3,659 matches
-
să fie întrebat în ce anume constă, deoarece și aici ni se pare că sesizăm un element esențial demn de a fi subliniat simplul fapt de a fi scris acea stulta Ars îi interzice să-și considere mâinile cu totul inocente ("innocuas nobis haec vetat esse manus"). Ovidiu recunoaște implicit că, de fapt, vina sa nu are nici o consistență, mai mult, e un fel de paravan care maschează adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a maiestății, care erau pedepsite, în funcție de gravitatea lor, de la pedeapsa capitală la exil sau la relegare. Aceștia sunt chiar termenii tehnici care apăreau în edictum-ul lui Augustus și pe care Ovidiu și-i dorea atât de mult schimbați cu mai inocentul culpa. Dacă se ține cont de ce s-a stabilit până în acest moment, Ovidiu restrânge și sfera acestor delicte de lezare a maiestății, făcând cunoscut, cum s-a văzut, că nu a atentat la viața împăratului și nici nu a folosit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
frena, precamur, Tam bene quo patriae consulit ille suae (v. 33-34). Ripert traduce: "Nous prions que César dirige les rênes de l'empire, aussi bien qu'il veille sur les interêts de sa patrie". Chiar dacă luate în sensul cel mai inocent posibil (deci fără nicio nuanță ironică), cuvintele lui Ovidiu ar vrea să sugereze cel puțin ca de-acum "Augustus să țină frâiele imperiului, cu aceeași vigilență cu care are grijă de interesele patriei sale219", ca un fel de Zeu stoic
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest lucru), dacă vântul ar fi suflat mereu favorabil în pânzele poetului. Poetul încheie prin a cere indulgență de la Cezar, nu ca să nu sufere el însuși, care și-a meritat soarta, ci ca să nu facă să sufere pe nedrept o inocentă. În epistola Tristia, V, XI, Ovidiu se arată indignat pe cineva care a îndrăznit să o numească pe Fabia soție de exilat. Fabia trebuie să suporte totul cu tărie de caracter (perfer et abdura, v. 7), așa cum face el, care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
morții lui Augustus). Groag 412 observă că "dacă se consideră această tradiție drept istorică (așa cum este de părere Gardthausen, Aug., I, 125 și urm.), atunci întâlnirea dintre bunicul imperial și nepot, nu numai că nu poate fi considerată drept un inocent eveniment familial (harmlos), ci pare să dezvăluie că, tocmai atunci, Fabius, din motive dinastico-politice mai profunde (tiefere dynastisch-politische Motive), s-a decis să intervină pentru rechemarea lui Ovidiu". Pentru Groag, însă, întreaga tradiție în jurul morții lui Paulus pare a fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
datorează curajului civic al unor anonimi care scandează "Jos comunismul" înfruntând gloanțele, ci unui grup de activiști de partid luminați, comuniști de omenie, care înlătură dictatura clanului Ceaușescu și dăruiesc poporului român libertatea și democrația. Tragica realitate a unor figuranți inocenți, uciși sau răniți în acest spectacol de "sânge și lumină", e atent instrumentalizată, pentru a pune în scenă rezistența eroică a noii puteri în fața inumanei agresivități a acestor imaginari susținători ai dictaturii. Mass media și rumoarea publică răspândesc zvonuri sinistre
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acceptat aproape întâmplător, la contrariul ostil al acesteia -, sub aspectul imaginii, operația era excelentă, generând un cuplu complementar de o forță de persuasiune remarcabilă. Disjuncția bine controlată dintre puterea reală și imaginarul puterii alimentată masiv de continuitatea sterotipurilor, de credulitatea inocentă și de statutul de spectator al imensei majorități a societății inaugurează astfel o eră nouă a reprezentărilor sociale și a imaginarului puterii politice, ambele dominate de spectacolul televizat. Consecințele acestui proces pot fi urmărite până azi: caracterul precumpănitor mimetic, de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Autoritatea, Partidul. Această entitate, care înlocuise, de fapt, vreme de jumătate de secol, Statul, nu avea de-a face cu partidele" mai mult decât aveau foștii tovarăși de la județ cu un fost ministru liberal. Totul poate părea așadar, dacă nu inocent, măcar explicabil. Doar că lecția de teorie și practică a construcției de partid pe care Ion Iliescu i-o ținea lui Tiajelnikov în decembrie 1989 este proba incontestabilă a premeditării. În același sens, trebuie să menționăm o abilă operație de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să dea roade, iar femeia, bucuroasă de a fi întrezărit un răspuns la dilemele sale morale, începe să nu se mai creadă chiar atât de culpabilă. Drept urmare, legătura cu Sandi și-o motivează, acum, ca pe o experiență juvenilă și inocentă, așadar ușor de iertat, de vreme ce n-a fost decât o simplă aventură pornită din beția simțurilor, și nu din conștiință: "Vorbia în mine sângele tânăr și cald, iluziile naufragiate în căsătorie, neexperiența care nu știe ce e bine și ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de bănuit lui Luca, fiul cel mare, trimis anterior la studii în străinătate pentru a nu-i stingheri în amorul lor periculos. În casă au rămas doar ceilalți doi copii (fiica mai mare, Maria, și micuța Lolota, fructul păcatului), martorii inocenți ai odiosului adulter, nu însă și Luca, singurul asemănător tatălui prin "aceeași tristeță, aceeași fire acoperită" caracterizare ce-l scoate, iată, pe sinucigaș din categoria victimelor neprihănite și a încornoraților săraci cu duhul. Așadar, deși bănuiește că soția sa îl
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a fost fără voință, cu gândul aiurea, cu sufletul mort (s.n), bietul Iorgu!". Ana nu mai e acum dispusă a crede în naivitatea soțului sinucigaș și se hotărăște să-și asume vina, mângâindu-se cu gândul ispășirii iminente. Agentul inocent al devoalării enigmei e chiar Lolota, fetița pe care Sandi, cuprins de spaimă la gândul că ar putea pierde totul, vrea s-o răpească din sânul dezbinatei familii. Dar, deși îl iubește, isteața copilă nu-l recunoaște drept tată și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai apropiat de profilul alter-ego-ului lovinescian decât sinucigașul dezamăgit în amor, chiar dacă, acum, tocmai el se vede nevoit să joace detestabilul rol al "amantului". E drept, și datele problemei s-au schimbat radical: soțul nu mai apare ca o victimă inocentă și nu stârnește pic de compătimire, de vreme ce își folosește cu nerușinare consoarta ca momeală pentru "clienții" primiți în găzduire. Exasperat, la rândul său, de refuzul provocator al frumoasei napoletance, Leon bănuiește că femeia dorită nu e atât de ingenuă precum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un rol terapeutic, în sensul că rezolvă "criza tipică a dezvoltării umane" determinată de complexul oedipian, ce se reflectă și în plan literar-artistic, printr-o serie de mijloace specifice. De aceea, probabil, romancierul Lovinescu manifestă o preferință vădită pentru personajul inocent, de melodramă (victimă a împrejurărilor, incapabil de introspecție), cum și pentru o intrigă stereotipă, care "nu are nevoie de o punere în scenă foarte complicată", câtă vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
încât "ar fi voit ca Mab să-i poată spune: Și eu iubesc ca tine, dar pe altcineva"), încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și în postura încornoratului, considerat (într-o "răstălmăcire" tipic lovinesciană, ne-am convins deja) o victimă inocentă a vicleniilor muierești. Pe Mab se răzbună numai cu gândul, ticluind pentru proxima întâlnire niște replici "ucigătoare" de tipul: "Pe tine te plâng. Ți-am dat patru ani de fericire. Nu sunt cuceritor. E mai frumoasă soarta mea de învins
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de dragoste se scrie din capul locului sub zodia "fatalității" (literare și psihologice, deopotrivă), în maniera unui discurs cu efect afrodisiac, ca un "filtru" magic pus la îndemâna îndrăgostiților prin decret divin (sfatul comunității înlocuiește aici "prologul în ceruri"): destinul personajelor (inocente și ignorante) a fost hotărât în "romanul" anterior (configurat ca "lectură a vieții"), de acum încolo prozatorul înfățișând doar consecințele mai mult sau mai puțin dramatice ale evenimentelor petrecute cândva, în trecut. Ca atare, practica "lecturii" iese de sub jurisdicția arbitrariului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ifigenia în Aulis 193. Pe de altă parte, am văzut că primele secvențe ale romanului conturează intriga într-o manieră specifică tragediei, cu o instanță supraindividuală (comunitatea corul) care prescrie drept necesară devenirea interioară a eroului, de la ignoranță la cunoaștere: inocentul Andrei trebuie inițiat în tainele amorului fizic și ale bucuriei de a trăi. Luând în calcul astfel de elemente și multe altele încă, Ligia Tudurachi avansează ipoteza că primul roman lovinescian ar fi de fapt o "comedie" (titlul nu-i
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
desfășurare conflictele colective de muncă, cu manifestări copiate după atentatele terorismului internațional: sechestrări, amenințări, violări de domiciliu, delapidări de tot felul; atingeri aduse adesea libertății de expresie, libertății muncii. Există însă forme de agresiune mai redutabile decît luarea de ostateci inocenți, explozia unei bombe într-un orfelinat sau un schimb de focuri într-un lăcaș de cult, pentru că ele nu exprimă nici o dezaprobare și nu sînt condamnate de nici o instanță națională sau internațională. Filosofia istoriei este făcută în zilele noastre, plecînd
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
fedaini. Aceste atentate contribuie la îngenunchierea lumii arabe în fața terorismului: tratativele se află în curs și vor sfîrși, pe 13 noiembrie 1974, cu primirea lui Yasser Arafat la ONU. Președintele Sadat condamnă "agresiunea criminală și mîrșavă"; regele Marocului deplînge "victimele inocente ale unei agresiuni criminale și mîrșave, ce este împotriva principiilor de noblețe și umanism ce sînt apărate de națiunea arabă". Responsabilii unor mișcări palestiniene, dintre care El-Fatah, condamnă de asemenea aceste crime. În ianuarie 1975, un purtător de cuvînt al
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
persoane a propriului supraom. La Nietzsche totul este poetic. Poetic, adică mai mult decăt filosofic, mai mult chiar decăt profetic. Niciodată nu aș accepta ideea transformării lui Nietzsche într-un creștin evlavios care se ascunde în spatele unui limbaj “cinic și inocent”. Nietzsche trebuie să rămănă ceea ce a fost, ceea ce a vrut să fie și, prin urmare, distanța dintre el și virtuțile creștine trebuie să rămănă evidente. Virtuțile lui Nietzsche sunt, în esență, diferite de cele creștine. Aici nu este doar o
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
lui Roosevelt, un dispozitiv pe care nu îl mai văzuse niciodată, regele nu a fost de acord cu afirmațiile președintelui. "Pedepsiți-i pe dușmani și pe opresori a argumentat el. Cei care ar trebui să plătească sunt criminalii, nu spectatorii inocenți. Ce rău au făcut arabii evreilor din Europa? Creștinii germani sunt cei care le-au răpit casele și viețile"107. Deși a fost dezamăgit de acest refuz, Roosevelt l-a asigurat totuși pe rege că "nu va lua nici o măsură
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
care trebuia să rețină cât mai multe cuvinte dintr-o serie prezentată de către coordonatorul experimentului. Rezultatele experimentului arată că majoritatea celor cărora li s-a cerut să administreze șocuri electrice au mers până la intensități foarte periculoase (bineînțeles, "victima" nu era inocentă, ci un membru al echipei de cercetători, el mimând durerea provocată de așa-zisele șocuri electrice), ceea ce l-a determinat pe cercetător să concluzioneze că situațiile de supunere în care intră un individ de-a lungul vieții (școală, întreprindere etc.
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
exterioare organizației. Pe de altă parte, în lipsa acestei distincții ar trebui să vorbim nu despre membri ai organizației, despre îndatoriri, interese și strategii ale acestora, ci despre persoane din "publicul intern", ceea ce ar arunca o lumină mai "blândă" și mai "inocentă", ce-i drept, asupra modalităților de a determina conformarea acestora la obiectivele organizației, dar și una întrucâtva mai naivă. Perspectiva noastră presupune că membrii organizației sunt "jucători", nu "spectatori" ai jocului organizațional. Drept urmare, ni se pare că se impune utilizarea
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
sexuală a organismelor. Nu trebuie să fii biolog pentru a-ți da seama că privilegierea unui termen în detrimentul altuia are consecințe potențiale asupra dezvoltării viitoare a teoriei înseși. În primul studiu, problema era folosirea metaforelor pe care încă le considerăm "inocente", "doar lingvistice": retorice. S-a analizat discursul folosit de cercetători în domeniul ADN-ului pentru a prezenta publicului importanța cercetării. Acesta abundă în cuvinte cu o îndelungată tradiție. Astfel, molecula inițială se numea molecula-mamă, iar natura era asociată în mod
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
detectivul Agathei Christie, are capul în formă de pară. Miss Marple nu-i o simplă femeie, ea este necăsătorită și de aici decurge o serie de calități stereotipe legate în mod convențional de domnișoarele în vîrstă: demne de încredere, curioase, inocente, naive, cu mult timp liber la dispoziție toate aceste calități fiind necesare pentru evoluția fabulelor. De fapt, din pricina unei conexiuni inseparabile dintre titlul de "Miss" și numele de "Marple" motiv pentru care am putea considera că "Miss" este nume propriu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
din relatare. Pare chiar cel mai important eveniment din întreaga fabulă: omorul sadic al unei tinere fete, comis, probabil, de către protagonist. De-a lungul fabulei, Mattias, actorul în cauză, se străduiește să umple cumva acest gol temporal, stabilind o cronologie "inocentă". Pînă la sfîrșit nu este foarte sigur că Mattias este criminalul. Prin urmare, fabula nu poate fi descrisă în întregime. Chiar dacă nu are la fel de mare importanță ca în Voyeur, elipsa posedă, de asemenea, o funcție semnificativă și în alte texte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]