153,583 matches
-
aranjamente instuționale mai largi decât confederația. Tendințele de acaparare individuală se manifestă simultan: vechilii, reprezentanții care luptaseră în procesul pentru apărarea Vrancei, ridică pretenția pentru avantaje personale sub formă de donații din averea devălmașă a Vrancei către persoane ca posesiuni individuale (30 lei munte „se lasă” „pentru ostenelile sfinției sale părintelui Șerban, umblând pentru noi, pentru giudecate moșiei a toată Vrancea” în Năruja; satului Spinești i se lasă 30 lei „pentru moș Toder Țârde, umblând și el pentru giudecăți”, satului Negrilești, alți
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
dizolvării nivelului confederativ. Se poate deci afirma că direcția generală a devoluției aranjamentului instituțional este cea către privatizare, sub două forme: privatizarea pe sate (teritorializarea, statornicirea hotarelor între sate și descentralizarea decizională, inclusiv scăderea acceptanței autorității confederației) și, respectiv, privatizarea individuală a resurselor. Privatizarea privește toate resursele comune sau bunurile publice enumerate mai sus ca fiind gestionate sau produse de aranjament. Unele dintre ele, ca apărarea sau sistemul juridic, evoluează în direcția „externalizării” către stat, urmând a fi furnizate de acesta
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
deși lipsesc datele care să permită o asemenea comparație. Totuși, ceea ce știm este că nivelul confederal și-a îndeplinit funcția de arbitraj în tot acest proces timp de cca 150 de ani și că a dispărut simultan cu introducerea taxării individuale. În acest context cauzal se ridică întrebarea dacă există ceva ce a lipsit rezilienței nivelului confederal, astfel încât acesta să fi putut supraviețui atât perturbațiilor generate de expansiunea piețelor interne, cât și celor provocate de expansiunea statului? Răspunsul, deși contrafactual, este
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
o democrație, dar nu a fost o republică. Istoria sa ar fi putut fi mult diferită dacă nu ar fi existat această lipsă. 4.6. După disoluția nivelului confederal După disoluția nivelului confederal, obștile și au continuat existența sub formă individuală și teritorializată până în 1950. Performanța lor a variat de la caz la caz, în funcție de conjuncturi particulare. Secțiunea va nota pe scurt trei evoluții generale importante care au avut loc în perioada dintre sfârșitul secolului al XIX-lea și colectivizare. Toate trei
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
pare a se fi împlinit: nou-statuatele (1910) conduceri ale obștilor au contractat cu companiile forestiere în propriul interes și nesocotind preferințele și interesele participanților. 4.6.2. Exploatarea directă a resursei Pe lângă externalizarea abuzivă a exploatării, membrii continuau și exploatarea individuală, în unele cazuri, sursa lor principală de existență: „Făcea o căruță de material și o ducea la Focșani. De acolo aducea o căruță de porumb, ce-i trebuia în gospodărie, mă rog... din asta trăia toată lumea” (R4, Tulnici, 89 ani
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
reducerea instituțiilor politice ale aranjamentului. Mai exact, nivelul confederativ al Vrancei poate fi considerat ca dizolvat începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea. După aceasta, aranjamentul a continuat să existe doar la nivelul unităților sale componente - obștile individuale. În cadrul lor, după reglementarea Codului silvic, structura de conducere a fost formată din noua funcție de președinte al obștii (care a formalizat un rol preexistent), secondat de doi pădurari. 4.7. Colectivizarea Atenția se va concentra în continuare pe ultimul nivel
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Informația subiectivă conține în plus și informație de tip evaluativ. Aceasta constă în valori internalizate, atitudini și opinii referitoare la aranjament, la comunitate, la ce este bine și ce este rău. Informația evaluativă contribuie la formarea tuturor perspectivelor subiective: raportărilor individuale față de lume și existență, în general, ca și față de elementele concrete ale acestora. Din perspectiva demersului de față, capitalul social este unul dintre cele mai importante rezultate ale acestui tip de informație. Din păcate conceptul de capital social este folosit
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Diferența importantă este între o organizație totală în sens sociologic - adică, în acest caz, una în care se desfășoară întreaga viață a unui individ și care administrează toate responsabilitățile colective. A doua este participarea democratică, ce e exersat permanent responsabilitatea individuală. Doar organizările politice, și în special organizările politice democratice, generează niveluri atât de ridicate ale capitalului social. Punctul slab al confederației de obști nu a fost de această natură. Ca dovadă, nu s-au înregistrat conflicte serioase între grupuri de
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
agricole, fiind din pământ bătut cu o lățime de 4 la 6 metri și cumulând o lungime totală de 16 km. Resursele de apă potabilă existente în zonă sunt deosebit de bogate, exploatarea și utilizarea lor realizându-se doar prin surse individuale; în localitate apare un singur tip de fântâni obținute - construite din piatră, tuburi metalice, beton sau azbociment, cu adâncime cuprinsă între 3 si 20 m. Până în anul 1990 au existat 40 ha irigate prin stații de pompare și Țevi pentru
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ori sectele încă de tradiție eseniană, adunate sub dogma Noului Legământ... Erau însă prea subtili, prea filozofi, prea exigenți și mult apropiați de stilul lui Hristos ca să nu exaspereze populația, turma. Turma avea nevoie de păstori, or Hristos era prea individual și curajos în asumarea păcatelor. Exemplul revanșard al episcopilor a fost preluat la modul energumen de către prostovani. Episodul uciderii Hypatiei, femeie remarcabilă și bucurându-se de un prestigiu de care numai Hannah Arendt s-a mai bucurat, este elocvent și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
jumătatea secolului al XVII-lea și e una versificată. Ba chiar excelent versificată, știți prea bine, de mâna mitropolitului Dosoftei. Detaliu de extremă importanță culturală, de vreme ce de aici se ramifică, în timp, întâi o variantă liturgică, apoi una laică, literară, individuală. Fiindcă numai dacă ne gândim la didacticul și faimosul exemplu al lui Arghezi vedem în întregul său și modelul, și genul proxim. Ne putem gândi, întemeiat, chiar la o specie literară distinctă în literatura română. Nu fără adepți - de la Blaga
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
clasic, nici la prozatorul nostru postmodern, o condiție meteorologică oarecare. Vipia, zăpușeala, zăduful, crăpătul, crăpelnița, topenia, fierbințeala (șirul sinonimic poate continua cu: dogoarea, torpoarea, arșița, canicula - Paul Georgescu exploatează toate variantele, ca nimeni altcineva în literatura română) sunt explicațiile apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte cu o astfel de păcătoasă inerție, care e - spre disperarea sa - mai mult decât marca unei provincii limitate: tinde să se constituie într-un specific imposibil de lepădat. Vipia stimulează
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
timpului coclit. Toate la un loc se asociază cu ceea ce Gabriel Dimancea numește la un moment dat (p. 277) în Vara baroc "dulcea dezagregare" sau "descompunerea fiziologică a inteligenței". Canicula dă somnul rațiunii, induce morbul pasivității și dăunează grav inteligenței (individuale și naționale).
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
puțini cititori vor rezista ispitei de a relua, întâi, Aripa stângă. Sunt extrem de curios câți dintre aceștia se vor abate, din când în când, prin paginile altor cărți semnate recent de Mircea Cărtărescu. Ca să verifice dacă această carte atât de individuală nu are marginile mai elastice decât pare.
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
altele chiar pentru a organiza unul dintre cele mai importante simpozioane de sculptură în lemn de la acea dată, Simpozionul de la Gărâna, Bata Marianov s-a reconectat la spațiul originar al artei sale, dar a regăsit și practicile instituționale și comportamentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
du Paradis, fantezie lirică într-un act de Costin Miereanu, și m-am întrebat care este limita polistilismului? în La Musique et la transe (Gallimard, 1980), Gilbert Rouget afirmă că "pluralitatea este o caracteristică esențială a muzicii, a cărei natură individuală și colectivă răspunde nevoilor primordiale de exprimare a umanității, încarnând, prin stilurile și tendințele sale, diversitatea culturală a societăților și a modurilor de a accede la transă". Mărturisesc că ascultând opusul lui Miereanu nu am fost departe de o anume
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
Amplificatoare de sunet; ... v) Combine muzicale (formate din cel putin 3 aparate de înregistrări sau redat sunetul ori imaginea, de aceeasi marca și care nu pot funcționa independent, constituite sau nu într-un singur corp); ... z) Bunuri cu o valoare individuală de peste 10.000 lei. ... Persoanele cu domiciliul în străinătate achita taxele vamale numai în valută. 5. Introducerea temporară și tranzitul categoriilor de bunuri prevăzute la pct. 1-4 sînt permise potrivit normelor prevăzute în Regulamentul vamal. ÎI. Persoane cu domiciliul în
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
Persoanele fizice române sau străine care călătoresc în cadrul unor înțelegeri încheiate între Republică Socialistă România și țările limitrofe privind trecerile ocazionale peste frontieră pot introduce sau scoate din țară, fără plata taxelor vamale, bunuri în limitele prevăzute pentru turiștii români individuali sau turiștii străini, după caz. Acestor persoane nu li se permite scoaterea sau introducerea de bunuri cu plata taxelor vamale. Prevederile alin. 1 se aplică de organele Ministerului Apărării Naționale cînd trecerea frontierei se face prin alte locuri decît punctele
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
Pavel Șușară Arta plastică din Basarabia a început să fie, după 1990, un fenomen din ce în ce mai prezent în spațiul cultural românesc. Schimburile oficiale, acțiunile comune la nivel de uniuni de creație sau de filiale regionale, expozițiile individuale și integrarea unor studenți basarabeni în sistemul de învățîmînt artistic românesc au dat într-un fel tonul și au întreținut dinamica acestui fenomen de comunicare, destul de sporadic semnalat de către observatorii vieții noastre publice. însă dincolo de aceste proiecte, mai mult sau
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
înecată fiind într-o senzație de năclăire, înnămolire fără scăpare. Scenele se lungesc și "băltesc", iar personajele nu se mai încaieră. Sunt, toți, prea osteniți și dezabuzați pentru a mai arunca mănușa. Radu Aldulescu face dintr-un roman al energiilor individuale unul al colapsului social, tot mai vizibil cu fiecare capitol. Lentila prozatorului dilată cenușiul comunist, descoperind în societatea "multilateral dezvoltată" porii singurătății în suferință și mizerie. Mite este nevoit să renunțe la un serviciu și, în căutarea altuia, să facă
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
asemenea, în pagini excepționale, animate de frenezia distrugerii: de la Așezămintele Brâncovenești și până la Morga cu aerul ei "despletindu-se în efluvii de formol și-n damfurile măruntaielor frățiorilor și surioarelor noastre pe care le mâncau câinii"... O proză a eșecului individual și a marasmului social, o carte scrisă cu vână epică și virtuozitate stilistică de cel mai puternic romancier apărut la noi după 1989.
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în contextul precar al învățământului nostru muzical. în aceste condiții, deci, relația student-maestru supraviețuiește în mod eroic și în bună parte accidental. Din fericire, indiferent de nivelul acestuia, învățământul muzical de specialitate își păstrează specificul, rămâne în esență un învățământ individual bazat pe relația directă a elementelor binomului amintit. De la nivelul liceal, la cel al învățământului superior de specialitate, în mod prioritar drumul este parcurs în structurile oferite de instituțiile autohtone ale învățământului muzical. De aici cărările se despart. Se ramifică
Tineri performeri by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9550_a_10875]
-
modelului transcende clasarea într-o anumită categorie socială... Ca și fotografiile lui Sanders, portretele lui Dix reprezintă tipuri - poetul, actorul, boxerul, homosexualul, negustorul de artă, medicul, criticul literar în-conjurat de cărți - care trăiesc nu prin caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
tuturor artelor. Artistul plastic, ale cărui repere sînt exclusiv vizuale, a fost, poate, în această perspectivă, cel mai traumatizat, cel mai vulnerabil la o ipotetică judecată a compromisului, dar și martorul cel mai lucid al tragediei colective și al impasului individual. Din anii cincizeci și pînă în deceniul nouă au fost pictate și desenate pînze, însumînd sute de hectare, cu mineri în salpoete noi și cu lanterna strălucindu-le în frunte ca o stea polară, cu oțelari a căror musculatură era
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
însă dincolo de arta propagandistică, de realismele socialiste mai vechi sau mai noi și în spatele iconografiei eroice și optimiste se ascundea un adevăr grav și greu de evaluat. între chipul festiv al muncitorului și muncitorul concret, între conceptul propagandistic și realitatea individuală profundă, se adîncea fără contenire o prăpastie greu surmontabilă. Singurul artist român care a sesizat această scindare a realității, această schizofrenizare morală și psiho-comportamentală în funcție de relația grup/individ, a fost Corneliu Baba. Cu privirea sa de umanist, în sensul cel
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]