2,947 matches
-
orice petec de mal de pe întinsul coastei. Mercenarii au ridicat taberele în mai puțin de o zi și au pornit în marș spre interiorul continentului. Mergeau ca și cum s-ar fi aflat la paradă. Nu încercau să se ferească de gloanțele inamice. Le încasau fără nici o problemă, și cădeau morți fără nici un sunet. Totul s-a desfășurat cu un calm desăvârșit. Mai rămân și astăzi unele relatări ale asaltului dat de mercenari asupra graniței de Nord. Au trecut peste mine și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
veni cu arme mai serioase și mă îndoiesc că vor face o paradă în fața colegiului. Vom avea nevoie de o infirmerie. Asta spui, nu? Nu-i normal că aici vroiam să bat? Așa-i. Trebuie să fie ferită de foc inamic. În corpul D! Are deschidere spre curtea interioară și veți fi protejați. De asemenea, trebuie să fie la egală distanță de etajul trei și de parter, sau pe aproape. La etajul unu! Foarte bun. Pe cine să punem în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a părăsi aceste ținuturi și de a porni asaltul împotriva Crimeii. În ședința comună anglo-franceză la nivel înalt din 19 august, cu toată împotrivirea inițială a comandanților navali ai celor două țări, s-a adoptat definitiv hotărârea debarcării pe teritoriul inamic. A doua zi, mareșalul Saint-Arnaud, deși bolnav și marcat de suferințele prin care au trecut oamenii săi, a prezentat generalilor o expunere de motive a acțiunilor ce trebuiau întreprinse: la început, aliații au debarcat la Varna, spre a contribui la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
avea să se stingă foarte curând. Dar, concomitent, în Dobrogea au început să-și facă apariția tot mai multe cazuri de holeră, atât printre localnici, cât și printre soldații dislocați acolo. Izbucnirea molimei coincidea cu panica stârnită de înaintarea trupelor inamice. Mulți dobrogeni porneau în băjenie, cu care prilej purtau contagiul peste Dunăre. Unii dintre acești fugari cădeau pe drum, răpuși de holeră. Pentru stăvilirea însămînțării bolii pe malul stâng al fluviului au fost instalate "capete de pod sanitare" la Galați
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
visul, căci i se terminaseră banii... Găsi în ziarul Figaro un anunț și o adresă în apropiere de Boulevard Haussmann, într-o clădire înaltă, cenușie, la etajul trei. În biroul în care intră parcă tocmai se făcuse curățenie după ocupația inamică: praful și paiele erau îngrămădite pe lângă pereți, mobila arăta ca și cum fusese de curând scoasă din lăzile în care stătuse depozitată o perioadă foarte mare de timp. Când se sfârșește un război nu ne dăm seama cât de mult am îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul pădurii. Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot mai stăpân... La un moment
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de dobitoace. Asta însemna să le dea ceva de mâncare, să vadă de apă, să-i curețe de glod... Ce mai? Aveau treabă și ei, nu șagă... Când s-au ivit zorii, noi „tunarii” eram gata de tragere asupra „pozițiilor inamice”. Îndată au pornit să curgă ordinele fiecărui comandant de tun... Totul sfârșea cu acel cuvânt izbăvitor: „Foooc!!!” Și bubuitul tunurilor hăulea prelung peste vale și pădure... Totul a durat până la prânz, când am avut permisiunea să mâncăm rațiile de hrană
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ucid de la distanță, decât să facă același lucru atacând la baionetă. Dacă infanteriștii mai au mustrări de conștiință, atunci când se întâlnesc față în față cu victimele lor, artileriștii nici măcar nu consideră că au ucis pe cineva. Ei nu văd pozițiile inamice pe care le pisează sub focul obuzelor. Același lucru se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un război cumplit care s-a întins pe durata a douăzeci și cinci de ani, împotriva Poloniei, Lituaniei, Suediei și Danemarcei. Războiul a fost lung și istovitor, iar rușii, oricât de mult s-au străduit, nu au reușit să avanseze în teritoriile inamice, iar mult râvnita ieșire la Marea baltică a rămas un vis neîmplinit. Mai mult chiar, considerând că pot profita de greu tățile rușilor, hanatele de la graniță efectuau raiduri de pradă, ajungând în mai multe rânduri chiar până la Moscova. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost folosite iar cele rămase au doborât mai târziu avioane și elicoptere americane. Cam așa se prezenta situația în momentul în care tânărul ofițer Godunov sosise în Afganistan. Fusese trimis imediat în zona Kandahar în misiuni de curățire a teritoriului inamic. Era o denumire eufemistică a misiunii de căutare și eliminare a taberelor de mujahedini. Nu exista nici o milă, odată identificat amplasamentul rebelilor îi vânau până la ultimul. Rareori luau prizonieri, numai pentru a-i interoga în scopul obținerii informațiilor, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să se umple de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din dreptul inimii. Și așa, în timp ce ruinele erau curățate și cadavrele arse, noi ne-am dus pe litoralul inamic. „Călătoria noastră a fost mai eficientă decât toate tratativele“, a declarat el la întoarcere. „Iată că ne-am întors cu un mănunchi de sonete de dragoste. Nu am câștigat doar teritorii. Cu ajutorul acestor poezii vom putea educa o generație nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Și imediat a adus aici un aparat care avea un sistem pentru a ne transporta. Gosseyn încasă șocul, fără să-și schimbe expresia, dar, interior, se clătină. Își reprezentă brusc pe profeții pentru fiecare stelavion de război, prezicând mișcările navelor inamice. Ce ființă umană normală putea combate aceste echipaje supraumane? Știa după Janasen, că Discipolul lucra cu Enro: dar nu era vorba decât de un individ. Dar așa, se înmulțea cu... puse întrebarea cu glas aspru. - Câți... câți sunt ca dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii finale. Mai repede, acum, se perindau amintirile păstrate de Ashargin din săptămâna în care a observat marea bătălie. Prindeau contur imagini, mii de nave similarizate simultan pe bazele secrete ale unei planete inamice. De fiecare dată, similarizarea se întrerupea exact înainte ca navele să-și atingă obiectivele. Atunci, ieșind din întunericul opac, se năpusteau asu-pra planetei condamnate. Mai multe nave decât ar fi putut să neutralizeze întregul sistem. Distanțele, pe care în zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa mai mult Crang decât putea să-l intereseze pe acesta Ashargin. Își dădu seama de poziția lui Crang. Un non-A ajuns în inima fortăreței inamice, care afirma - cu complicitatea ei - că era căsătorit cu sora stăpânului Celui Mai Mare Imperiu, iar pe această bază - mai mult putea să bănuie, luând în considerare credința lui Enro în singura valoare a căsătoriei frate-soră - își fonda opoziția față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
suspendată a dragostei schimbate, bucata asta de pământ, pe care stai, este plină de cârtițe și de minicerșetori murdari, negri pe obraji ca niște coșari, nu, nu aduc noroc, bucata asta de pământ se topește în lava aruncată de armata inamică, trebuie să te înalți pe vârfuri, și apoi puțin mai sus, ține-te cu mâinile de aer, mai sus, un pic mai sus, trage aer în piept, dă-l afară, trage din nou, așa, un pic mai sus, bucata asta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șase în primul loc: trebuie să afli cu precauție că e timpul să mergi mai departe. înainte să faci primul pas, calculează ritmul și dimensiunea următorilor o mie de pași. pașii nu trebuie să fie apăsați sau zguduiți, pentru ca armatele inamice să nu afle. pașii trebuie să fie felinicioși. armatele inamice, chiar dacă stau ascunse, sunt ușor de recunoscut: sunt formate din broaște râioase cu berete mov așezate strâmb pe cap, deci unde vezi combinația de verde sclipicios cu mov pătat ferește
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
e timpul să mergi mai departe. înainte să faci primul pas, calculează ritmul și dimensiunea următorilor o mie de pași. pașii nu trebuie să fie apăsați sau zguduiți, pentru ca armatele inamice să nu afle. pașii trebuie să fie felinicioși. armatele inamice, chiar dacă stau ascunse, sunt ușor de recunoscut: sunt formate din broaște râioase cu berete mov așezate strâmb pe cap, deci unde vezi combinația de verde sclipicios cu mov pătat ferește-te sau atacă, fight or flight. liniște, urechile ciulite la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dar adevăratele probleme au început după aceea. Forțele clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și colo, așa că ne-au înconjurat de mai multe ori și, câteodată, am fost despărțiți unii de alții, în mijlocul săbiilor și al lăncilor inamice. Într-un târziu, am reușit să ne croim drum, dar, în timpul uneia dintre încăierări, Seniorul Kanbei a fost rănit de sabie la genunchiul stâng, iar aceasta ne-a împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Se închisese în coliba unde zăcea Hanbei, stând cu prietenul său bolnav zi și noapte, dar, în seara aceea, când el fu chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic, dar încă nu se întorsese. Auzi apropiindu-se pași grăbiți, care se opriră lângă el. Când privi în jur, cineva se prosterna la pământ, în lacrimi. — Shojumaru? După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, în cele din urmă, au capitulat. Cântând acum, ai aduce o ofrandă pentru sufletul lui Hanbei, cred, și, totodată, ai deveni o amintire pentru mine. De asemenea, dacă vântul ar purta notele muzicale până la castel, ar putea mișca soldații inamici, făcându-i să se gândească la ceea ce mai e uman în ei și să fie conștienți că, acum, moartea lor n-ar mai avea nici un sens. Ar fi o mare izbândă și până și Hanbei s-ar bucura. O conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și putea stăpâni lacrimile. În adâncul sufletului, Goto simțea același lucru ca și oamenii săi, dar când văzu expresiile de pe chipurile soldaților din jur, se reculese rapid. Le vorbi cu veselie forțată: — Ce? Se aud sunete de koto din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strămoșii lui ar plânge sub pământ, iar urmașii săi ar purta rușinea provinciei, ajungând de râsul lumii întregi și mai multe nu. Astfel își încuraja Goto oamenii, când văzu doi-trei soldați alergând spre castel. Aceștia îl informară grăbiți că generalul inamic, care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
actuala poziție a lui Hideyoshi ar fi fost dificilă sau nefavorabilă. Dar adevărul era că nici tabăra de pe Muntele Hirai și nici poziția lui Hideyoshi nu țineau de propria lui bătălie personală. În esență, Hideyoshi lovea o verigă a alianței inamice încheiate între cei care se opuneau supremației lui Nobunaga; și el nu era nimic mai mult decât unul dintre membrele trupului lui Nobunaga, care încerca să rupă lanțul înconjurător al dușmanilor. Prin urmare, Nobunaga începuse să se întrebe, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să spună că toți ceilalți sunt infestați și, în toiul discuției, când am venit aici să ne încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, în campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]