2,948 matches
-
tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ne vadă. M-auzi? Trebuie să ne vadă, sughiță Niña Carmen. Nu vreau să mor aici. Dumnezeule binecuvîntat! Sfîntă Fecioară a celor lipsiți de apărare! Fă În așa fel Încît să ne vadă... Nu ți-am cerut nimic, niciodată, te implor... Fă ca acest vapor să ne vadă și voi face tot ce-mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-o mănăstire pentru tot restul zilelor mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poate vedea. Dacă ne-ar vedea, fii sigură că, Înainte să ajungă la noi, v-aș trimite pe amîndoi pe fundul mării. Ți-am atras atenția... N-am de gînd să mă las prins... - Dar e singura noastră speranță! Îl imploră ea. N-avem nimic de mîncare, peștii nu mușcă momeala, apa ni se sfîrșește. - SÎntem aproape... - De unde știi? - Pentru că vaporul se Îndreaptă spre nord... Spre Guayaquil sau Panama, probabil, și prin urmare trebuie să meargă pe lîngă mal pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
eu am pălăvrăgit destul de însuflețit cu bătrânul despre ciot și despre motivul pentru care arăta cum arăta. Nu-i așa că v-ați aminti un asemenea lucru? Știu că părinții se gândeau să nu-mi spună de ieșirile mele, dar îi implorasem neobosit în fiecare dimineață să-mi spună și mă prefăcusem atât de bine că nu mă deranja, că se lăsaseră convinși să fie sinceri. Cred că tata, un adept al onestității, își dădea seama și că, dacă păstrau secretul în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu bănui că eu sufeream atât de mult din cauză că nu aveam o păpușă, dar când își dădu seama cât de mult mă schimbasem - nu mai vorbeam, nu mai râdeam - se îngrijoră. Încercă să mă consoleze, dar eu plângeam și o imploram să împrumute bani de la bunica Dosia și să-mi cumpere una, promițându-i că voi fi ascultătoare și voi sta numai în casă. Nevoie mare pe capul mamei, sărmana! Seara, o auzisem povestindu-i tatei despre suferința mea. „Câte nevoi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rău. Melania își scutură buclele albe. ― Atât de tînăr! N-a avut nimic de la viață. E îngrozitor de nedrept... Lacrimile-i curgeau șiroaie. Umerii mici tresăreau convulsiv. Doamna Miga o mângâia disperată pe cap. ― Te rog, draga mea, liniștește-te. Te implor! Nu putem face nimic. Hai, fetițo, fii cuminte! Șerbănică îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu s-a uitat o singură dată să vadă ce fac. Toată viața a fost la fel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu ținea pumnii ascunși în adânciturile fotoliului. Unghiile îi intrau în carne. Pe figura emailată, cu bucle argintii, se citea o atenție încordată. " Dumnezeule, ce ghinion! Ce neșansă oribilă! Alaltăieri tablourile erau încă acolo... Nu, nu, draga mea, te implor nu plînge! Adună-ți toate puterile și gîndește-te! Chibzuiește bine, ai nevoie de o soluție, înainte de a se întoarce băiatul. Sânt convinsă că dacă tu ai fi acolo cu ei, ți-ar veni o idee. Niciodată n-ai fost atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu are nici un rost să te ascunzi după deget căci concluzia se impune: domnul Cristescu se află acum la tine în ca-li-ta-te o-fi-ci-a-lă! "Bună seara, Melania!" Vreau să spun că ai devenit pentru el altceva decât un simplu martor. Te implor, Melania, fii atentă!" ― Mirciulică, ciripi, avem musafiri. Ți-ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hm, învață să-ți ascuți mai bine săgețile când le slobozi din arc. Altfel ricoșează. Ricoșează penibil... Doru Matei apucă nervos marginea scaunului. Replică violent: ― Ce-i drept, n-am experiența dumitale! Nu întocmesc liste! ― Vă rog nu vă certați, imploră Melania Lupu. Avem atâtea de făcut... Bătrânul n-o luă în seamă. Își îndreptă degetul spre sculptor: ― Vreau să-ți spun ceva, tinere! În general, nu m-am omorât cu sfaturile. Oamenii trebuie să-și poarte singuri de grijă. Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca muștele! Nici n-a apucat bine nenorocita să spună de Miliție că a și mierlit-o! E cumplit! ― Cretin! scrâșni Grigore Popa. ― Nu cred că de aceea a murit, reuși să spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică ochii limpeziți de lacrimi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după sticla în plus, către descoperiri care pe el nu îl privesc. * Dependența noastră de fericire acuză, până la urmă, fragilitatea ființei. Cu cât suntem mai fericiți, cu atât starea de a fi om se transformă mai mult în nepăsare. * Să implori în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice cuvânt este o reușită a prăbușirii. Unul lângă altul în scris, cuvintele se aliniază în cimitire exemplare, de o frumusețe care preferă mai degrabă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dovediseră lipsite de puterea de a ajunge la ceea ce era fundamental, adică, să-i convingă pe locuitorii orașului, sau, cu mai multă precizie nominativă, pe degenerații, pe delincvenții, pe subversivii care votaseră în alb, să-și recunoască greșelile și să implore mila și, în același timp, penitența unui nou act electoral, unde, la momentul stabilit, ar sări în masă să spele păcatele unei devieri pe care să jure că nu aveau s-o repete. Devenise evident pentru tot guvernul, cu excepția miniștrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi segregat de sacrosancta unitate națională și când nu va mai putea să suporte izolarea, lipsa de demnitate, disprețul, când viața în acest oraș va deveni un haos, atunci locuitorii lui vinovați vor veni la noi cu capetele plecate să implore iertarea noastră. Prim-ministrul se uită în jur, Acesta este planul meu, spuse el, îl supun analizei dumneavoastră și discuției dumneavoastră, dar, bineînțeles, contez pe faptul că va fi aprobat de toți, marile probleme cer soluții radicale și, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
plângeți de noi, plângeți-vă mai întâi de voi înșivă, nu de cei care vorbesc, și ei, prin glasul meu, aceștia, mă refer la guvern, care nu de puține ori v-au cerut, ce spun eu, v-au rugat și implorat să vă corectați încăpățânarea malițioasă, al cărei ultim sens, în ciuda uriașelor eforturi de investigație puse în mișcare de autoritățile statului, și astăzi, din nenorocire, se menține de nepătruns. Secole de-a rândul ați fost capul țării și mândria națiunii, secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fumul negru, cenușiu, luminat de incendiu, se înălța în vălătuci furioși. Câți morți or fi acolo înăuntru, cine a pus bomba asta, se întrebă primarul. Se auzeau deja aproape sirenele mașinilor de pompieri, urletele înfiorătoare, mai mult ale cuiva care implora ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea, erau tot mai ascuțite, dintr-un moment în altul aveau să irumpă de după un colț. Prima mașină apăru când primarul își croia drum prin aglomerația de oameni care alergaseră să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
discreția, spuse inspectorul, într-adevăr, este vorba de o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul, În scrisoarea dumneavoastră v-ați referit la un grup de șapte persoane, Da, domnule comisar, Cine erau, În afară de femeie și de soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar putea rezista până la ultimul cartuș sau, cel puțin, hai, până la prima capsulă de gaz lacrimogen pe care i-o vor arunca în interiorul fortăreței. Comisarul divaghează. Se așeză pe pat, apoi se lăsă să cadă pe spate, închise ochii și imploră somnul să nu întârzie, Știu bine că noaptea abia a început, gândea el, că încă mai e ceva lumină pe cer, dar vreau să dorm așa cum pare că doarme piatra, fără înșelăciunile viselor, închis pentru totdeauna într-un bloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știu dacă aș putea să-mi imaginez - Lauren făcu o pauză, privi spre șofer ca să se asigure că nu trăgea cu urechea și apoi șopti: ... ar fi ca și cum ai face dragoste cu un pat cu apă. —O, Doamne, termină, am implorat-o. Ai luat-o razna. —Ba viața mea sexuală a luat-o razna. Ce n-aș da pentru un Sanford tânăr, necăsătorit și mai slab. Să fi avut un fiu... În timp ce taxiul ne zdruncina În josul bulevardului Fifth Avenue, am scotocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sanford Berman murise de vanitate. Acum era la dentist și i se punea o coroană din aur pe un molar inferior drept - pentru care făcuse o adevărată pasiune estetică -, În clipa următoare se Îneca și murea din cauza ei. Lauren mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Când, În cele din urmă, am dat de el l-am sunat pe Hunter pe mobil. Apelul a ajuns direct În mesageria vocală. I-am lăsat un mesaj frenetic În care-i spuneam cât de mult Îl iubesc și-l imploram să se Întoarcă la mine. După aceea am sunat la el la birou. Speram că mai era cineva acolo. După câteva apeluri, unul dintre interni, Danny, a răspuns. —Unde e Hunter? l-am Întrebat. Sunt soția lui. —O, păi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
profesorului violent nu se ștersese cu trecerea anilor. Rând pe rând, Wittgenstein le-a bătut la uși, cerându-le iertare pentru cruzimea sa intolerabilă din urmă cu două decenii. Față de unii, a îngenuncheat de-a binelea și s-a milogit, implorându-i să îl absolve de păcatele comise. S-ar crede că, aflat în fața unor păreri de rău atât de sincere, orice om simte compasiune față de pelerinul suferind și se îndură de el, dar, dintre toți foștii elevi ai lui Wittgenstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
hibrid. Nu toate inteligențele devin caractere. Diplomații și îndrăgostiții ar trebui să știe că nu poți prinde păstrăv cu momeală de plevușcă. Misiunea generațiilor tinere e să transforme iluziile înaintașilor în decepții. El scruta infinitul. Și ceilalți îl credeau șasiu. Imploră mai curând statuile. Nici semenii nu te vor ajuta mai mult. Învingătorul nu cere, pretinde. Leii de la circ își mănâncă uneori dresorii crezând că pot deveni liberi. Ideile prigonite capătă un luciu de noblețe, chiar dacă sunt ușor imbecile. Și slujitorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
are scuze : și Steaua Polară e fixă . Arma fundamentală a prostului este suspiciunea. Imbecilii sunt de două feluri : unii care refuză să facă ceva și ceilalți care consideră că fac totul. Pentru imbecili îndoiala pare o blasfemie. Prostul este iremediabil ocupat. Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pare o blasfemie. Prostul este iremediabil ocupat. Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-am obișnuit ca adevărul să miroasă a hoit. Troglodiții cred că numai mușchii întrețin munca. Și proștii au simțul momentanului. Analfabeții vor să reinventeze o artă accesibilă nivelului lor „ intelectual
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pic flama...Ce mai, am vorbit și ce nu trebuia, dar și ce trebuia... Gerard îl lăsă de antebraț, semn că înțelesese ce vrea să spună electricianul. De aceea, acesta continuă pe un ton mai pașnic și fără ironie: Te implor, în numele Iozefinei, întoarce-te în fosă. Femeia aceasta, chiar dacă adineauri te-a cam derutat, desigur, intenționat, crede în iubirea ta. Crede numai în iubirea ta. Nu mai poate trăi fără tine. Și de aceea mă reclamă la soțul ei? Valy
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]