3,294 matches
-
instituții. Trăim astăzi o lume în care sute de milioane de calculatoare, deservind utilizatori foarte diverși, sunt interconectate într-o infrastructură informatică globală, numită de ziariști și Cyberspace (Spațiu Cibernetic). Specialiștii caută și găsesc, cu o viteză de-a dreptul incredibilă, soluții tehnice pentru dezvoltarea capacității de comunicatie a calculatoarelor și pentru sporirea calității serviciilor de rețea oferite. În același timp societatea se adaptează din mers noilor tehnologii informatice, învățând să trăiască în acestă lume nouă, dominată de calculatoare și comunicații
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
aceștia au dorit să arate cât de normală putea fi o astfel de mașină. Dacă ar fi împrumutat-o de la Volkswagen, ar fi fost o mașină pentru oameni, una care în cele din urmă ar fi făcut pasul de la o incredibilă inovație futuristă a prezentului la o mașină de producție în serie, pe bază de hidrogen, în viitor prezentă în fiecare garaj. Mașina timpului meu Pe măsură ce înaintam spre Albany NanoTech, am rămas blocat la ideea că într-un anume fel călătoream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să fac. Prima mea slujbă a fost ca agent imobiliar, și m-am angajat acolo pentru că Întotdeauna mi-a plăcut să admir casele oamenilor, plus că am cunoscut la un tîrg de joburi o femeie cu niște unghii roșii absolut incredibile, care mi-a spus că a făcut atîția bani, Încît patruzeci de ani are de gînd să iasă la pensie. Însă mi-am urît serviciul din clipa În care l-am Început. I-am urît pe toți ceilați agenți imobiliari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
partea de sus... — ... lucrează În cercetarea de piață. Îmi aduc aminte că, prima dată cînd l-am văzut, m-am gîndit uau, ce bine arată. E foarte Înalt și blond, fiindcă e pe jumătate suedez, și are niște ochi albaștri incredibili. Așa că, atunci cînd m-a invitat În oraș... — ... Întotdeauna, Înaintea unei Întîlniri cu un tip, beau un păhărel de lichior, ca să-mi treacă nervozitatea... — Connor e un băiat extraordinar. E pur și simplu extraordinar. SÎnt o fată foarte norocoasă. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stins, dar ai o relație bună, pe termen lung sau dacă relația a degenerat, ajungînd În punctul În care nu-vă-mai-Înnebuniți-unul-după-celălalt... — ... cavaler pe cal alb nu e o variantă realistă. Dar o parte din mine Își dorește cu disperare o poveste incredibilă și nebunească de iubire. Vreau pasiune. Vreau o dragoste care să mă ia pur și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vîrtej... ceva palpitant. CÎteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu se comportăm deloc așa. De obicei, Paul urlă la mine de șase ori pe zi, iar Nick și Artemis se urăsc de moarte și n-ai să ne vezi că stăm și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stîrnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
toate la loc, cu foarte mare grijă. La un moment dat, de afară se aude altă alarmă și tresărim amîndouă Îngrozite, după care ne prefacem că nu ne-am speriat deloc. PÎnă la urmă, Îmi aleg bluza roșie nouă, absolut incredibilă a Jemimei, cu umerii decupați, pe care o combin cu pantalonii mei negri de șifon de la DKNY (25 de lire de la Notting Hill Housing Trust shop) și cu pantofii Prada argintii cu toc Înalt ai Jemimei. După care, deși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punînd mîna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adînc. Uau ! SÎnt absolut incredibile ! Emma, le-ai mirosit? — Nu ! zic supărată. Nu vreau să le miros. — N-am văzut În viața mea niște flori atît de incredibile ca astea. Se uită la curier. Și ce-o să faceți cu ele ? — Nu știu. Ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adînc. Uau ! SÎnt absolut incredibile ! Emma, le-ai mirosit? — Nu ! zic supărată. Nu vreau să le miros. — N-am văzut În viața mea niște flori atît de incredibile ca astea. Se uită la curier. Și ce-o să faceți cu ele ? — Nu știu. Ridică din umeri. Le aruncăm, cred. — O, Doamne. Lissy Îmi aruncă o privire de control. Ce risipă... Ia stai. Doar nu... — Lissy, nu pot să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă. Smythe and Foxe ! Tu știi cît de scumpe sînt florile astea ? — Nu mă interesează cît sînt de scumpe ! exclam. SÎnt de la Jack ! E imposibil să le primesc. — De ce ? E absolut incredibilă. — Fiindcă... e chestie de principiu. Dacă le păstrez, Înseamnă că Îi transmit mesajul „Te iert“. — Nu neapărat, răspunde Jemima. Ar putea să Însemne și „Nu te iert“. Sau ar putea să Însemne „Nu mă obosesc să-ți trimit Înapoi florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-ți spun, zice Paul zîmbind cu gura pînă la urechi către Nick, că a fost o manevră cît se poate de inspirată ! Tocmai am primit cifrele obținute În urma lui, și, avînd În vedere distribuția destul de slabă a revistei... sînt absolut incredibile ! Rămîn cu gura căscată la el. Deci anunțul meu chiar a avut efect ? — Serios ? spune Nick, făcînd eforturi vizibile de a nu părea prea uimit. Vreau să spun că... e foarte bine ! — Dar de unde naiba ți-a venit ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atunci mă promovezi. Așa ai zis. Și chiar asta am făcut, nu ? Paul mă fixează preț de cîteva momente, clipind, fără să zică nimic. — Știi, Emma Corrigan, spune Într-un final. Ești una dintre cele mai... una dintre cele mai incredibile persoane pe care le-am cunoscut În viața mea. — Asta Înseamnă că răspunsul tău e da ? nu mă las. Întreaga asistență amuțește. Toată lumea Îi așteaptă răspunsul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, spune, dîndu-și ochii peste cap. Bine ! Te promovez. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zis că unele relații durează toată viața, și că altele sînt făcute să dureze doar cîteva zile și că așa e viața. După care mi-a povestit despre nu știu ce tip din Paris, cu care a avut o aventură pasageră absolut incredibilă, de patruzeci și opt de ore. Mi-a zis că niciodată n-a mai trăit o asemenea pasiune și că știa că nu va dura, dar lucrul ăsta a făcut ca totul să fie și mai intens. După care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pentru ea pe computerul ei, am deschis din greșeală un fișier și am dat peste poză. Și-a lipit pur și simplu capul pe corpul altei fete ! Nu mă pot abține să nu izbucnesc În rîs. — Fata asta e absolut incredibilă. Mă prăbușesc În scaun, brusc slăbită și, o clipă, e tăcere. În depărtare se aud rîsete de la petrecere și cineva trece pe lîngă ușa noastră, vorbind despre problema reală a sistemului judiciar actual... Deci nici măcar n-a vrut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lîngă geam, o oglindă de cristal, cu motivul floral al ramei spart în două locuri. "Opera" Marei, cînd avea trei ani, șoptește Tamara. Ar fi vrut să întindă mîna, să arate, dar a rămas locului, cu privirea adîncită în clarul incredibil al oglinzii. La spatele ei, Mihai mai face un pas, să se apropie. Privirea lui, aruncată peste umărul femeii, se pierde în adîncul cristalin. E total derutat. Pentru o clipă are impresia că-i în urmă cu mulți ani, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
LÎngă el, Santiaguito și Bobby, frumușei foc În costumele lor Închise și cu acea eleganța puțin neglijentă care, după părerea lui Susan, Îi prindea pe tineri. Stăteau de vorbă cu doi bărbați pe care abia Îi cunoscuseră, prietenii tatălui lor, incredibilii John și Julius, beți, Încîntători ca atunci cînd i-a cunoscut ea, parc-ar fi fost ieri!, parcă ieri cunoscuse un peruvian la Londra și se măritase cu el la Lima, acum se cununase la Londra cu un peruvian pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să locuiască Într-o asemenea casă dar numai Într-un film. Îl văzu pe Santiago, bărbatul ei, În clipa cînd se apropia de ea pentru prima dată, la o petrecere pe care o dădeau la Sarrat, la nord de Londra, incredibilii prieteni John și Julius... L-a adorat... — Cine e arhitectul? Întrebă, Într-un efort triumfal, fericită, asemeni atletului care trece primul linia de sosire, urmat Îndeaproape de ceilalți concurenți. ...I se părea minunat că și-l amintise astfel apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cunoștință cu cîteva doamne și mai bune decît ea. Acestea simțeau tot timpul o senzație de răcoare interioară și o revărsau În Întregime asupra cartierelor sărace, Își petreceau după-amieze Încheiate cutreierînd mahalalele. Se Întorceau lac de sudoare și povestind Întîmplări incredibile. Una din ele povesti că Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a pierdut cumpătul, a rămas calmă și curajoasă, i-a dezinfectat rana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce să mai creadă. Biata bătrînă schiță un zîmbet stînjenit și nu reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl manifesta față de ea. Înțelegea oare? Sau pur și simplu simțea numai atingerea unor oameni incredibili și mai ales foarte schimbători, ale căror rîsete și aplauze Îi răsunau În urechi? Luis Martin obosi tot lăudînd-o atîta, se auziră cîteva strigăte de admirație: olé! și el o luă de mînă și o conduse din nou la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
soldau desigur cu Înjurături de mamă sau altele și mai cumplite pe care Julius le reținea fără să-i poată califica totuși pe oamenii aceștia drept niște ticăloși. Îi vedea cum se opintesc, goi pînă la brîu, strigîndu-se cu nume incredibile, porecle cum nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie pentru un film cu și mai mult suspans decît cel dinainte. De Îndată ce intrau Într-un asemenea bar, apărea rotofeiul Luis Martin Romero pregătind cocteiluri și povestind anecdote incredibile pe care Juan Lucas i le transmitea prăpădindu-se de rîs lui Susan și Îi punea Încă un cub de gheață În pahar amintindu-și de gluma formidabilă pe care i-o spusese cu adevărat rotofeiul cînd Îl condusese pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
legănam nițel și bîldîbÎc În apă, asta-i tot... Julius se Îndreptă Într-acolo, ajunsese la marginea bazinului și voia să intre, cînd deodată răsună În tot Country Clubul, ba chiar și În Împrejurimi, În cartierul San Isidro, un urlet incredibil. Toți ochii se Întoarseră spre trambulină, unde străinul striga rotindu-și brațele ca niște elice, Înebunise străinuuuuuuuuuu! și alerga ca niciodată, zbura ca niciodată uuuuuuuuuu!, pătrunse În apă ca o săgeată. CÎteva clipe mai tîrziu Cecilia și Manolo alergau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcea progrese vizibile o să-i scrie o scrisoare maică-sii, spunîndu-i că nu mai putea să-i dea ore fiindcă elevul nu avea pic de talent. Bătăile cu rigla erau mereu la ordinea zilei. Șalurile la fel. Era Într-adevăr incredibilă povestea cu șalurile. Aproape că nu se mai putea mișca sub greutatea celor pe care și le pusese pe umeri și totuși spătarul scaunului desfundat era mereu plin de șaluri. Un alt lucru foarte ciudat se petrecea cu elevii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are doi lachei care-i deschid automat poarta, e dat dracului stăpînul cu Jaguarul lui, știe să trăiască, nimic de zis.“ În sfîrșit Îi deschise Celso și, cînd intră Mercedesul, Julius parcă se trezi din somn, atras de un automobil incredibil. Carlos parcă Mercedesul și rămase cu ochii la piesa de muzeu pe care o aduseseră la palat. Era un La Salle negru și foarte vechi, dar arăta ca nou, lustruit de-ți lua ochii și toți trei se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]