6,102 matches
-
luptă a infanteriei, considerau că acestea sunt contrabalansate de prezența unor fortificații puternice și de superioritatea artileriei grele. Francezii nu au luat în considerație gradul scăzut de pregătire a soldaților proprii și nici faptul că artileria era destinată luptei împotriva infanteriei, nefiind potrivită pentru lupta antitanc sau apărarea antiaeriană. Avangarda forțelor germane a atins aliniamentul râului Meuse în seara zilei de 12 mai. Pentru asigurarea traversării râului de către cele trei armate ale Grupului A, germanii au cucerit trei capete de pod
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Meuse era formată dintr-o zonă fortificată cu o adâncime de 6 km, construită în conformitate cu principliile moderne ale artei militare pe pantele care mărgineau valea râului. Această zonă defensivă era întărită cu 103 bunchere, apărate de soldații regimentului 147 de infanterie. Pozițiile din adâncimea apărării erau ocupate de Divizia 55 de infanterie. Aceasta din urmă erau unda de „grad B”, fiind formată în principlal din rezerviști. Pe 13 mai, a sosit la este de Sedan și Divizia 71 de infanteriei, ceea ce
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
6 km, construită în conformitate cu principliile moderne ale artei militare pe pantele care mărgineau valea râului. Această zonă defensivă era întărită cu 103 bunchere, apărate de soldații regimentului 147 de infanterie. Pozițiile din adâncimea apărării erau ocupate de Divizia 55 de infanterie. Aceasta din urmă erau unda de „grad B”, fiind formată în principlal din rezerviști. Pe 13 mai, a sosit la este de Sedan și Divizia 71 de infanteriei, ceea ce a permis Diviziei 55 să își scurteze frontul și în schimb
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de infanterie. Pozițiile din adâncimea apărării erau ocupate de Divizia 55 de infanterie. Aceasta din urmă erau unda de „grad B”, fiind formată în principlal din rezerviști. Pe 13 mai, a sosit la este de Sedan și Divizia 71 de infanteriei, ceea ce a permis Diviziei 55 să își scurteze frontul și în schimb să își dezvolte apărarea în adâncime până la 10 km. Această divizie se bucura de o importantă superioritate în fața germanilor din punct de vedere al artileriei. Pe 13 mai
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
superioritate în fața germanilor din punct de vedere al artileriei. Pe 13 mai, Corpul XIX german a forțat traversarea râului în trei puncte lângă Sedan. Traversările au fost făcute de "1. Panzerdivision", "2. Panzerdivision" și "10. Panzerdivision", sprijinite de regimentul de infanterie de elită "Großdeutschland". În loc să aștepte aducerea unor unități de artilerie care să restabilească egalitatea din acest punct de vedere, germanii au preferat să își concentreze atacul celei mai mari părți a avioanelor de luptă pentru crearea unei breșe în cel
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
nu au fost afectate de bombardamente și au respins încercările de traversare ale 2. și 10. "Panzerdivision". În schimb, moralul unităților din spatele primei linii a fost puternic zdruncinat de bombardamentele de aviație. Echipajele bateriilor de artilerie franceză au fugit panicate. Infanteria germană a reușit până la miezul nopții să deschidă o străpungere de aproximativ 8 km în liniile franceze. Chiar așa, majoritatea infanteriștilor germani nu reușiseră să traverseze râul, singurele care asigurau succesul fiind doar șase plutoane de geniști de asalt. Debandada
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
propunerile lui Guderian, trebuiau efectuate atacuri secundare în sud-est, la extremitatea Liniei Maginot, pentru inducerea în eroare a francezilor. Acest punct fusese eliminat din plan de Halder, dar Guderian a trimis trupelor de sub comanda sa, "10. Panzerdivision" și regimentul de infanterie "Großdeutschland" aflate în sud, ordinul de executare a atacului prevăzut în planul inițial. Cele două unități trebuiau să folosească singurul drum disponibil la sud prin podișul Stonne. Comandatul Armatei 2 franceze, generalul Charles Huntziger, a organizat la rândul lui un
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
tot acest timp, Guderian și-a redirecționat pe 14 mai celelalte două divizii de blindate, "1. Panzerdivision" și "2. Panzerdivision"]], spre vests. Aceste două divizii au început să înainteze rapid spre Canalul Mânecii. Pe 15 mai, după lupte grele, diviziile de infanterie motorizată germane au înfrânt și dispersat la vest de Sedan proaspăt formata Armată a 6-a franceză. Astfel, germanii au izolat flancul sudic al Armatei a 9-a franceze. Ca urmare, Armata a 9-a franceză s-a dezintegrat, soldații
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Rommel nu le-a permis francezilor să își stabilească o linie defensivă. Forțele sale au înaintat spre nord-vest spre Avesnes-sur-Helpe, chiar în fața "1. Panzerdivision" și "2. Panzerdivision". Rommel a avut o mare doză de noroc. Divizia a 5-a de infanterie motorizată franceză se oprise peste noapte chiar pe direcția de înaintare a germanilor, lăsând vehiculele aliniate pe marginea drumului. Tancurile lui Rommel au înaintat exact în mijlocul lor. Viteza redusă a mașinilor de luptă, echipajele suprasolicitate și lipsa stațiilor de emisie
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ajuns în momentul în care și-au încetinit înaintarea și s-au găsit în poziții vulnerabile. Liniile lor erau prea întinse, echipajele obosite, stocurile de combustibil pe sfârșite, iar multe tancuri fuseseră distruse sau avariate. Între diviziile de tancuri și infanteria care trebuia să le sprijine se afla o distanță periculos de mare. Un atac al unor unități mecanizate proaspăt aduse pe front, suficient de puternice, ar putut schimba soarta luptelor în favoarea aliaților în mod hotărâtor. Înaltul Comandament Francez, care încă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
distrugerea rețelei de comunicații inamice din regiunea înconjurătoare. Pentru că nu a înțeles importanța acțiunii sale și a considerat că luptă doar pentru atingerea unor obiective limitate, Franklyn nu a implicat în luptă principalele sale unități, Diviziile 50 și 5 de infanterie britanică și Divizia mecanizată 3 franceză. Atacul britanic al tancurilor grele SOMUA S35 a pus în dificultate unitățile germane de tancuri în timpul bătăliei de la Hannut . În ciuda participării la atac doar a două batalioane de infanterie și a două batalioane de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Diviziile 50 și 5 de infanterie britanică și Divizia mecanizată 3 franceză. Atacul britanic al tancurilor grele SOMUA S35 a pus în dificultate unitățile germane de tancuri în timpul bătăliei de la Hannut . În ciuda participării la atac doar a două batalioane de infanterie și a două batalioane de tancuri, ca și a problemelor mecanice, blindatele britanice au reușit să păstreze în acțiune 74 de tancuri Matilda II ș 14 tancuri ușoare. În timpul bătăliei de la Arras, britancii au reușit să își surprindă inamicii și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
bătăliei de la Arras, britancii au reușit să își surprindă inamicii și să obțină o serie de succese inițiale împotriva germanilor, ale cărui front era prea întins. În cele din urmă însă, atacul s-a împotmolit. Comunicațiile radio dintre blindate și infanterie s-au dovedit slabe, iar coordonarea interarme a fost la un nivel scăzut. În cele din urmă, linia defensivă germană organizată în grabă (sprijinită și de baterii antiaeriene - "FlaK" - de 88 și 105 mm) a respins atacul. Francezii au provocat
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de Ferdinand Schaal a atacat Calais pe 24 mai. În sprijinul apărătorilor au fost debarcate întăriri cu doar 24 de ore înainte de atacul germanilor - Regimentul al 3-lea de tancuri, echipat cu blindate ușoare și Brigada a 30-a de infanterie motorizată. Apărătorii Calaisului au rezistat cu dârzenie, deși fără succes, fiind conștienți că o capitulare prea rapidă ar fi deschis calea forțelor germane spre Dunkerque. Forțele britanice și franceze au reușit să se mențină pe poziții în ciuda eforturilor făcute de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de avioane de vânătoare. Alte surse consideră că "Luftwaffe" a pierdut 240 de avioane la Dunkerque. Confuzia în rândul trupelor aliate a continuat. După evacuarea de la Dunkerque și în timp ce Parisul erea supus unui asediu de scurtă durată, Divizia I de infanterie canadiană a fost trimisă în Bretania numai pentru ca să fie retrasă după capitularea Franței. Divizia I blindată britanică comandată de generalul Evans, total lipsită de trupele de infanterie, care fusesereă trimise să apere regiunea Calais, a ajuns în Franța în iunie
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și în timp ce Parisul erea supus unui asediu de scurtă durată, Divizia I de infanterie canadiană a fost trimisă în Bretania numai pentru ca să fie retrasă după capitularea Franței. Divizia I blindată britanică comandată de generalul Evans, total lipsită de trupele de infanterie, care fusesereă trimise să apere regiunea Calais, a ajuns în Franța în iunie 1940. Tanchiștilor britanici li s-a alăturat un batalion de geniști scoțieini. Noua mare unitate a primit sarcina să lupte în ariergardă. La sfârșitul campaniei, Erwin Rommel
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
provocarea maximumului de pierdeiri acestuia din urmă. Weygand a amplasat garnizoane în toate localitățile mari sau mici, chiar și în sate, și a dispus fortificarea puternică a pozțiilor lor. În spatele liniilor de localități fortificate s-au format noi divizii de infanterie, blindate și mecanizate, gata să atace și să elibereze localitățile asediate, care trebuiau la rândul lor să reziste cu orice preț atacurilor germanilor. Grupul de Armată A a atacat Parisul pe ambele flancuri. Dintre cele 47 de divizii germane participante
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de la Amiens au fost respinse de artileria franceză, iar germanii au trebuit să facă față noilor tactici îmbunătățite ale inamicilor lor. Forțele terestre germane au fost salvate de intervenția decisivă a "Luftwaffe", care a distrus bateriile franceze de artilerie, permițând infanteriei să înainteze pas cu pas. Germanii au reușit să obțină rezultate bune de-abia în a treia zi de lupte, când au traversat cu toate forțele râul. Încercările aviației franceze să oprească prin bombardmente aeriene traversarea a fost sortită eșecului
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
calibru mare montate pe vagoane de cale ferată. Pentru asigurarea sprijinului aerian, "Luftwaffe" a desfășurat în zonă "V Fliegerkorps". În ciuda faptului că francezii s-au opus puternic atacului, fortificațiile au fost cucerite una câte una. Fortăreața Schoenenbourg a răspuns atacului infanteriei germane trăgând 15.802 proiectile de artilerie. Această fortificație a fost la rândul ei cea mai bombardată, dar cupolele din beton și oțel au rezistat. În paralel au fost lansat traversarea Rinului (Operațiunea "Kleiner Bär"). Cinci divizii ale "VII Armeekorps
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de militari au fost dați dispăruți iar 2.000 de prizonieri de război au murit în lagărele germane . Polonia Polonezii au pierdut aproximativ 6.000 de oameni morți și răniți. Aproximativ 12.000 de militari (Divizia a 2-a de infanterie) a fost internată în Elveția pentru întreaga durată a războiului. Shirer, William L.. "The Rise and Fall of the Third Reich: A History of Nazi Germany". Simon and Schuster. 1990. ISBN 0-671-72868-7
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
întărire a moralității și credinței. Cel trimis pentru cercetare de către Maria Terezia a fost generalul Nicolae Adolf de Buccow, care a fost numit comandant al tuturor forțelor armate din Transilvania, sporite cu acest prilej cu noi unități de cavalerie și infanterie. Odată cu el a fost adus și un episcop ortodox sârb, spre a se da nădejdi asupra așezării unui episcop ortodox în Transilvania. Pe 1 mai 1761 generalul a convins pe Sofronie că se va face pace, cerându-i însă a
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în zonă pe 4 aprilie 1919 pe generalul sud-african Jan Smuts. La 16 aprilie Bela Kun declară război României și declanșează ostilitățile pe tot frontul românesc. Fără să mai aștepte consimțământul aliaților, armata română declanșează contraofensiva cu două divizii de infanterie și două de vânători de munte și după o învăluire, obligă divizia secuiască să capituleze privând armata ungară de unitatea ei de elită. Armata română își continuă înaintarea spre nord despresurând trupele cehoslovace încercuite de ucrainieni și trupele lui Bela
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
în armata română. Un frate al său, profesorul Aurelian Moșoiu, a urmat aceeași cale și s-a stabilit la Ploiești. Traian Moșoiu era un ofițer cu o bună pregătire militară. El a publicat în 1909-1910 două lucrări de teorie privind infanteria: „Spiritul ofensiv al infanteriei” și „Instructorii recruților de infanterie”. Participă la campania militară din Bulgaria în 1913, iar la 1 octombrie 1913 este numit comandant al Regimentului 30 Vânători de la Câmpulung, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
frate al său, profesorul Aurelian Moșoiu, a urmat aceeași cale și s-a stabilit la Ploiești. Traian Moșoiu era un ofițer cu o bună pregătire militară. El a publicat în 1909-1910 două lucrări de teorie privind infanteria: „Spiritul ofensiv al infanteriei” și „Instructorii recruților de infanterie”. Participă la campania militară din Bulgaria în 1913, iar la 1 octombrie 1913 este numit comandant al Regimentului 30 Vânători de la Câmpulung, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României contra Austro-Ungariei (14/27
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
Moșoiu, a urmat aceeași cale și s-a stabilit la Ploiești. Traian Moșoiu era un ofițer cu o bună pregătire militară. El a publicat în 1909-1910 două lucrări de teorie privind infanteria: „Spiritul ofensiv al infanteriei” și „Instructorii recruților de infanterie”. Participă la campania militară din Bulgaria în 1913, iar la 1 octombrie 1913 este numit comandant al Regimentului 30 Vânători de la Câmpulung, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României contra Austro-Ungariei (14/27 august 1916) îl găsește în
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]