2,733 matches
-
se numește acid acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. În soluții diluate (3% - 6%) se numește oțet și se folosește în alimentație. Acidul acetic este miscibil cu apa și cu majoritatea solvenților organici. Este insolubil în sulfura de carbon. Acidul acetic are un coeficient de partiție mai mare în solvenți polari nemiscibili care conțin apă decât în apă, din această cauză se poate extrage din soluții apoase în eter sau acetat de etil. La rândul
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
de măsline. Se mai pot obține prin extracție cu solvenți selectivi. Grăsimile animale se obțin prin distrugerea țesutului adipos sub influența temperaturii. Se mai pot obține și prin centrifugare (untul). Grăsimile pot fi solide, lichide sau semisolide (untul). Acestea sunt insolubile în apă, cu care emulsionează, dar sunt solubile în solvenți organici. Nu au puncte fixe de fierbere și topire pentru că sunt amestecuri, ci fierb și se topesc în intervale de temperatură. Fiind amestecuri de gliceride, care sunt esteri, grăsimile vor
Grăsime () [Corola-website/Science/300337_a_301666]
-
acid α amino β tio propanoic (cisteina) Aminoacizii sunt substanțe solide, cristalizate. Au puncte de topire foarte ridicate (P.t.>250 °C datorită legăturilor de H ce se stabilesc între grupările -COOH la moleculele vecine și sunt solubili în HO dar insolubili în compuși organici.Aminoacizii inferiori au gust dulce iar cei superiori au gust amar. Culoare: incolori la temperatura camerei. Amfionii sunt structuri chimice care, în cadrul aceleeași molecule, conțin ambele tipuri de sarcini. formulă 12, în prezența HO formulă 13, cation al aminoacidului
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
organici cu sulf. De asemenea, mulți cofactori biochimici conțin sulf, precum glutationul sau tioredoxina. Legăturile disulfurice S-S, numite și „punți de sulf”, au un rol important în unele țesuturi animale, întrucât conferă putere mecanică. Astfel, proteina numită cheratină, este insolubilă și se găsește în epiteliul extern, păr, unghii, pene, etc. Majoritatea cantității de sulf obținut la nivel mondial este folosit la nivel industrial pentru producția de acid sulfuric, unul dintre cei mai importanți compuși chimici utilizați. De asemenea, oxizii sulfului
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
sunt izotopi radioactivi. S are un timp de înjumătățire de 87 de zile. Când mineralele sulfuroase sunt precipitate, echilibrarea izotopică între solid-lichid poate provoca mici diferențe în valorile δS-34 de co-genetice minerale. Sulful este o substanță solidă, de culoare galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în sulfura de carbon, benzen, toluen sau petrol; acesta are densitate mai mare decât a apei, este rău conducător termic și electric (adică este un izolator), este casant (de duritate mică), și se prezintă sub două
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
cu orașul Năsăud și drumul județean 172 ce duce spre comuna Șanț și județul Suceava prin Cârlibaba. Așezată pe valea râului Rebra, cel mai lung afluent nordic al Someșului Mare, la 5 km de confluență, Rebra are o istorie legată insolubil de istoria satelor românești care din vremuri îndepărtate au alcătuit colțul de țară românesc, de la poalele munților Rodnei, numit în documentele oficiale „"Terra Naswod"” , „"Vallis Rodnensis"”, iar din anul 1475 „"Vallis Valahalis"”. Localitatea, una dintre cele mai vechi din ținut
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
descoperă salvarsanul și prorietatea lui de a vindeca sifilisul. ul pezintă două forme alotropice: arsenul cenușiu sau metalic, stabil în stare solidă la orice temperatură și arsenul galben, instabil. Arsenul cenușiu sau metalic formează cristale hexagonale, argintii, lucioase, ușor casabile, insolubile în apă, CS sau alte tipuri de solvenți. Încălzit în absența aerului, la presiune normală, sublimează la 633 °C, iar sub presiune de 76 atm, se topește la 817 °C. Vaporii de arsen au o culoare galbenă, miros de usturoi
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
fibrinolitic. Participă alături de alți factori la activarea kalicreinei care va duce la formarea kininelor din kininogeni. F XIII sau factorul stabilizator al fibrinei sau Laki-Lorand este o globulină sintetizată în ficat ce intervine în transformarea fibrinei solubile în forma stabilă insolubilă. Acționează și asupra colagenului și fibronectinei. 1.3.7.2.2.Mecanismul coagulării. In procesul coagulării există 3 faze: -formarea tromboplastinei prin dezvoltarea unei activități tromboplastinice sau trombokinazice, fază denumită și precoagulare -formarea trombinei -formarea fibrinei. Procesul poate fi inițiat
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și activarea acestora. Formarea trombinei pe cale intrinsecă, ajutată de factorii plachetari, menține procesul coagulării prin transformarea unor mari cantități de fibrinogen în fibrină. Trombina care este o enzimă proteolitică asemănătoare tripsinei acționează asupra fibrinogenului ajutând la polimerizarea acestuia în fibre insolubile, proces favorizat de FXIIIa în prezența Ca2+. Formarea trombinei este un moment deosebit de important în procesul coagulării nu numai datorită acțiunii directe asupra fibrinogenului, ci și datorită activării factorilor V, VIII,XI și XIII. Formarea filamentelor de fibrină organizate într-
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
IX și X prin care împiedică coagularea. Hirudina extrasă din saliva lipitorilor ca și veninurile unor șerpi au acțiuni antitrombinice marcate. Suprafețele netede, frigul sau agitarea mecanică au efecte anticoagulante. 1.3.7.3.Fibrinoliza este procesul prin care fibrina insolubilă formată în timpul coagulării este descompusă. Este catalizată de o enzimă proteolitică plasmina care are capacitatea de a degrada fibrinogenul, fibrina ca și F V și VIII. Ea provine dintr-un precursor inactiv de natură globulinică, plasminogenul, sub acțiunea unor activatori
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
neapărat evidente în textele traduse cât e cazul în cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele în ebraică trădează o insistentă dar puțin de imaginativă intervenție care comporta repetiții peste repetiții, solilocvii ad hoc și erori gramaticale insolubile și probabil inevitabile, totul pentru a camufla contextul politeist în care a fost gândit mitul potopului original, anume acela în care avea loc un conflict între diverse grupuri și ierarhii de zei, așa cum știm că se întâmplă în variantele mesopotamiene
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități particulare de acțiune. O clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în funcție de solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide (grăsimi), din care fac parte vitaminele A,D, E și K. Există o serie de substanțe, numite antivitaminecare prezintă o acțiune antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare vitamină poate avea
Vitamină () [Corola-website/Science/298442_a_299771]
-
deasupra acestui plan. Piranozele adopta de obicei o conformație de tip „scaun”, similară cu cea a ciclohexanului. Poziția grupei carbonil față de grupele hidroxil din moleculă, influențează atât structura cât și proprietățile ozelor. Sunt compuși solizi cristalini, solubili în apă și insolubil în solvenți organici. Punctul de topire este de 146-165 oC. La distilare se descompun, au un gust dulce, prezintă proprietăți optice. Metode de preparare Monozaharidele sunt obținute de către plante în procesul fotosintezei, deasemenea au fost cercetate și metode de sinteză
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
Ca(HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu și hidroxid de sodiu (în procedeul sulfat). Celuloza rezultată este supusă albirii și servește la fabricarea hârtiei sau la chimizare. Celuloza este o substanță amorfă, de culoare albă, insolubilă în apă sau în solvenți organici. Deși se umflă nu se dizolvă în apă. Este solubilă în hidroxid de tetraaminocupric [Cu(NH3)4](OH)2, numit și reactiv Schweizer. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin hidroliză enzimatică celuloza formează
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
al unor enzime și valoarea potențialului redox. În salivă mai pot apărea următorii compuși organici străini: săruri de mercur și plumb, iod radioactiv, etc. Compușii anorganici ai salivei se remarcă prin existența posibilității combinării unor ioni cu formare de compuși insolubili PO3 și CO3Ca, care se depun ca tartru pe dinți sau sub formă de calculi în glandele salivare. Constituenții organici ai salivei sunt: proteine, glucide, mucine, enzime, colesterol, vitamine, aminoacizi, hormoni. O parte din constituenții organici provin din alimente iar
Salivă () [Corola-website/Science/307280_a_308609]
-
a se face referire la un tip de hârtie acoperit cu grafit ce servește la multiplicarea textelor. Obiectul mai este cunoscut și ca "hârtie de indigo", denumire dată de culoarea caracteristică. Grafitul sublimează la o temperatură de 3825 °C, fiind insolubil în acizi, devine magnetic bipolar numai după o tratare pirolitică (încălzire), are un caracter anizotropic accentuat (de ex. radiația solară este izotropă (uniformă în cele 3 dimensiuni), laserul este anizotrop) și este un bun conductor electric. - coeficientul de dilatare liniara
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
oxizi ai uraniului. De cele mai multe ori, este necesară o redizolvare/ reprecipitare a concentratelor, în vederea separării uraniului de impurități (purificare). Prin calcinare și reducere se obține produsul final, dioxidul de uraniu (UO) de puritate nucleară. Acesta este un material granular negru, insolubil în apă, conținând peste 87 % uraniu (în procente masice), care se topește la 2875 °C și care poate fi utilizat în realizarea fisiunii nucleare. Dioxidul de uraniu nuclear pur poate fi folosit ca atare prin presare sub formă de pastile
Yellowcake () [Corola-website/Science/306733_a_308062]
-
siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
actiniului de lantan și celelalte elemente din categoria pământurilor rare, care sunt prezente și în minereurile de uraniu, este dificilă. Extracția prin solvenți și cromatografia schimbului electronic au fost metodele folosite la separare. Actiniul formează fluoruri, hidroxizi, oxalați și fosfați insolubili în apă.. Doar un număr limitat de compuși ai actiniului sunt cunoscuți, cum ar fi: AcF, AcCl, AcBr, AcOF, AcOCl, AcOBr, AcS, AcO și AcPO. Toți compușii menționați sunt similari cu cei ai lantanului, arătând că, în general, compușii actiniului
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
scurt celule foarte sănătoase. Colesterol-ul este necesar pentru Recent colesterolul a făcut obiectul unui studiu desfășurat în 2001 de Haines, experiment care a scos la iveală faptul că ar reduce permeabilitatea pentru ionii de sodiu și protonilor. Este aproape insolubil în apă, din această cauză transportul său se realizează prin intermediul lipoproteinelor („cărăuși” ai colsterolului), care sunt hidrosolubile și transportă colesterolul și grăsimile în interiorul organismului. Proteinele formate la suprafața particulelor lipoproteice determină zona de unde colesterolul va fi extras și unde va
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
sunt gaze, cele de la pentenă la alchena 18 sunt lichide, iar alchenele superioare sunt solide. Punctele de fierbere și de topire cresc odată cu masa moleculară, dar sunt mai mici decât la alcanii corespunzători. Au densitatea mai mică decât apa, sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenți organici. Sunt incolore și au miros specific.
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
de potasiu și sodiu este o substanță lichidă la temperatura camerei, fiind folosită ca un mediu pentru transferul de căldură; poate fi folosit ca un desicant pentru producerea solvenților uscați. Deși pe suprafața acestui aliaj s-a format un strat insolubil, care nu provoacă probleme aliajului, exista un risc semnificativ de explozie daca acest material nu este manevrat corect. Din moment ce superoxidul format pe suprafața aliajului poate conduce la aprinderea spontană, folosirea sa în distilarea solvenților trebuie sa fie descurajată. Reziduurile trebuie
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Sărurile acidului bromhidric (mai exact bromurile alcaline) reacționează cu anumiți reactivi, de exemplu cu azotatul de argint. În urma reacției cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
particule minuscule de cadmiu sau oxid de cadmiu format în timpul arderii. Când cadmiul ajunge în aerul umed, acesta își pierde strălucirea și este imediat afectat de dioxidul de sulf și de amoniacul ud. Acest metal este solubil în acizi, dar insolubil în apă. Ionii de cadmiu sunt obținuți din soluția de ioni și formează compuși insolubili, albi hidratați cu carbonați, fosfați, arsenite, oxalați și ferocianuri. Cadmiul este un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este un compus al acestuia
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
aerul umed, acesta își pierde strălucirea și este imediat afectat de dioxidul de sulf și de amoniacul ud. Acest metal este solubil în acizi, dar insolubil în apă. Ionii de cadmiu sunt obținuți din soluția de ioni și formează compuși insolubili, albi hidratați cu carbonați, fosfați, arsenite, oxalați și ferocianuri. Cadmiul este un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este un compus al acestuia este solubil în apă, acetonă, metanol și etanol dar este insolubil în aer. Acetatul de
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]