5,812 matches
-
măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și ușor amuzate. Ce mai e și asta? Ești tot tu în „ceilalți”, firește. Ei au mutra ta, hainele tale, gesturile tale. Te imită în mișcări și reacții. Așteaptă, stau la pândă. Adică, vezi și în același timp ești văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime care te privește cu ochii tăi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
față din nou: „Iată-mă, domnilor. Ați crezut că-mi era teamă? Nu-mi era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sunteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu. Trebuie să mă imitați orbește. Sunt stăpânul vostru. Și nici măcar nu e nevoie să vă poruncesc. E destul să fac ceea ce vreau să faceți voi”. Deodată, însă, în plină euforie se strecoară un fior de teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită pe tine sau tu îi imiți pe ei, și dacă îi imiți pe ei nu înseamnă că ești gândit de creierul lor? și încerci să pui capăt acestui joc primejdios de care ți s-a făcut frică. Dar cauți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită pe tine sau tu îi imiți pe ei, și dacă îi imiți pe ei nu înseamnă că ești gândit de creierul lor? și încerci să pui capăt acestui joc primejdios de care ți s-a făcut frică. Dar cauți să fii, totuși, calm: „Domnilor, îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită pe tine sau tu îi imiți pe ei, și dacă îi imiți pe ei nu înseamnă că ești gândit de creierul lor? și încerci să pui capăt acestui joc primejdios de care ți s-a făcut frică. Dar cauți să fii, totuși, calm: „Domnilor, îmi pare rău că vă produc necazuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care-i atârna până la pământ, Anton stătea sobru, marțial, cum se cuvenea pentru un judecător, iar Siminel visa probabil la țările calde. Cum nu reușea să priceapă nimic, Dominic izbucni în râs. Nelson îl imită. „Nu râdeți. Vă rog”, am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: „Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!” Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se fi explicat, Își fac servicii fără prietenie... Această societate adoptă din regimul iezuitic supunerea oarbă, din masonerie probele și ceremoniile exterioare, de la Templieri invocațiile subpământene și Îndrăzneala incredibilă... Contele de Saint-Germain a făcut el oare altceva decât să-l imite pe Guillaume Postel, care avea mania de a face să se creadă că e mai bătrân decât era? (Marchizul de Luchet, Essai sur la secte des illuminés, Paris, 1789, V și XII) Iezuiții Înțeleseseră că, dacă vrei să-l destabilizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu aceea pe care o povestește Sue decât cu aceea proiectată de Hegel. Shakespeare, Melville, Balzac și Dostoievski au făcut foileton. Ceea ce s-a Întâmplat cu adevărat e ceea ce povestiseră mai Înainte romanele foileton.“ „Asta pentru că-i mai ușor să imiți romanele foileton decât arta. Să devii Gioconda e o muncă, să devii Milady ține de Înclinația noastră firească spre lucrurile ușuratice.“ Diotallevi, care până atunci rămăsese tăcut, observă: „Uitați-vă la Agliè al nostru. Găsește că-i mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
foileton decât arta. Să devii Gioconda e o muncă, să devii Milady ține de Înclinația noastră firească spre lucrurile ușuratice.“ Diotallevi, care până atunci rămăsese tăcut, observă: „Uitați-vă la Agliè al nostru. Găsește că-i mai ușor să-l imiți pe Saint-Germain decât pe Voltaire“. „Da“, zisese Belbo, În fond și femeile Îl găsesc mai interesant pe Saint-Germain decât pe Voltaire“. Abia pe urmă am dat peste un fișier În care Belbo rezumase concluziile noastre În termeni romanești. Zic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jacopo Îi restituise trompeta lui don Tico. După vreo două săptămâni, familia părăsea târgul ***, reîntorcându-se spre viitor. 10 MALKUTH 120 Dar ceea ce mi se pare că trebuie deplâns e că-i văd pe unii idolatri neștiutori și proști, care... imită perfecțiunea cultului din Egipt; și cum caută divinitatea, de care n-au habar, În excrementele unor lucruri moarte și neînsuflețite; cum În felul acesta Îi batjocoresc nu numai pe păstrătorii divini și știutori ai cultului, dar și pe noi... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tânărul stagiar blajin, dându-și toată silința să pară agresiv, cine mi-a furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago, în timp ce de sub manșetele cămășii i se ițeau curelușele cu pricina. Dar asta s-a întâmplat acum mai bine de o sută de ani. Express s-ar putea să fi ajuns acolo înaintea noastră. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sa constructivistă se înscrie pe această linie: „O calitate a cubismului - e pe de-a-ntregul constructiv. Rupe cu tradiția, dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se abține numai de a le imita. Își urmează calea lui creatoare”. Atracția lui Vinea față de romanul social, „de medii”, ilustrat de Vasile Demetrius sau Dem Theodorescu, de Gorki sau Panait Istrati, exprimă latura angajată, antiburgheză a gazetarului social. Accentul cade însă, și aici, asupra originalității moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suficient număr de pagini și cu textul neîntrerupt decît de numerotarea capitolelor aceleiași anecdote”. Romanul e respins nu în principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el este o apucătură scriitoricească seculară. Ivirea lui, în bune condițiuni de calitate, ne-ar fi bucurat, firește. Dar lipsa lui nu era neapărat pricină de melancolie”. Infirmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsit de gust: „Și atunci, vanitatea imensă a începătorului, revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce sînt gustate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tzara: „Prea dragul meu Tzara. Prietenul Támas Aladár, poetul maghiar de la revista Ma (din Viena) și care a trecut acum cîteva luni prin București, ar avea nevoie de sprijinul tău. Dă-i-l din toată inima (așa, pentru a te imita) și dă-i și indicații pentru a se descurca acolo”. În volumul Geografia literaturii române, azi. Vol. IV. Banatul, Ed. Paralela 45, Pitești, 2005, criticul Cornel Ungureanu aduce în atenție și o „filieră timișoreană” mediatoare între revista Ma și Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românești și — în genere — statelor est-europene recent emancipate național: „1) Cea mai caracteristică trăsătură a artei poloneze este sensibilitatea ei hiperdezvoltată și lipsa problemelor pur formale. 2) Pentru Polonia antebelică arta era unicul azil al spiritului național. Artistul reînvia trecutul (...) imita arta populară, creia arta națională. 3) Marile descoperiri ale impresionismului răsunară și în Polonia. Imediat însă au degenerat în naturalism și încăpură pe mîinile sentimentalilor căutători ai «frumosului peisaj polonez»”. Sînt consemnate apoi schimbările aduse de ultimii ani dinainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de sborul vulturilor și de zeniturile de unde spectacolul universal se întinde nesfîrșit, divers, contradictoriu” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea modernisto-avangardistă (imagistă, impersonalizată, nonfigurativă, mult mai pîndită de „spiritul de școală”, de tirania „formulei”) îi prilejuiește lui Perpessicius cîteva relevante disocieri teoretice între poezia tradițională și cea (ultra)modernă. Treptat, adeziunea criticului la poezia lui Voronca se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului, valorificate doar de Urmuz și suprarealiști: „La urma urmei, în aceste domenii de limită ale poeziei moderne, Éluard și Breton au scris o carte de poeme care imitau formele de psihoză și demență, că nu mai putem ști dacă mai are o valoare conceptul de poezie. Urmuz preconiza în unicul său flirt cu absurdul o para-poezie. Geo Bogza este tot așa — o reacțiune contra temei esențiale a poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Ōkuma cu niște ochi mari și cu gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston, înțelegi cuvântul „a maimuțări“? — „A maimuțări“? întrebă el, pe jumătate adormit. Ori de câte ori Takamori întâlnea în vreun bar un tip ca Ōkuma, făcea tot posibilul să scape cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce? — Napoleon-san... Gaston privi în urmă și, la lumina palidă a felinarului de pe stradă, își zări câinele, sleit, fugind din răsputeri după mașină. Gaston își lipi fața de geam și strigă: — Aaaaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
joacă. Ești așa de credulă. Mă rog, sînt de acord cu Fran. Tu chiar le dai papucii imediat ce fac ceva ce nu-ți place. — Doar pentru că v-ați pricopsit amîndouă cu niște Împuțiți dezgustători, nu Înseamnă că trebuie să vă imit. — Adevărat, dă Fran din umeri. Poți oricînd să devii lesbiană. Aș putea, dar ar fi păcat să las atîția bărbați de izbeliște. Fran se Întoarce spre mine. — Deci, proaspăt logodita Ellie, cea cu preasclipitorul diamant pe deget. Cum Îți priește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe coapse pe care le-ai văzut În viața ta. Uite. Arată cu degetul la coapsele ei, dar singurul lucru vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta. — Și am o grămadă de fire de păr care cresc pe sub pielea din zona inghinală, zbiară Lisa. Niște umflături vineții oribile... — Bine! o Întrerupe Dan. Cred că ajunge pe ziua de azi. — Bravo, Îl susține Gregory. Și doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au nevestele noastre? Îl Întreabă el pe Gregory. — Cred că În seara asta au iarăși vreo cinci anișori, răspunde acesta, cu gura pînă la urechi. Cinci și jumătate! strigă Trish Îmbufnată. — Iar eu am cinci ani și nouă luni! o imit eu, iar asta ne face să izbucnim din nou, spre dezaprobarea celorlalți. Cred că ne-am cam Îmbătat. CÎnd ajungem să ne așezăm la masa de afară, pateurile și baghetele, din care Dan a insistat ca eu și Trish să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se Îndreptau spre o masă pentru două persoane. CÎnd Își mută ochii de la el la noi și-și dă seama că e prezentă Întreaga ei familie, Își acoperă chipul cu mîinile și izbucnește În lacrimi. Emma și cu mine o imităm. Ne ridicăm toți și ne Îmbrățișăm Îndelung și plîngem și rîdem, iar Linda se uită pe rînd la fiecare și ne spune că ne iubește și că asta e cea mai fericită zi din viața ei. Pe cînd ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]