținuturilor produse într-un centru pres ti- gios, vehiculate ca forme cum sunt etichetele pretențioase preluate din franceza și legate cu „et”. „Provincial este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
patronajul UNESCO. 500 de hectare de parcuri, 150 de construcții din perioada 1730-1916... Și din nou un suveran luminat, Frederic al II-lea, Cel Mare. Când am vizitat Sans Souci prima oară eram bine documentat știam când se construise palatul, imitație a Versailles-ului, cine fuseseră arhitecții, câte camere are... Mă interesa însă altceva acolo locuise timp de trei ani, între 1750 și 1753, la invitația regelui prusac, Voltaire. Filozoful, iluministul, marele gânditor, antimonarhistul, omul de spirit, neastâmpărat și cu limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
face ca procesul de ficțiune să devină la fel de real și să influențeze activ viața celor care caută o deschidere, o legătură cu o altă realitate. Nicăieri nu am văzut un exemplu mai viu și mai concret a ceea ce creștinismul numește „Imitația lui Cristos“. În concluzie, prin imitația exemplului, Maestrul și Margareta ajung să pună Împreună, să unească cele două lumi. Pe ei Îi unește dragostea și substanța ei invizibilă. Am pus de două ori În scenă romanul, ca să văd dacă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
devină la fel de real și să influențeze activ viața celor care caută o deschidere, o legătură cu o altă realitate. Nicăieri nu am văzut un exemplu mai viu și mai concret a ceea ce creștinismul numește „Imitația lui Cristos“. În concluzie, prin imitația exemplului, Maestrul și Margareta ajung să pună Împreună, să unească cele două lumi. Pe ei Îi unește dragostea și substanța ei invizibilă. Am pus de două ori În scenă romanul, ca să văd dacă prin teatru ideile pot să devină experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
arăt cântăreților ce trebuie să facă. Mulți chiar preferă să mă imite: e mai comod și pentru ei, care nu au studiat prea mult actoria, să le descriu, apoi să le demonstrez „rezultatul“ pe care-l doresc. La prima Încercare, imitația lor pare reușită, spontană, dar problema apare a doua zi, la reluare: atunci gestul se dovedește mecanic, dacă nu se investesc și nu Își asumă semnificația lui intimă. Cu Gwyneth Jones mă simțeam ca În teatru. Chiar dacă Îi sugeram o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră era marcată de acel schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o fracțiune de timp, ci o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime: spun „răpăit“ intenționat, căci atunci când se stârnea Într-adevăr vântul, copacii Începeau repede să picure toți deodată, ca o imitație a recentei rafale, la fel de grosolană ca asemănarea strofei pe care o murmuram deja, cu șocul suferit, când preț de o clipă simțisem că inima și frunza erau la unison. 2 În zăpușeala lacomă a Începutului de după-amiază, bănci, poduri și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lăsarea serii, era o altă mașinărie muzicală pe care o auzeam răzbătând prin versul meu. Pe veranda unde se adunau rudele și prietenii noștri, emitea din pâlnia lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia sonoră a sfărâmării unei inimi bolnave
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
răzbătând prin versul meu. Pe veranda unde se adunau rudele și prietenii noștri, emitea din pâlnia lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia sonoră a sfărâmării unei inimi bolnave de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]