4,930 matches
-
regulă, următoarele două situații: - prima, p(c) < q(e): performanțele sistemului sunt slabe - cu cât este mai slabă corelația dintre nivelul solicitat al parametrilor agenților și cel relevat prin tranzacție, cu atât sunt mai ridicate performanțele excepțiilor (deasupra punctului de indiferență). Sistemul are caracterul de economie de penurie, chiar dacă numărul tranzacțiilor posibile este mai mare decât numărul tranzacțiilor realizate efectiv. Dacă nu se realizează această situație, dar tranzacția este realizată de un agent, nivelul de performanță a sistemului este superior punctului
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
are caracterul de economie de penurie, chiar dacă numărul tranzacțiilor posibile este mai mare decât numărul tranzacțiilor realizate efectiv. Dacă nu se realizează această situație, dar tranzacția este realizată de un agent, nivelul de performanță a sistemului este superior punctului de indiferență - sistemul are caracterul de economie cu exces de ofertă chiar dacă numărul tranzacțiilor posibile este mai mic decât numărul tranzacțiilor realizate efectiv; - a doua, simetria sistemului față de punctul p(c) = q(e) = 1/2 indică faptul că pentru p(c) < q
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
o corelare a posibilității satisfacerii unei necesități, reprezentată subiectiv la nivelul solicitantului) cu oferta reală de bunuri, nu o relație între un volum total necesar de bunuri și nivelul cererii care trebuie satisfăcută. Performanța agentului se plasează deasupra punctului de indiferență, cu condiția ca aceasta să fie dată prin prețul realizat, indiferent de numărul locurilor din șirul de așteptare, iar tranzacția să fie realizată de un agent; b) sistemul nu întrunește caracteristica de piață dacă nu există o corelație relevantă prin
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
cu dileme” (A. Pleșu). Ea cheamă la o dezbatere temeinică, purtată pe divanul istoric al Proniei, perceput de Biserică drept leagăn, dar pentru veacul modernității un simplu cenotaf. Totuși, în dialogul public al teologiei patristice cu modernitatea, numai lenea sau indiferența ar putea cere degrabă un armistițiu. Redundant, poate, pentru cei care se simt „aleșii Tatălui”, itinerariul intelectual propus de Andrew Louth rămâne totuși un parcurs normativ. Setea de lumini duhovnicești este îmbogățită de o rafinată îndrăzneală apologetică, încununată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare se naște denunțul gândirii slabe, capabilă doar să colporteze sloganuri și să confecționeze adjective, în decorul indiferenței și indiferențierii. Pentru a fi un veritabil scandal, teologia are nevoie nu de proba dialecticii burgheze, ci de retorica ascetică a Crucii. Contrar aparențelor, răstignirea patimilor nu conduce la mortificarea inteligenței, care prin recursul la alegorie recâștigă unitatea pierdută a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
orice raport devine recesiv prin exterioritate. Spre deosebire de gândirea metafizică care mai caută încă ceva „în spatele” apariției (e.g. un „temei”, deci o raționalitate cauzală), fenomenologia se ocupă strict de apariție, fără referiri la conținutul sau proveniența apariției în sine. În maxima indiferență a apariției față de subiectul său, în puterea autonomă de apariție a oricărui „apărând” (l’apparaître/l’apparaissant), pur și simplu, Henry identifică procesul unei „autoapariții” care se desprinde de orice referință la un conținut pentru a se concentra într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în ce măsură aceste „izvoare” ale abstracțiunii - ascunse în rafturile bibliotecilor - au adăpat decizii politice ireversibile, transmise apoi genetic țesutului social modern până târziu, în zilele noastre. Dacă discursul secular e considerat eretic - în relație cu creștinismul ortodox2-, aceasta nu înseamnă că indiferența religioasă sau ateismul spiritual ar fi preferabile 3. Milbank își propune să descopere raportul secret existent, la origini, între proiectul modern - care pretinde obiectivitate metodologică - respectiv „teologia creștină” , rivalizată mimetic sau chiar parodiată de „științele sociale” în voința lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
devină orfelinate ale gândirii asistate. Politețea a ajuns să însemne o preferință oarbă pentru vacuitate (i.e. non-judgemental opinions). Chemarea la întemeiere epistemologică îndură alegația de „integrism”. Susținerea validității unor principii sau valori universale relevă, în chip sibilinic, niște pusee „antidemocratice”. Indiferența dizolvă, ca într-o falsă apocatastază, viziunea clasică despre lupta dintre bine și rău. Ceea ce pare să conteze nu e decât salvarea, fără efort, a tuturor aparențelor de cordialitate. Adept sau nu al vărsăturii New Age, „ultimul om” pare gata
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să scoată prizonierii de la Guantanamo de sub jurisdicția tribunalelor americane. Eșecurile celor conduși în loc să descriu mai amănunțit acuzația adusă conducerii, mă voi concentra asupra celor conduși, pentru că, după mine, aici se află pericolul la adresa societății deschise. Publicul american a manifestat o indiferență remarcabilă față de faptul că era înșelat. în opinia publică referitor la războiul din Irak, ceea ce a contat a fost dacă a avut sau nu succes, și nu dacă a avut la bază motive false. Publicul european a fost mult mai
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
societate. Evaluarea riscului constituie o judecată de valoare care nu de puține ori include compararea cu alte riscuri existente în societate. Două sau mai multe proiecte având aceleași beneficii, iar riscurile având aceeași probabilitate de realizare, conduc la relații de indiferență decizională. Scopul ADS este acela de a îmbunătăți procesul de luare a deciziilor și acest lucru se realizează printr-o continuă conlucrare între decident, client și grupa de analiști, în scopul eficientizării alegerii. Alegerea finală aparține decidentului/ clientului, iar rolul
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
2. în vreme ce modelul în formă de U pare să fie mai frecvent printre intervievați, un grup restrâns de povești ale vieții pot fi descrise ca „traiectorii moderat-ascendente” dinspre o percepție negativă către una pozitivă. Aceste povești prezintă copilării trăite în indiferență, neglijare sau chiar abuz psihic al părinților asupra copiilor, cu o mișcare ascendentă care se dezvoltă pe parcurs până atinge o stare de apropiere, acceptare și înțelegere în prezent. Perceperea pozitivă a părinților în prezent a fost adesea atribuită schimbărilor
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
elocvent al priceperii manageriale a cadrelor didactice; - climatul educațional al clasei de elevi reprezintă o preocupare constantă a managementului clasei; - consecințele unui management defectuos al clasei sunt: lipsa de motivare a clasei, oboseala, deprecierea climatului educațional, atitudinile de ignorare și indiferență, agresivitatea și violența; - intervențiile în situațiile de criză managerială: nonintervenția (ignorarea) sau intervenția (durata, frecvența, concizia, consecvența, urmărirea completă); - negocierea implicită și explicită sunt instrumente determinante în soluționarea unor situații de criză educațională. Totodată, o altă constatare interesantă este confuzia
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
mod personal realitatea socio-psihologică existentă. În acest sens, clasa de elevi apare ca o reuniune de indivizi cu personalitate proprie, angajați în activități cu scopuri comune și care dezvoltă în interiorul său o întreagă rețea de simpatii, antipatii și raporturi de indiferență care, odată conturate, exercită oinfluență puternică asupra vieții colective.” În primul rând, faptul că personalitatea elevului se conturează și se manifestă în interdependență cu viața grupului din care el face parte, cu normele și valorile pe care acesta le dezvoltă
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
comportamentelor individuale și de grup ale elevilor. Nu putem reduce aria implicării numai la elevii singulari, ci, dimpotrivă, apreciem că, mai mult decât entitățile separate, elevii, în interacțiune, pot manifesta o atitudine de implicare sau, în celălalt sens, de apatie, indiferență, nepăsare, neangajare. Acest concept va trebui inclus nu numai în vocabularul psihologiei educației, dar și în cel al sociologiei educației și, cu atât mai mult, în terminologia managementului clasei de elevi. Implicarea nu devine socială în clasa de elevi prin
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
armă”; or, cea care pune la dispoziția sa arma este societatea etc. C. Paradigma socio-culturală (educațională) Îl aduce în prim-plan pe Bandura și colaboratorii săi (1963), care afirmă că factorii ce pot regla comportamentele agresive sunt: recompensa, pedeapsa și indiferența. Provenind din latinescul adgresio, care înseamnă atac, agresivitatea exprimă, potrivit Dicționarului de Sociologie (1993), „comportamentul verbal sau acțional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea și chiar suprimarea fizică a celorlalți”. Agresivitatea, agresiunea și violența au nuanțe diferite. Atitudinea agresivă implică scopul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
aici provine și tentația de a transforma poezia în teorie a poeziei, fapt ce a permis să se vorbească „despre un caz particular de fuzionare a poeziei cu eseul și, până la un punct, chiar cu romanul ”263, într-o totală indiferență față de granițele dintre diferitele genuri omologate prin tradiție. Această superbă impudoare a actului creator care stă la originea demersului poetic pongian, dublată de hotărârea de a demistifica, de a aduce în plină lumină înseși secretele reprezentării, ne îndreptățește să vorbim
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sigur al ironiei creează un efect puternic. Cea de-a doua parte prezintă - în contrast cu prima - trăsături specifice prozei, narațiunea și descrierea fiind aici procedeele dominante. De altfel și dispunerea în pagină sugerează același lucru, propozițiile succedându-se într-o totală indiferență față de criterii de natură metrică sau prozodică. Stilul este colocvial, de o familiaritate glumeață, nonșalantă, iar elementele de oralitate („păi”, „să vă zic”, „am dat o raită”) se împacă foarte bine cu aluziile livrești și calificările exotic-extravagante („figură oriental-aristocratică”, „lene
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ideologia egalității între sexe, inclusiv în privința muncii și plății egale și promovării pe cotexe "„cote" în funcții de decizie. Foarte puțină lume știe că feminismul românesc are o tradiție,iar atitudinea publică în această privință este dominată mai degrabă de indiferență, de necunoaștere sau de antifeminismxe "„antifeminism" preventivxe "„antifeminismpreventiv". Prin antifeminism preventiv înțeleg ofensiva culturală (adesea și politică) ce precede manifestarea publică amplă a feminismului, și este menit să denigreze feminismul înainte ca acesta să aibă posibilitatea de manifestare în spațiul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
for Political Theory”, în Nelson (ed.), What Should Political Theory Be Now?, State University of New York Press, Albany. Nicolaescu, Mădălina, (ed.), 1996: Cine suntem noi?, Editura Anima, București. Nicolescu, Valentin Quintus, Pircă, Radu, 2002 „Femeia în gândirea naționalistă românească: patriarhalismul indiferenței”, în Bucur, Maria, Miroiu, Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Nozick, Robert, 1997: Anarhie, stat și utopie (1974), traducere de Mircea Dumitru, Editura Humanitas, București. O’Brian, Mary, 1981: The Politics of Reproduction
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în limbajul natural prin „x este cel puțin la fel de bun ca y” sau „x este cel puțin la fel de preferat ca y”, formal xRy. Din relația de preferință, slabă, sunt deduse relația de preferință strictă, notată cu P, și relația de indiferență, notată cu I. În limbajul natural, cele două relații pot fi exprimate în felul următor: „x este mai bun ca y” sau „x este preferat lui y”, formal xPy pentru relația de preferință strictă; pentru relația de indiferență „x este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
relația de indiferență, notată cu I. În limbajul natural, cele două relații pot fi exprimate în felul următor: „x este mai bun ca y” sau „x este preferat lui y”, formal xPy pentru relația de preferință strictă; pentru relația de indiferență „x este la fel de bun ca y” sau „x este preferat la fel ca y”, formal xIy. Semnele variabile x și y sunt luate ca alternative fără niciun fel de presupunere în privința naturii<footnote Nu se va opera, așadar, nicio distincție
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
X este o relație între oricare două alternative x și y din X, se notează cu R și are forma xRy, i.e. x este preferat slab lui y. [d.1.x.3*]: Relație de preferință strictă (P) și relație de indiferență (I). Dată fiind oricare relație R, putem construi două relații binare asociate, P și I. P indică fie că x este preferat lui y, fie că y este preferat lui x, iar I specifică echivalența în termeni de preferință a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferința socială între x și y ne putem uita doar la profilele individuale privind x și y. Prin anonimitate, preferința socială trebuie să depindă doar de numărul indivizilor care preferă pe x lui y sau invers și să conducă la indiferență atunci când numărul este egal. Prin neutralitate, ceea ce poate fi verificat presupunând contrariul și permutând apoi x și y în ordinile individuale. Cum pentru orice x și y din S atunci, prin receptivitatea pozitivă. Dar aceasta este chiar regula majorității. Teorema
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , P, 1Uf și 2Uf . [t.3.1.2*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , P, eU și cU . Demonstrație [t.3.1.1*]. Pornim de la observația că indiferența reunită cu preferința strictă, ne oferă o preferință slabă, și că, folosind tranzitivitatea preferinței individuale, vom avea întotdeauna o preferință socială aciclică. Voi utiliza cazurile prude vs. lewd (original și extins) și cazul alegerii cantității de muncă. ●Cazul prude vs.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu presupune nicio comparație interpersonală, sau măsurare a intensității preferinței. În cuvintele lui Blau, „se poate argumenta că o altă instanță a lui „simte mai puternic” ar putea fi avută în vedere: orice preferință strictă este mai puternică decât orice indiferență.” [Blau, 1975, p. 397] footnote> [Blau, 1975, p. 397]. Pornind de la acest concept, Blau definește preferințele intruzive: „fie un profil p, individul i este intruziv în p dacă nu este indiferent privind Di (perechea de alternative pe care este i
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]