3,607 matches
-
-ți pierde capul. S-a răsucit un buton și la Tel-Aviv. Marile cotidiene sunt în impas. Pentru tânărul internaut israelian, palestinianul din Ramallah sau arabul israelian din Nazaret, la numai o oră de drum pe șosea, sunt mai îndepărtați decât indianul sau australianul cu care schimbă mesaje și opinii, în engleză, pe ecranul calculatorului. Și, mai ales, văzut așa, palestinianul e o abstracțiune care nu se concretizează decât în caz de atentat. Dacă nu cumva e vorba de securitate, "chestiunea palestiniană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cap cu cauza lui dreaptă. Vă dați seama? Biserica noastră a fost fondată în '53 de apostolul Iacob, când a debarcat pe coasta noastră la Malabar, iar noi n-avem loc aici! E o rușine! 53! Primii creștini au fost indieni! Nu-i nedreptățiți pe siriaci. Regele Abgar i-a oferit regatul său lui Isus în ajunul Vinerei Mari. El este primul. Toma venea de la Edessa. El era trimisul lui Tadeu Dirianul. El a fost martirizat și nu regele dumneavoastră. Cad
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caracteristică populațiilor patriarhale, duce la dezvoltarea obiceiului de a înmormânta morții în vârfurile copacilor sau pe schele anume făcute, pentru ca mortul să se poată bucura cât mai mult de razele binecuvântate ale astrului sfânt. Din această pricină, multe triburi de indieni din America de Nord își înmormântează morții în copaci sau pe schele sprijinite pe crăci înfurcite” Cântecul ritual- ceremonial citat mai sus avea grijă ca dispărutul să primească în continuare lumina solară, sufletul tânjind după tot binele fizic cunoscut. Similitudinile dintre practicile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însoțea pe "cuceritori", pentru a înfige steagul creștinismului între "sălbatici", a strigat: "Nu vreau să văd tabloul acesta de infern! Atunci închide ochii, i se spuse. Nu pot! răspunde preotul. Cu ei închiși văd și mai bine!". Ca și aurul indienilor și poezia lumii e nepăzită. Iei din ea câtă vrei, o trăiești, o lepezi la colțul străzii, la colțul lumii. Iar pentru asta nu trebuie să faci, din fericire, nicio victimă. Dacă închizi ochii vezi și mai bine poezia, lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ministeru' pe Nicolina și cu Centrala. O spus: «- Voi nu sunteți de făcut vagoane și locomotive, ia treceți să faceți utilaje, că țara are nevoie de utilaje !». Și-o început-o cu conurile ale, parcă erau corturi de ălea de indieni, de ciment”. Neconcordanța cronologică poate fi cauzată de timpul necesar adaptării la noile cerințe impuse de diversificarea (în realitate, schimbarea) producției. Evident, astfel de transformări aveau nevoie și de o susținere financiară pe măsură. În 1969, conform unui memoriu, se
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Ministeru’ pe Nicolina și cu Centrala. O spus: „- Voi nu sunteți de făcut vagoane și locomotive, ia treceți să faceți utilaje, că țara are nevoie de utilaje.” Și-o început-o cu conurile ale, parcă erau corturi de ălea de indieni, de ciment. Eram student în anul V și tot mai veneam pe-aici, prin fabrică, dacă știți problema cu lupu’ - unde lupu’ mănâncă, mai vine-o dată. Mai veneam. Stăteam de vorbă cu băieții, că dacă..., făceam aici, în Iași
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Amiralul dispunând și de un servitor și un paj. După o călătorie relativ liniștită, vineri, 12 octombrie 1492, la "două după miezul nopții" apăru pământul, zărit primul de marinarul Rodrigo de Triana. Era o insuliță din arhipelagul Bahamas, pe care "indienii" o numeau Guanahani, botezată, de Columb, "San Salvador", petec de pă-mânt care, secole de-a rândul, a dat mare bătaie de cap cartografilor, istoricilor, geografilor, cu identificarea sa, fiind primul "pământ" din "Lumea Noua". După explorarea noului teritoriu, în urma "discuțiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pământ" din "Lumea Noua". După explorarea noului teritoriu, în urma "discuțiilor" cu băștinașii, Amiralul a decis, la 21 octombrie: "voi pleca spre o foarte mare insulă, care socotesc că trebuie să fie Cipangu, după informațiile pe care mi le dau acești indieni pe care-i am cu mine și care o numesc Colba, și acolo spun că se află corăbii foarte mari și mulți oameni deprinși cu marea..." La 23 octombrie, "Jurnalul" consemnează din nou: "Azi voiam să pornesc către insula Cuba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru a da "Marelui Han scrisorile Altețelor Voastre și să-i cer un răspuns cu care să mă întorc în Europa"! Din această eroare, pardonabilă azi, s-a născut toponimicul "Indiile de vest" pentru noile teritorii descoperite și denumirea de "indieni" dată băștinașilor. Azi, cu computerul la îndemână, ne putem permite să zâmbim de scenele descrise în "Jurnal" cu privire la "discuțiile" Amiralului cu "indienii" postați în fața sa, "așa cum i-au născut mamele lor", precum și de eforturile făcute de "traducătorul" expediției, evreul convertit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
această eroare, pardonabilă azi, s-a născut toponimicul "Indiile de vest" pentru noile teritorii descoperite și denumirea de "indieni" dată băștinașilor. Azi, cu computerul la îndemână, ne putem permite să zâmbim de scenele descrise în "Jurnal" cu privire la "discuțiile" Amiralului cu "indienii" postați în fața sa, "așa cum i-au născut mamele lor", precum și de eforturile făcute de "traducătorul" expediției, evreul convertit Luis de Torres, specialist în "spaniola ebraică și...arabă". Oricum, "interlocutorii" luați de Amiral de pe insula San Salvador l-au în-demnat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fasole și bobi și mult bumbac, care nu e semănat și crește singur. Pământul mai produce, în afară de acestea, mii de soiuri de fructe pe care nu mi-e cu putință să le descriu și toate acestea trebuie să aducă câștiguri"; "indienii se arătau cuprinși de mare uimire, le dădeau a înțelege că-i credeau veniți din cer, îi pipăiau și le sărutau mâinile și picioarele și le ofereau de mân-care ce aveau"; "întâlniră pe drum mulți oameni care se întorceau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în mână și cu anume ierburi de parfumat după obiceiul lor" (cea dintâi menționare a tutunului!); "acești oameni sunt lipsiți de răutate și nu sunt războinici și oameni și femei umblă toți goi așa cum au venit pe lume"; "spun acești indieni ai mei că în in-sulele acestea sunt locuri de unde se extrage aurul... și apoi mai sunt pietre prețioase și perle și belșug infinit de mirodenii"; "Amiralul confirma suveranilor că zece oameni de-ai noștri ar pune pe fuga 10.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ai mei că în in-sulele acestea sunt locuri de unde se extrage aurul... și apoi mai sunt pietre prețioase și perle și belșug infinit de mirodenii"; "Amiralul confirma suveranilor că zece oameni de-ai noștri ar pune pe fuga 10.000 indieni de aceștia, într-atâta sunt de lași și fricoși și lipsiți de arme, în afară de bastoane la capătul cărora pun o bucată de lemn ascuțit întărit în foc"; "pot să asigur pe Altețele Voastre că nu mi se pare să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și în ce privește belșugul apelor bune..."; (op.cit., p.69-100). Miercuri, 5 decembrie, Amiralul "se hotăra să părăsească Cuba sau Juana, pe care o socotise, din cauza întinderii sale, drept un continent"! Câteva precizări: în "Jurnal", Cuba este menționată când "Colba", conform in-formațiilor indienilor, când "Cuba", când "Juana". Părerile specialiștilor sunt împărțite în privința etimologiei denumirilor "in-diene" de "Colba", "Coaba", "Cubanacan", majoritatea convergând către "coa" loc și "bana" mare, respectiv coaba loc mare, câmp, pământ cultivat. Columb a numit Cuba și Juana, în cinstea principelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
oameni îmbarcați. Printre aceștia, în afară de marinari, nobili, soldați, prelați, funcționari, meșteșugari, navele au mai încărcat, pentru noile teritorii, animale domestice, animale de povară, semințe diverse, unelte agricole... Expediția avea scopuri clare econo-mice și comerciale și de supunere și creștinare a "indienilor", obiectiv realizat prin clasica metodă "foc și sabie". "Pacificarea băștinașilor a început în insula Española azi Haiti și Republica Dominicană unde, în prima călătorie, Columb întemeiase o așezare, "Navidad", și lăsase o "colonie" de 38 de spanioli. Coborând pe țărm, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1495, o expediție de "pacificare", la care mobiliză "200 din cei mai sănătoși ostași spanioli pedeștri și 20 de oameni călări, dându-le multe baliste, espingarde, lăncii, săbii și o altă armă mai puternică și mai înspăimântătoare care îngrozea pe indieni tot atât de mult ca și caii, și anume 20 de câini" (p.263). Conduse de fratele Amiralului, Bartolomé Columb, trupele spaniole s-au "aruncat asupra indienilor cu caii, îi ucideau cu lăncile, îi tăiau cu săbiile despi-cându-i în două, asmuțeau câinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
espingarde, lăncii, săbii și o altă armă mai puternică și mai înspăimântătoare care îngrozea pe indieni tot atât de mult ca și caii, și anume 20 de câini" (p.263). Conduse de fratele Amiralului, Bartolomé Columb, trupele spaniole s-au "aruncat asupra indienilor cu caii, îi ucideau cu lăncile, îi tăiau cu săbiile despi-cându-i în două, asmuțeau câinii, care-i sfâșiau și apoi mâncau, îi ardeau de vii și-i supuneau la torturi de tot felul, cât se poate de nemiloase și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Amiralul suveranilor, băștinașii au fost supuși și obligați să plătească, din 1496, "tribut pen-tru pământul ce-l stăpâneau", Las Casas concluzionând că " Datorită măcelurilor din timpul luptelor, a foamei, a bolilor, lipsurilor și opresiunii ce au avut de suferit apoi indienii, din cauza sărăciei și îndeosebi a durerii, mâhnirii și tristeții, soarta locuitorilor acestei insule, din întreaga populație care existase în 1494, în anul 1496 mai rămăsese, după cum se presupune, doar o treime!" (p. 265). Părăsind Española, la începutul lunii mai 1494
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
îndreptă spre Cuba "plutind de-a lungul coastei sudice a insulei". "Din oră în oră, în față, i se deschideau golfuri minunate și apăreau munți și râuri ce se vărsau în mare. Și, deoarece navigau foarte aproape de mal, vedeau nenumărați indieni în canoe. Credeau că erau trimiși ai cerului, le aduceau pâinea lor casabi -, apă, pește și tot ce aveau la îndemână. Indienii ofereau toate acestea creștinilor fără să ceară ceva în schimb, ca și cum ar fi socotit că fiecare lucru adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și apăreau munți și râuri ce se vărsau în mare. Și, deoarece navigau foarte aproape de mal, vedeau nenumărați indieni în canoe. Credeau că erau trimiși ai cerului, le aduceau pâinea lor casabi -, apă, pește și tot ce aveau la îndemână. Indienii ofereau toate acestea creștinilor fără să ceară ceva în schimb, ca și cum ar fi socotit că fiecare lucru adus în dar le va salva sufletul" (p. 250). La "indicațiile" băștinașilor "cubanezi", Amiralul porni, la 3 mai, în căutarea unei noi insule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Atlanticului. Fusesem invitat la vernisajul unei expoziții, patronată de UNESCO, "La ruta de los esclavos" ruta sclavilor. Matanzas, supranumită "Atena Cu-bei", localitate fondată în 1693, își trage numele "Matanzas"măcelul de la un eveniment tragic petrecut la 1510, când localnicii "indieni" au omorât un grup de 32 de spanioli. Am profitat de prezența mea la Matanzas pentru a vizita, la câțiva kilometri, o mică localitate cu numele "Colon". În centrul orașului, în "Parque Libertad", cu ocazia celui de al patrulea Centenar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cel mai vechi din Insulă, avea să fie prezentată Înaltului Pontif, la ceremonie asistând Raul Castro, pe atunci prim-vicepreședinte al Cubei. Și "reversul medaliei", tot la Baracoa se mai află un alt loc interesant, legat de colonizarea Cubei, monumentul indianului Hatuey. Acesta s-a aflat în fruntea unei revolte împotriva spaniolilor, a fost prins și ars de viu. Oferindu-i-se posibilitatea de a trece la creștinism, ar fi spus: "Oamenii ăștia albi merg, de asemenea, în cer? Atunci eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prins și ars de viu. Oferindu-i-se posibilitatea de a trece la creștinism, ar fi spus: "Oamenii ăștia albi merg, de asemenea, în cer? Atunci eu nu doresc să merg acolo unde se duc și ei"! Monumentul, cu bustul indianului, poartă o placă având ca inscripție "Hatuey, primer rebelde de America, inmolado en yara de Baracoa" Hatuey, primul rebel din America, ars la Baracoa! De reținut pragmatismul cubanezilor, care au botezat "Hatuey" cea mai populară marcă de bere din Insulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
capăt și poate să ardă și o zi. Din când în când o pun în gură și aspiră acel fum, o scot din gură, își țin gura închisă și după aceea scot fumul pe gură și pe nări. Și fiecare indian avea câte o foaie de asta răsucită". Istoricii și botaniștii afirmă că tutunul era larg răspândit în America precolumbiană, fiind cunoscut și utilizat de triburile maya și aztece, dar și de indienii de pe teritoriile actuale ale Braziliei, Columbiei, Peru... Aztecii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fumul pe gură și pe nări. Și fiecare indian avea câte o foaie de asta răsucită". Istoricii și botaniștii afirmă că tutunul era larg răspândit în America precolumbiană, fiind cunoscut și utilizat de triburile maya și aztece, dar și de indienii de pe teritoriile actuale ale Braziliei, Columbiei, Peru... Aztecii îl numeau "picetl", indienii guarani "cumpai", cei din Brazilia "petun"... Era folosit de către mayași și azteci în ceremoniile sacerdotale, dar și în consumul comun și ca antidot medical. Despre modul cum tutunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]