6,831 matches
-
sa Substanța causa sui, filosoful modern reîntrona ontologia ființei unice: Deus sive natura, înzestrată cu două atribute infinite: întinderea (spațialitatea) și rațiunea (cugetarea). E.Ț.: Toate aceste forme de existență sunt moduri ale substanței unice, între ele mișcarea fiind ,,modul infinit” al ființării naturii (substanței)? Au jucat un rol în devenirea dumneavoastră? T.G.: Interesantă pentru evoluția mea cultural-intelectuală a fost lectura poeziei universale și a celei naționale. Astfel, de la George Topârceanu, am aflat, nu doar: Pe trotuar, alături saltă/ două fete
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
în urma sa cântece, au rămas suspine dar și voioșii, au rămas amintiri, a rămas modelul și a rămas ea însăși, reclădită aproape în tot, într-o artistă excepțională care este Carmen Trandafir. Misterele lumii nu zac inert, ele se-nvolburează infinit și etern, iar cu măsuri neajunse la înțelegerea umană se-arată pentru cineva câte o minune în fiecare miliardime de secundă! Aici, pesemne, e și taina „trandafirului” ursit să înflorească în grădina artei muzicale românești, ca lege universală după care
CARMEN TRANDAFIR. TAINA TRANDAFIRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374634_a_375963]
-
Eminescu a scris cele mai frumoase poezii de iubire. Deși li s-au pus nenumărate piedici în calea dragostei lor, deși cei doi au cunoscut toate chinurile specifice: pasiune, certuri, intrigi, despărțiri și reîmpăcări, în fiecare pagină se evidențiază iubirea infinită a acestor doi martiri ai lui Eros, durerea, suferința și lupta lor cu răuvoitorii din societate, pentru a rămâne pe veci împreună. Legăturile dintre ei durează până la moartea ambilor poeți, căci la aproape 50 de zile de la moartea lui Eminescu
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
comunicarea dintre persoane ideile reprezintă doar ceva parțial. Plinătatea comunicării se realizează în cadrul întâlnirii și a comuniunii de viață între persoane. Părintele Dumitru Stăniloae arată că întrucât setea de comuniune nesfârșită a persoanei poate fi hrănită numai printr-o iubire infinită, el prezintă Sfânta Treime ca structură a supremei iubiri. Iubirea nu poate fi numai gândită, ci se cere trăită. Ea presupune în mod existențial actul de viață al dăruirii și al primirii. Iar această viață de comuniune în iubire are
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
aur O nouă pagină de poveste În jurnalul trecerii mele printr-o lume jucăușa și veselă, Descoperită Acasă, Presărată cu sclipiri solare Și ritmuri electrizante de cântăreți din natură, Rapsozi înnăscuți. Natură virgina își pictează splendoarea ei sălbatică Pe pânză infinită a orizontului, Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi, Fugar într-un picior prin iarbă înfiorata de atâta tinerețe, Hoinărind printre fluturi și maci roșii aprinși, Înnebuniți de doruri abia încolțite În suflete
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Dimineață își scrie cu penița de aurO nouă pagină de povesteIn jurnalul trecerii mele printr-olume jucăușa și veselă,Descoperită Acasă,Presărată cu sclipiri solareSi ritmuri electrizante de cântăreți din natură,Rapsozi innascuti.Natura virgina își pictează splendoarea ei salbaticaPe pânză infinită a orizontului,Fremătând de prospețime și culoare.Vantul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi,Fugar într-un picior prin iarbă înfiorata de atâta tinerețe,Hoinărind printre fluturi și maci roșii aprinși,Înnebuniți de doruri abia incoltiteIn suflete tinere
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
au ajutat întotdeauna să-mi regăsesc liniștea necesară, ei au fost și sunt susținătorii mei înfocați. Fără ei și fără sprijinul lor nu aș fi reușit să realizez nimic. Da, ei mă inspiră, scriu și pentru ei, dragostea mea este infinită. Nu-mi doresc nimic altceva decât să fim sănătoși cu toții și să ne bucurăm în continuare unii de alții, ca și până acum! Lor le dedic și le datorez toate împlinirile mele. Soției mele îi datorez faptul că m-a
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
că nu stau în genunchi pentru că sunt învinsă, ci pentru că mă rog. Că nu tac pentru că nu mai am ce spune, ci pentru că încă vă iubesc. Că oricât de aplecat ar fi spatele meu, coloana vertebrală mi-e dreaptă și infinită... cu fiecare sfânt, m-am mai înălțat puțin spre ceruri. Cu fiecare martir, m-am mai ridicat puțin de la Masa Tăcerii. Îți par căzută? Ei știu că m-am ridicat. Copiii mei nu au murit degeaba. Nimic nu se întâmplă
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
a negrăitului. Nu de puține ori ce e scris, este una și ce trebuie să înțelegi e alta. Cuvintele se întrepătrund în mod neașteptat în raport de vecinătatea în care se află având șansa de a împrumuta diferite lumini, creând infinite posibilități de interpretare. In incheiere, fac o mărturisire de credință: Intre cer și pământ, scrisul este pentru mine un punct de sprijin, iar literatura este respirația adâncă. Spun aceasta pentru că am convingerea că în aceste cuvinte se regăsesc mulți confrați
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
sau imagini de-o neasemuită frumusețe se descoperă ochilor... în drumul lui râul trece chiar pe lânga cimitirul unui sat de munte își îngroapă acolo mândria orgoliul trufia devine limpede și curat așa cum se cuvine când ajungi în preajma acelei întinderi infinite lumină devenită acum covârșitoare asupra umbrei ce se risipește... Fiecare poezie din volumul Dansul vieții este o lecție de rezistență și vindecare pe care ne-o dă Rodica Dascălu, fiecare poezie este un sfat, ca urmare a contemplării naturii, oamenilor
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
încheie cercul, un ostrov de verdeață, unde pragul durerii nu se mai vede, demult... demult... de la-nceputul facerii. Acum-aici, din nou, zâmbesc ; un zâmbet ... un fluture alb, alt zâmbet ... alt fluture alb, alte zâmbete ... alți fluturi albi ... Un univers infinit de fluturi albi... ---venit-a bucuria iernii din pruncie ... și mă botează iar ... și ... iar, primenindu-mă în haină albă , noua ... pentru eternitate . 21 aug 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: ELUCUBRAȚIA VIEȚII / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1694
ELUCUBRATIA VIETII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373586_a_374915]
-
imaginilor, curgerea ei este lentă și vâscoasă, iar efectul e tras cel mai adesea din topică și comparații. Personajele autorului trăiesc, deopotrivă, în trecut și viitor, ele sunt scrise de destin, precum romanul însuși e produsul unui text misterios și infinit, sunt ațâțate în permanență de gustul imaginației și al supliciului. E o lume care trăiește sub semnul misterului și al nestatorniciei, al transcendenței și al confuziei. Așa cum timpul se desfoliază, ca o cortină grea de pluș, arătându-și când fața
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
spunându-i să lase aurul și să „ne salvăm viața”. Eveniment petrecut în partea istorică a romanului. Personajele naratorului trăiesc, deopotrivă, în trecut, prezent și viitor, ele sunt scrise de destin, precum romanul însuși e produsul unui text misterios și infinit, sunt ațâțate în permanență de gustul instigației și al supliciului. E o lume a transcendenței și a confuziei. Totul se joacă pe pământ și în propria închipuire, lumea trecutului istoric fiind o formă a visului, o ficțiune cu rădăcinile în
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
De ce albaștri? Poate pentru că avem un cer albastru, un cer care pare infinit. Cerul albastru și măreția munților mă face să mă simt insignifiantă. Încer să înțeleg infinitul, un infinit care mă îngrozește. Mă simt o biată moleculă din universul infinit, iar viața mea este asemănătoare cu miliardele de molecule din univers. De ce tocmai eu să fiu o moleculă revoltată? ********************************************** Mă întreb de multe ori unde sunt câmpurile de flori din visele mele? Le voi găși vreodată? Visez să trăiesc printre
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > UN OM SIMPLU... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Calendarul arată ziua de 6 August 2014. Soarele îmi zâmbește din împărăția sa infinită... Cu sufletul plin de mulțumire și cu privirea scăldată în razele sclipitoare, ce îmi mângâiau întreaga ființă, m-am pregătit să pornesc la un drum... deosebit. Auzisem mai demult de un călugăr spaniol care, fără aprobarea oficialităților din localitatea unde
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
dușmanii de clasă și ai prigonii cum bine zicea cineva. Eram un om credincios și șanț credincios iar de multe ori în perioada asta mi-am pus întrebarea despre ceea ce susțineau și susțin unii oameni de știință, că universul este infinit. Să fie oare infinit, nu există așa ceva, infinit este ceva care nu se termină niciodată, nu se poate să nu aibe un capăt în afara faptului că poate fi o sferă, galaxia noastră, ... Citește mai mult 4.LiceulAcuma realizez că perioada
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
dușmanii de clasă și ai prigonii cum bine zicea cineva.Eram un om credincios și șanț credincios iar de multe ori în perioada asta mi-am pus întrebarea despre ceea ce susțineau și susțin unii oameni de știință, că universul este infinit.Să fie oare infinit, nu există așa ceva, infinit este ceva care nu se termină niciodată, nu se poate să nu aibe un capăt în afara faptului că poate fi o sferă, galaxia noastră, ... XVIII. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE ÎI, de Sorin
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
în el mă rătăcesc adesea căutându-te și atunci fug la mama și îi cuprind brațele și mă ascund între ele încercând măcar trăind netrăind să-i simt căldura uterului a sânilor care m-au hrănit și zâmbetul zâmbetul acela infinit în care și tu tată te pierdeai iubind-o iubindu-ne ca un zeu al cuvântului dintâi scut micimii omenești apărându-ne tăcut cu sărutul tău în crucea tuturor tainelor care-ți învăluiau ființa tată... mi-e atât de dor
SĂRUTUL TĂU TATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371391_a_372720]
-
care alunecarea-l antrenase până la sol, sub noi, să-și continue dulcea legănare în care tot dorul și dragostea noastră se revărsa vulcanic... Poate am adormit ori timpul pe care-l credeam că stă pe loc s-a urnit în infinita-i derulare, căci am privit spre cer - în lungul clăii mutilate de zvârcolirea noastră - și am văzut că multe stele și-au pierdut din strălucire si altele, asemeni lui Jupiter strălucitorul, dispăruseră deja de pe firmament. Doar Venus ne zâmbea complice
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
festival-concurs de o așa aurorală factură și a fi integrată într-o pleiadă de protagoniști, de a cânta pe aceeași scenă și în același spectacol cu magistra Daniela Vlădescu pentru care poartă în suflet o afecțiune mărturisită și un respect infinit, de a fi invitată și a cânta într-o splendoare de spectacol de asemenea anvergură, de a fi trecută prin "furcile caudine" ale juriului cu o componență de personalități de efigie a muzicii și culturii românești, printre care Florentina Satmari
VASILICA TĂTARU, LAUREATĂ A FESTIVALULUI ROMANŢEI DE LA TÂRGOVIŞTE, CRIZANTEMA DE AUR (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371420_a_372749]
-
DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR..., de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017. Azi, duminica... (5) Gâștele din stolul lebedelor... Emilian Oniciuc- 27.05.2017 Azi am privit infinitul și am văzut în el oamenii infiniți... Credem că suntem identități definite... De fapt suntem: „nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
sunt deosebite, adevărate balerine ale creației dar sunt singure în propriul stol... Valsează destinul cu grația ... Citește mai mult Azi, duminica... (5)Gâștele din stolul lebedelor...Emilian Oniciuc- 27.05.2017Azi am privit infinitul și am văzut în el oamenii infiniți... Credem că suntem identități definite... De fapt suntem: „nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
și argumente existențiale ca o perpetuă Pasăre Phoenix, vie și descumpănită de propria vitalitate. Poezia lui Robayna, îmi pare blagiană în conținut filozofic, de o muzicalitate specifică poate tradiției cantatelor spaniole, poartă spre peștera lui Platon, scară spre Cabala luminii infinite și armonia eului poetic, ca lumea sa desăvârșind. „Și nimic nu moare în tine, nimic în afară de tine însăți, în pietrele tale nu rămân decât semne ale nimicului și ale nimănui.Rămâne numai lumina.” Impresionantă perfecțiune unui gând? Nu și când
UMBRA ŞI APARENŢA- ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374866_a_376195]
-
două decenii, care pe lângă poezia așa zis laică scrie și poezie religioasă este și poeta Daniela Popescu. Scrierile sale sunt ca un răspuns, ca mulțumire pentru ”talanții” primiți, aducând ofrandă cuvintele sale simple dar potrivite prin care evidențiază iubirea necondiționată, infinită a lui Dumnezeu - față de întreaga natură, inclusiv față de om, în această perioadă a domniei vremelnice a întunericului ca într-o eclipsă. De altfel, titlul acestui volum la care mă refer este atât de sugestiv și bine ales, „E(c)lipsa
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
lui Iisus - despre Iubire - singura cale care ”transcende universul”: „Nimic nu-i nou sub ceruri, când toate-s trecătoare,/ Nimic frumos prin sine, ori fără de valoare./ Nimic... și, totuși, transcende universul/ Iubirea, pentru care neputincios e versul.//” (Agape) Iubirea necondiționată, infinită a lui Dumnezeu este arătată cu prisosință atunci când îngăduie ca Fiul său, parte din Sfânta Treime, să fie lăsat supus sacrificiului suprem - umilitoarea moarte prin răstignire - în deplină stare de cunoaștere a intențiilor celor potrivnici. Poeta descrie plastic, în versuri
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]