2,882 matches
-
spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o lacrimă de roșu... Vocea mamei mereu singură în crisalida casei pe care nu vrea s-o părăsească, poate și din teama unui alt fel de nou refugiu parcă mă imploră să redau obiectele dragi sub lumina singurului ochi de care se mai folosește și iarăși caut idei de copertă. Întorc Internetul pe ore și zile căutând grupuri de refugiați și mă doare durerea lumii pe istoria mai veche sau mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
văzut în persoană pe Dumnezeu, pe care îl pândisem, la slujbe, duminica, unde eram obligat să particip și unde nu observasem niciodată nici un semn al Lui, deși, preoți, dascăli și țârcovnici și un cor de doamne grase, cu ochelari, îl implorau. Și acest Domn, uite-l, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz. Nu cred că am dormit o clipă. Dimineața, chinuit de tainica întrebare, aveam o migrenă grozavă." Te doare capul din cauza fumului", a stabilit bunica mea, "am să-ți fac o salată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cuvântul-istorie. Și-i formează unul câte unul, după valoarea comunitară, trinitară și mariană. Dumnezeu nu are scheme. Duhul Sfânt nu și-a golit capacitățile sale de a genera noutăți (cf. Apoc 21,5). Sfântului Ioan Calabria, atât de săritor să implore haruri, să-i cerem curajul să ne abandonăm în mâinile lui Dumnezeu; la toate celelalte se va gândi El. PR. FLAVIO ROBERTO CARRARO Episcop de Verona Verona, 18 aprilie 1999 Premisă Prezenta biografie a Sfântului Ioan Calabria e rodul muncii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mijloace materiale și fără tăria să întreprinzi o învârteală. Imaginează-ți ce scandal ar fi pentru Biserică și ce rușine pentru clerul veronez dacă tu ai eșua în chip mizerabil“. Eu, confuz și debusolat, alergam la duhovnicul meu și îl imploram să mă elibereze de o povară atât de mare. Iar el, în fața protestelor mele de neputință și de descurajare, cu o privire energică, mă împuternicea cu avânt: „Oare, e Opera ta? E Opera lui Dumnezeu! Și, deci, dacă e Opera
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
va împlini prin noi; dar depinde de noi dacă vom păstra aprinsă această lumină a lui Dumnezeu... dacă o vom alimenta cu uleiul credinței, al iubirii lui Dumnezeu și al carității... În genunchi și cu mâinile împreunate, vă rog, vă implor: îngrijiți-vă ca această virtute să fie necontenit suverană în Opera noastră, ca să înceteze pentru totdeauna criticile, murmurările, invidiile. Să ne amintim că toți suntem muncitori, agricultori ai aceluiași stăpân care e Dumnezeu, puși aici ca să muncim pe câmpul lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
baza instrucțiunilor de la Sfântul Scaun, îl îndepărtează din Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe pe preotul Augusto Cogo, fiind considerat principalul responsabil al «rebeliunii» împotriva superiorilor și a «dezacordului» creat între grupul adepților săi și al celorlalți confrați. Don Calabria imploră episcopul ca să intervină în fața Vizitatorului Apostolic ca să mai aștepte îndreptarea celor responsabili. Dar abatele Caronti e de neclintit. Don Cogo este primit în dieceză de monseniorul Cardinale. Pentru un scurt timp a rămas ca secretar episcopal, după care a fost
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
primite de la domnul Kirholtes, delegații, deja răspîndiți în provincie și fără posibilitatea de a fi contactați, erau în drum spre România înainte de 8 mai. După o oră, reapărea, la mine acasă, supărătorul însărcinat cu afaceri, de data asta alarmat și implorînd: "Este adevărat că Excelența Voastră mi-a vorbit de 8 mai, dar cum corespondentul de la Berliner Tagblatt mi-a spus că sesiunea Micii Antante se va încheia pe 6 mai, am crezut că pot transmite această dată la Berlin". "Nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
că orbul va rămâne orb și după darul meu și că dacă aș deține o miraculoasă forță de vindecare a orbirii tot nu aș fi capabil să o aplic taumaturgic pe numărul nesfârșit de nevăzători care stau în iureșul lumii implorând un sprijin, tot nu aș putea să-i ajut pe toți redându-le lumina văzului. Mereu vor fi ciocnituri ale acelor bastoane albe la porțile pământului, precum niște ecouri din beznă ce caută lumina fără putința lacrimei, fără consolările plângerii
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
gândul prietenului, efemeritatea ce impune, prin survenirea morții, preschimbarea lui este în a fost, transformarea ce irigă viața întru disoluție și perpetuă renaștere. Și aud, împreună cu încercatul meu camarad, șoaptele testamenttare ale celui ce ne-a părăsit, șoapte ce mereu imploră să nu-i uităm ostenirea pelerinajului prin lume, să nu trecem în ascunsul ne-evocării chipul său precum mormântul o va face dăruindu-l pământului. Astfel, conștiința mea experimentează același fenomen al empatiei, al punerii în locul celuilalt care suferă, al
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devenit un exponent al morții, când este dezinteresat de ea ca și de viață, când este mort pentru moarte și viață. El nu este disperat, ci resemnat. Confesiunea-chemare a lui spre moarte ar putea fi redată nu prin expresia te implor, sosește acum la mine! ci prin afirmația este normal să vii acum, neîntârziat la mine. Normalitatea deprimantă recunoscută și evocată aici este o stare de fapt la care a ajuns viața sinucigașului, o stare rezultantă, o condiție existențială dezvoltată sub
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
bărbier, vecină a Dnei Angell, ne arată condiția deplorabilă a lui Chatterton exact înainte de a se sinucide; Dna Angell ar fi afirmat următoarele: [P]e 24 august, pentru că știa că nu mîncase nimic de două sau trei zile, l-a implorat să stea cu ea la cină să mănînce ceva; dar a fost ofensat de cuvintele ei, care i s-au părut că făceau aluzie că era la ananghie, și a asigurat-o că nu-i era foame. (Cary 1846: 402-403
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
buddhism e suficientă urmarea căii propuse de Buddha, în timp ce în creștinism, dincolo de conformarea cu învățătura hristică, e necesară intervenția personală, harică, a lui Dumnezeu. Cu privire la acest aspect, N. Steinhardt preciza: „Lui Buddha nu i te poți ruga; nu-l poți implora. Buddha nu mai e; e în Nirvăṇa. În schimb, Hristos care s-a rugat mereu, așteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii și cu urechile la noi, mereu la ușă. El nu e în Nirvăṇa, la odihnă, la deconectare, ci
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de persoane... Un episod interesant și impresionant s-a petrecut cu Ioan Nicolaescu, fostul prefect liberal din 1936. Acesta era om În vârstă, trecut de 75 de ani, bolnav, prăpădit, fiind adus În sala de judecată susținut de către gardieni. A implorat instanța să-i dea cât a făcut, fiindcă e bolnav și nu poate suporta. Deși a implorat instanța să fie indulgentă..., i s-au dat opt ani, și peste două luni a murit În pușcărie... De altfel, toți avocații noștri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1936. Acesta era om În vârstă, trecut de 75 de ani, bolnav, prăpădit, fiind adus În sala de judecată susținut de către gardieni. A implorat instanța să-i dea cât a făcut, fiindcă e bolnav și nu poate suporta. Deși a implorat instanța să fie indulgentă..., i s-au dat opt ani, și peste două luni a murit În pușcărie... De altfel, toți avocații noștri, printre care unul Pilu Tomescu, care fuseseră numiți din oficiu să ne apere, au solicitat indulgență, dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
decît bucuria, durerea ne pare mereu superlativă, de o acuitate fără egal: „Din cîți oameni cunosc, nimeni nu e mai necăjit ca mine”, mi-a declarat Ani. La fel crede despre viața noastră că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și numai doi ani”, altfel! Umilit (căci eu sînt cauza tuturor insatisfacțiilor), tac reproșîndu-mi incapacitatea de a nu sesiza că înaintez plutind pe o pojghiță subțire de iluzii. *Nici tineretul nu mă cruță: „Ești unilateral
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Împliniri rodnice, Îmi aduceau mângâiere. Măcar la atâta, aveam dreptul! 988 71 Buftea, 5 mai 1975 Iubite domnule Dimitriu, Mai Întâi creștinescul „Cristos a Înviat și la mulți ani” apoi Întrebarea, dacă ați primit grăbita mea scrisoare, prin care vă imploram, să nu dați curs intenției complet nepotrivite, de a părăsi locul pentru care sunteți predestinat, la „Galerie”, pentru că unul, sau câțiva, vă clevetesc, gelozindu-vă633. Călduroase mulțumiri pentru informațiile, pe care mi le dați despre viața culturală din Folticenii, pe care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva din toate acestea”. În căutarea acestui „ceva” care lipsește În toate câte ni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
expediat plicul pe adresa mea din New York, urmând să-l citesc la Întoarcere. Scrisoarea care preceda și explica Dosarul „Țiganiadei” am găsit-o nu doar În plic, ci și ca mesaj-fax În telefonul de acasă. „Dragă Norman, mă ajuți? Te implor! Știu că n-ai timp să iei acest munte În mână. Mizând pe respectul și reputația de care te bucuri, vreau să transmiți, Însă, documentele privind problema internațional-refulată a țiganilor.” Dosarul conținea un eseu al profesorului emerit Ernest Tugendthat de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nici un fel de probleme. — Seria aceasta de atlase este foarte solicitată și dacă aude șeful meu că v-am dat acasă o carte pe care în mod normal nu aveți voie să o scoateți din bibliotecă, o să am necazuri. — Vă implor, împrumutați-mi-l doar pentru noaptea asta. N-o să afle nimeni. A ezitat puțin, împingându-și limba în dinții de jos. O limbă trandafirie, frumoasă. — Bine, dar mâine dimineață la ora nouă și jumătate sunteți cu atlasul aici. — Mulțumesc mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dea tot pe-atâta dacă le duceam craniul. Am vrut să-i refuz, dar când am văzut ce matahală era unul din ei, mi s-a făcut frică. Vă rog să mă înțelegeți, am făcut-o fără voia mea. Vă implor să-mi cruțați viața. Am două fete de liceu. — Două fete de liceu? — Da, una în clasa a X-a și una într-a XII-a... — Zău? La ce liceu? — Cea mare e la liceul metropolitan Shimura, iar cea mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puțin așa mi se părea. — Doar nu-mi ceri să-ți aduc cărțile la ușă! continuă ea, iritată. Chiar nu-nțeleg cum de ai asemenea pretenții. — Ca să fiu cinstit, da, numai că nu-ți cer, ci te rog. Adică mă implori. — Da. Crede-mă că am motive foarte serioase. Vrei cam multe. A urmat o tăcere mai lungă. Auzeam în receptor melodia Annie Laurie, care anunța închiderea bibliotecii. Străbătea probabil toate sălile și culoarele instituției respective. — Lucrez în biblioteca asta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mâna pe ele. Au încercat chiar să negocieze cu bunicul și asta l-a scos din minți și mai tare. Normal că s-a enervat. Hai, vino repede! Am nevoie de ajutorul tău. Sigur e de rău cu bunicul. Te implor! Îmi și imaginam cum arătam în confruntarea cu Întunegrii. Mi se făcea părul măciucă numai când mă gândeam că trebuia să cobor iar în locul acela de-a dreptul oribil. — Te rog să mă scuzi, dar treaba mea este să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ei și unii pregătiți anume pentru asemenea situații. Nu pot chema poliția. Ar trebui să le spun totul și nu pot divulga secretele bunicului. Dacă aș face așa ceva, ar însemna că lumea se sfârșește. — Se sfârșește lumea? Te rog, te implor ajută-mă! Vino imediat! Dacă mai întârzii, nu-l mai recuperăm pe bunicul. Sunt sigură de asta. Și următoarea țintă ești tu. — Eu? Poate tu. Eu habar n-am cu ce se ocupă bunicul tău. — Tu ești cheia. Fără tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înființat la mine domnișoara durdulie în costum roz. M-a scuturat zdravăn de umeri. N-avea nimeni dreptul să-mi perturbe somnul. Nu eram mingea de ping-pong a nimănui. — Lasă-mă în pace! am bombănit. — Te rog, scoală-te! Te implor! insistă ea. — Lasă-mă! am repetat. — Nu e momentul să dormi, zise ea. M-a lovit cu pumnii în coaste și mi-a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut impresia că s-a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Lasă-mă! am repetat. — Nu e momentul să dormi, zise ea. M-a lovit cu pumnii în coaste și mi-a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut impresia că s-a deschis ușa iadului. — Te implor! țipă ea. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. 16 La capătul lumii Venirea iernii M-am trezit printre mirosurile familiare. Era patul meu. Camera mea. Dar aveam senzația că ceva nu mai era la fel ca înainte. Ceea ce vedeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]