9,487 matches
-
n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l sustrag și-am încercat să-l citesc într-o noapte la lumina intermitentă a farului. N-am reușit să descifrez nici o frază. Are un scris imposibil. De multe ori lizibile sunt numai prima și ultima literă a vreunui cuvânt, legate între ele cu o linie ondulată ca un șarpe..." "Trebuie să recunosc că nu era cel mai rău dintre gardieni. I-am fost însă superior tot
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nunta la biserică, adică să dea amploare unor lucruri pe care trebuia să le lase în cât mai mare obscuritate pentru ea și pentru alții, asta nu cred. O cred astfel în stare de vicii fundamentale și mi se par imposibile anumite chestiuni de detaliu. Nu pot să mă explic bine, dar sunt convins că toți care ar cunoaște perfect situația ar judeca la fel. Fac sforțări s-o reconstituiesc ca să pricep ce a făcut. Caut acum din memorie să refac
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi fost defectuoasă! Dar n-ar fi putut ști adevărul, și numai adevărul interesează în anumite ocazii.) Aruncând la întîmplare tot ce-mi aduc aminte despre dânsa, formez o ființă stranie din cauza prea multor apucături contradictorii și suprapuse. Nu imposibilă, căci în viață toate sunt posibile. Oamenii sunt făcuți din pământ netrecut prin sită, au fost lucrați în grabă. Nu mi se pare că rezultatul la care voi ajunge va fi lipsit de viață. Aud respirația Irinei, nu știu numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai nesocotit posibil. Veșnic se plângea de sărăcia ei, dar numai pentru că-i plăcea să vorbească despre tot ce gândea, nu pentru a mă face să iau vreo hotărâre. Vorbele "nu vreau să fii întreținută" o zguduiseră puțin și făcuseră imposibile orice fel de intenții rele. Nu cred însă că pătrunseseră adânc în ființa ei, căci ar fi trebuit ca ființa ei să fie profundă, și atunci n-ar mai fi fost nevoie de ele. Însă când voiam s-o iau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tîngui: - În timpul celor trei ani de despărțire ai devenit parcă o fantomă prezentă oriunde aș fi fost, orice-aș fi făcut, dar destrămîndu-se la orice tentativă de a o prinde. După atâta vreme fără nici o veste, nu mi se părea imposibilă o surpriză și, dacă primeam o scrisoare, îngălbeneam. N-aveam curajul să mă uit la scrisul adresei, o purtam cu mine multă vreme și, la urmă, după emoții prelungite, vedeam că scrisoarea era din altă parte; ceea ce știam de la început
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
violență. Apostrofa însă cu atâta convingere, încît deseori te întrebai dacă nu are dreptate, indiferent dacă observai contradicția, mai ales că temperamentul meu nu este în stare de nici o certitudine, orice definire mi se pare în același timp posibilă și imposibilă și n-am încredere în mine. Ioana, extrem de inteligentă, găsea caracteristici precise când nu erau instinctele ei în joc: o judecată de felul acelora pe care le aplica asupra unei cărți. Păcatul ei n-a schimbat-o deloc. Are acum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
abia deghizate, și uneori mă găseam, așa de nenorocit, încît n-aș mai fi păstrat nici un secret dacă domnul Theodoriu nu s-ar fi priceput să ție distanța. De altfel, el rostise la începutul cunoștinței noastre o sentință care făcuse imposibilă orice familiaritate între noi: "Confesiunile sunt vulgare". Principial avea dreptate, dar totul depinde de emoția cu care faci acea mărturisire și de clipa importantă și rară pe care o alegi pentru ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
minți acum Ioana? Deodată, în fața mării liniștite, după o zi relativ calmă, monotonă, fără nici o însemnătate? Poate ca un rezultat al gândurilor ei ascunse. În vreo oră de singurătate, o fi reflectat că viața pe care o ducem împreună este imposibilă și, curagioasă, o fi sperat să poată găsi un mijloc de vindecare. Există un singur mijloc: despărțirea. Ceea ce am încercat și am dat greș, dar dacă am fi avut răbdare mai mult timp, în loc de trei ani, zece, sau și mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fost perfect asemănători. Aceleași aptitudini am avut, aceleași preocupări și aceleași defecte și calități sufletești. Orgoliul ne-a fost egal și, din pricina lui, n-am suportat nici unul nici o înjosire și ne-am răzbunat pentru orice umilință. Asemănarea aceasta a făcut imposibilă o minciună intre noi, care e esențială între doi oameni ce vor să se împace și poartă numele de ,menajament": am ghicit imediat tot ce uneltește celălalt. Și acum n-aș putea spune că țin mai puțin la tine, îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pare că nici mai târziu, după ce mă voi despărți de aceste locuri, n-o să mă gândesc cu nostalgie la ele, oricât aș ști că am avut dese momente de puternică emoție. Preocupările noi cu ocazia bolii lui Viky au făcut imposibilă vreo meditație mai îndelungată asupra colinelor uscate sau a mării. Gelozia și dragostea mea se integraseră perfect cu legănarea mării, se complectau parcă. Ce se petrece cu Viky nu are nici o legătură, și deseori, când vin pe ponton cu intenția
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a propriei morți, pusă în scenă cu o macabră voluptate. În O moarte care nu dovedește nimic prima victimă a lucidității personajului (Sandu) este, bineînțeles, Irina. Judecățile asupra Irinei sunt necruțătoare în severitatea lor tranșantă; comuniunea pe plan intelectual pare imposibilă; Sandu refuză ideea căsătoriei, declară uneori că vrea să se debaraseze de partenera sa, dar o cheamă cu disperare ori de câte ori sunt temporar despărțiți. Relațiile dintre ei devin relații sado-masochiste, relații dintre călău și victimă. Romanul tinde în permanență către ambiguitate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Doar că acum poți întâlni nonsensul la un alt nivel decât cel comun. Poate fi aparent, dar, în alte situații, lăsat cu bună intenție să se vadă ca atare. Își fac loc astfel imagini și apariții insolite, obiecte noi, unele imposibile din punct de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Metafizica, 1006 a). Nu poți spune cu sens că un lucru este și nu este. Cât despre cei care au vorbit în acest fel, precum Heraclit, nu ar trebui să-i înțelegem literal (1005 b). Vorbirea cu celălalt ar deveni imposibilă, (1006 b). Problema într-adevăr năucitoare este dacă ceva real, precum omul de lângă mine, „poate să fie și să nu fie în același timp“. În cazul că da, (1006 b). Cel care gândește astfel ar ajunge la consecințe dintre cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândirii. Desigur, nu este posibilă întâlnirea cu un om care este non-om, adică fie nimic, fie copac sau pasăre (decât, probabil, după ce se întunecă bine afară și doar pentru unii dintre noi, mai sensibili la astfel de apariții). Însă imposibilă este și întâlnirea cu un om care este identic în absolut cu sine, indiferent de întâmplările vieții. La limită, poate fi socotit vid atât enunțul „a este non-a“, cât și enunțul „a este a“. Cu privire la cele temporale, oameni și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
decât nihil negativum, „un obiect vid fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul lui Kant: „figura rectiliniară a două laturi“, care, imposibilă fiind, nu poate fi nici măcar imaginată. Să înțelegem de aici că am putea gândi cu privire la orice? Sigur, putem gândi orice, însă cu condiția să nu ne contrazicem („eu pot gândi orice vreau numai dacă nu mă contrazic pe mine însumi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să recunoască aici câteva niveluri distincte ale comprehensiunii. Ar putea să vadă cum ceea ce e rușinos, nebunesc și imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) se situează pe mai multe trepte. Atunci când citește: „Fiul lui Dumnezeu a murit: este întru totul de crezut, deoarece este nebunesc“, nu se va opri la un singur înțeles al celor nebunești. Moartea Domnului nu e de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și învierea Fiului sunt absurde în ele însele, în afara oricărei logici. A recunoaște limitele înțelegerii omenești nu înseamnă a spune că aceasta este complet neputincioasă. Nu sugerează în această privință o cale nouă, cum ar fi afirmarea constantă a celor imposibile. A deduce tot felul de concluzii ciudate, fie cu privire la ființa lui Dumnezeu, fie cu privire la natura credinței, îi apare acum un fapt gratuit. În definitiv, paradoxul este regăsit acolo unde nu se mai pune problema rezolvării lui, ci mai curând cea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a dreptul uluitor ce afli aici, încât ar fi păcat să nu admiri o clipă așa ceva. Dacă reflectezi puțin asupra celor văzute într un astfel de emporiu ceresc, te minunezi și mai mult. Căci stau alături vietățile posibile cu cele imposibile, cele reale cu cele imaginare, cele îmblânzite cu cele de nestăpânit. Și toate se arată aievea, ca atare. Poate fi satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
într-un sens 192 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE uitat al cuvântului. Argumentul lui Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate de-a sta împreună, de-a afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar fi distrus, spune interpretul. „Imposibilă este nu învecinarea unor lucruri, ci locul însuși unde ele s-ar putea învecina.“<ref id="198">Cf. Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, traducere de Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996, p. 33.</ref> Singurul loc de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
66, 84 homo novus 73, 74 I imagine 15-16, 17, 25-26, 31, 32 (n. 17), 49-50, 72-73, 75, 81, 95-96, 105, 119 (n. 107), 140 (n. 139), 192 ~ străină sensului comun 31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Doar că acum poți întâlni nonsensul la un alt nivel decât cel comun. Poate fi aparent, dar, în alte situații, lăsat cu bună intenție să se vadă ca atare. Își fac loc astfel imagini și apariții insolite, obiecte noi, unele imposibile din punct de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
plantele (Metafizica, 1006 a). Nu poți spune cu sens că un lucru este și nu este. Cât despre cei care au vorbit în acest fel, precum Heraclit, nu ar trebui săi înțelegem literal (1005 b). Vorbirea cu celălalt ar deveni imposibilă, „sar pierde [chiar] și vorbirea omului cu sine însuși, pentru simplul motiv că e peste putință să gândești dacă nu te gândești la un anume lucru“ (1006 b). Problema întradevăr năucitoare este dacă ceva real, precum omul de lângă mine, „poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gândirii. Desigur, nu este posibilă întâlnirea cu un om care este nonom, adică fie nimic, fie copac sau pasăre (decât, probabil, după ce se întunecă bine afară și doar pentru unii dintre noi, mai sen sibili la astfel de apariții). Însă imposibilă este și întâlnirea cu un om care este identic în absolut cu sine, indiferent de în tâm plările vieții. La limită, poate fi socotit vid atât enunțul „a este non a“, cât și enunțul „a este a“. Cu privire la cele tem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
decât nihil negativum, „un obiect vid fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul lui Kant: „figura rectiliniară a două laturi“, care, imposibilă fiind, nu poate fi nici măcar imaginată. Să înțelegem de aici că am putea gândi cu privire la orice? Sigur, putem gândi orice, însă cu condiția să nu ne contrazicem („eu pot gândi orice vreau numai dacă nu mă contrazic pe mine însumi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să recunoască aici câteva niveluri distincte ale comprehensiunii. Ar putea să vadă cum ceea ce e rușinos, nebunesc și imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) se situează pe mai multe trepte. Atunci când citește: „Fiul lui Dumnezeu a murit: este întru totul de crezut, deoarece este nebunesc“, nu se va opri la un singur înțeles al celor nebunești. Moartea Domnului nu e de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]