35,526 matches
-
făcea diferența între gloanțe și rachete. Era generos și receptiv la solicitări pentru informații bibliografice, prompt în a-i ajuta pe ceilalți, dispus să ia în considerare orice idee sau îndoială, prietenos și grațios chiar și atunci când pierdea un turnir intelectual, modest, deschis către spiritul universal, dar și un om care, "în mod surprinzător a manifestat un narcisism, o meschinărie, o insensibilitate și autocompătimire surprinzătoare. De exemplu, când scria despre moartea dureroasă a primei sale soții, Nina, sau când scria și
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
invalidează cu necesitate ori definitiv toată opera de o viață cuiva ca cercetător. Undeva, în cursul acestor acuzații vehemente, avem nevoie să ne aducem aminte de caracterul inițiatic al vieții omului, în care păcatele de tinerețe pot duce la transformări intelectuale, la sentimente de ispășire în a doua jumătate a vieții. (...) Ambiguitatea privind gradul de culpabilitate a lui Eliade e foarte serioasă. Tocmai acestă incertitudine fundamentală este probabil cea mai corectă concluzie pe care o putem trage din dovezile pe care
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
al celor care îl "trăiesc", ci aparține, ca fapt literar și, deci, în profunzimea sensurilor sale, scriitorului (lui Vlad Ștefan), insului care, avînd o altă lume, a sa, o poate privi pe aceasta, a noastră, cu detașare și înțelegere: activitatea intelectuală - și toate personajele cărții asta fac, într-o formă sau alta - de-formează realul, supunîndu-l apoi unei operații aproape brutale de reanimare. Scrisul este "noua terapie" pe care o folosesc naratorii din cărțile lui Gheorghe Crăciun; acordînd atenția cuvenită aspectelor
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
însă ca, în timp, supliciul să devină deliciu, actul rutinat și adesea plictisitor al răsfoirii masivelor și scorțoaselor incunabule devenind act estetic aducător de plăcere culturală. În acest caz, crusta respingătoare a uzanței silnice este înlocuită de un veritabil joc intelectual. Cunosc oameni cărora dicționarul le procură o plăcere cărturărească ce nu este cu nimic mai prejos de cea oferită de parcurgerea unui roman. Intelectualii din această categorie citesc dicționare la propriu, literă cu literă și rubrică cu rubrică, dintr-o
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
pagina alăturată, atenția fiindu-le atît de absorbită de panorama filologică peste care tocmai au dat, încît, acaparați de vîrtejul definițiilor și ademeniți de sarabanda trimiterilor lingvistice, uită să-l mai închidă. Urmarea e că, sub imperiul unei atracții pur intelectuale, oamenii aceștia nu-și mai pot desprinde ore întregi ochii de filele lui, trecînd de la o pagină la alta și de la un domeniu la altul, cu o curiozitate de febrili descoperitori și, mai ales, cu senzația aceea supărătoare pe care
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul său de a se lăsa încadrat cu docilitate. Trăind în plină epocă manieristă, în care performanța intelectuală și tropismul ideii sunt elemente definitorii, el reprezintă, ca și manierismul în general, punctul de intersecție a doi vectori: pe de o parte, memoria spiritului renascentist și, pe de alta, aproximarea proiectului baroc. Renascentistă este la Arcimboldo conștiința unui univers
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
o catastrofă mondială: antisemitismul, antiamericanismul și misoginismul. Plecînd de la comentariul tragediei Medeea de Seneca, filozoful francez ajunge, la capărul unei fine analize mitologice, să descrie trei trepte de evoluție a urii. Și totuși, Glucksmann este un scriitor a cărui acuitate intelectuală nu în domeniul patogeniilor psihice are a excela. De aceea, nu ceea ce spune Glucksmann despre ură reprezintă o noutate memorabilă, ci felul în care reușește ca, plecînd de la acest sentiment, să analizeze cele trei complexe psihice pe care le-am
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
consecințele ei pentru libertatea și demnitatea umană. Însă, de la copilăria întunecată, așa cum apare în Din calidor, până la insurgentul împins pe buza prăpastiei în Soldatul câinelui e, ca experiență a infernului, cale lungă. Anticomunismul e astăzi una din soluțiile (morale, politice, intelectuale) cele mai la îndemână. Obligă la un conformism inevitabil: decent și onest, nu poți fi decât anticomunist. Cazul Paul Goma (notoriu altădată) și literatura lui sunt victimele acestui fenomen de uzură (adică de uzualitate și banalitate) a anticomunismului. S-a
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
scriitorului), că "a acordat un spațiu exagerat sinuoasei evoluții biografice a lui S. [...] cu gîndul de a demonstra, implicit, importanța covîrșitoare a tribulațiilor existențiale asupra creației literare în cazul de față", "caz similar, de altfel, cu atîtea altele din cadrul generației intelectuale interbelice, unde spiritul versatil și diletantismul (fie și în sensul superior acordat uneori termenului de către M. Eliade) au făcut multe victime" și, în acord cu această perspectivă, recunoaște poeziei lui Sterian o valoare mai curînd mediocră ("... amplele alcătuiri religioase fiind
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
să fi jucat un asemenea rol. Atîta doar că, din rîndurile acestea epistolare, nimeni nu poate spune cît, în relația celor doi, presupunînd că odată între ei a existat un filon amoros, cît din această relație a constat în elan intelectual și cît în tensiune erotică. Tonul lui Heidegger e senin și sobru, acuzînd o tentă protocolară și o ariditate ce ține neîndoielnic de uzanțele de adresare ale epocii, și chiar și atunci cînd îi mărturisește Elisabethei neliniștile și grijile cotidiene
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
bine ținute în frîu de crusta convențională a unor formulări neutre. Blochmann, la rîndul ei, scrie cu o afecțiune a cărei tonalitate e una precumpănitor amicală, nimic din timbrul vorbelor sale nedepășind pragul afectiv al unei camaraderii bazate pe afinități intelectuale. Una peste alta, o mostră din acel gen de corespondență pe care oamenii, scriind-o odată, au încetat s-o mai scrie astăzi, semn al unei schimbări mentale pe care, indiferent dacă o conștientizează sau nu, scrisul lor o ilustrează
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
un acid comentariu despre suferințele limbii române, "agresată zilnic de mii și milioane de ori", iar Gabriel Chifu, în editorialul său, dezaprobă abdicările televiziunii publice de la rostul de a propune "un set de valori în stare să asigure un profil intelectual rezonabil pentru acest popor". Nervi de vară În numărul 176 al Dilemei Vechi, o temă care nu ne poate lăsa indiferenți, oricît de potoliți sau de toropiți am fi: Stres, nervi, furie. S-au implicat și redactorii Dilemei, care au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
Mondial. Nu-mi trece prin minte să contest meritele acestor istorici. Unii dintre ei - precum Iorga - sunt absolut geniali, posesorii unei științe și ai unui talent literar colosale. Alții, precum Xenopol și Pârvan, s-au dovedit capabili de mari construcții intelectuale ce te copleșesc prin știința de a controla o imensă masă de informații și documente. Cu toate acestea, istoria noastră continua să fie privită drept un lanț (eventual tricolor) de triumfuri și sărbătoriri, în care câte un cuvânt mai nefericit
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
care-i secretul? Nu e nici un secret. Eu nu am vreun talent ieșit din comun. Singura însușire poate mai marcată decât la alți oameni e că îmi pot închipui foarte pregnant și viu lucrurile. Dar asta nu e o însușire "intelectuală" sau "artistică", e ceva pur fiziologic. Să-ți dau un exemplu. Eu, de pildă, nu suport castraveții cruzi, mirosul și vederea lor mă fac să vomit. Dar obțin același efect și dacă mă gândesc intens la ei, dacă mi-i
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
chiar cu retorica sa, iar în momentele de depresie, memorabilele sale caracterizări și, mai ales, starea de spirit pe care o degaja reușeau să-mi readucă zâmbetul pe buze. Cred că Neculai Constantin Munteanu (cu stilul său neconvențional, fără pretenții intelectuale, la limita popularului) a fost principala supapă psihică a românilor în ultimii ani ai regimului comunist. Fără râsul stârnit de replicile sale sarcastice la adresa regimului, anii dadaiști ai regimului Ceaușescu ar fi fost imposibil de suportat. Îmi amintesc precis că
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
autohton transpus în stil (în spirit) franțuzesc? "Nu trebuie citit direct în conținut fiindcă atunci într-adevăr nu lasă nici o speranță. Conținutul trebuie citit în expresia lui, în energia expresiei, în echivocul și comicul ei" (p. 42). Ajung la provocarea intelectuală a acestei cărți. Verdictele cioraniene par, de multe ori, toxice, prin deposedarea subiectului care le asumă de orice speranță. La un astfel de campion al deziluzionării vin, ca la Mecca, parcă toți ratații, cloșarzii, informii și neisprăviții Parisului. Dar Cioran
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
relații. Viața în blocul livresc se dovedește până la urmă la fel de plină de miez și de agitată ca și cea a oamenilor de diverse categorii sociale care populează un bloc real. Fără a fi de mare originalitate, acest tip de joc intelectual (a ghici persoanjele livrești care se întrezăresc în spatele unor oameni reali întâlniți accidental) excită imaginația și poate da, uneori, substanță poemului. Pentru Mariana Codruț este un bun prilej pentru a face cu ochiul, nostalgic, literaturii optzeciste, în care aluziile culturale
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
Dacă l-aș fi putut contacta pe El, atunci, poate că n-aș fi fost capace să-i rezist, adicătelea să ucid în mine alumnul, închizîndu-i gura cu pumnul, în maniera inaugurată de Arune Pumnul, iar mai tîrziu, odată cu emanciparea intelectuală, m-aș fi văzut silit la paricid ori la vreo despărțire în stil cajvanian, după ce îl voi fi asimilat cu geniul eminescian, cu Geniul Carpatin, cu Ștefan cel Mare al gînditului și, în general, cu fascinația totalizării monoteiste". Retrospectiv, Magistrul
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
înțelegerea personalității celor doi oameni de litere. Atât Bazil Munteanu, cât și, câțiva ani mai târziu, Vasile Băncilă au petrecut o vreme la școala românească înființată de N. Iorga la Fontenay-aux-Roses și acest sejur avea să le lase amândurora urme intelectuale, pentru întreaga lor existență. Vasile Băncilă este cel căruia Lucian Blaga i-a dedicat Spațiul mioritic. Nu este, cu siguranță, puțin lucru. A lăsat el însuși o operă considerabilă, pusă sub semnul voluptății de a scrie și de a gândi
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
de jur împrejur și a fugit repede să vestească"3. În viziunea lui, reportajul cultivă contingentul, "faptul nud", respinge orice fals literar, "umilește definitiv clișeele meșteșugarului". În articolul inspirat de evenimentul rar și de moravuri socio-umane își găsește virtutea exercițiul intelectual, "adevărata aritmetică zilnică" și, în acest fel, materialul are puterea de a nu fi repede perisabil. Gazetăria serioasă, admite Sebastian, oferă nu doar cea mai bună priză la realitate, ci și asupra insului lăuntric, contact direct, spontan, "mergând simplu către
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Gina Sebastian Alcalay Ura este și astăzi, cum a fost întotdeauna, o prim-solistă nu numai pe scenele istoriei și politicii, ci și în centrul lumii artistice și intelectuale, sau pur și simplu în viața de toate zilele. Și, cu toate acestea, ar trebui să ne întoarcem mult de tot pe fluviul timpului, pentru a găsi un secol cu o recoltă a urii atît de bogată precum ne-a
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
titlul Singurătatea păsării migratoare. Din capul locului trebuie spus că, judecat din perspectiva gândurilor sale celor mai intime (ce altceva este un jurnal dacă nu o oglindă a sufletului), Cristian Bădiliță se arată mai puțin spartan decât în sângeroasele dueluri intelectuale care i-au adus o insolită reputație sau în poveștile puse pe seama sa în spațiul literar dâmbovițean. În mod normal jurnalul intim prelungește și clarifică ideile, frustrările, iubirile, resentimentele, speranțele, fobiile manifestate de un om în spațiul public. Din jurnalul
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
pentru un Occident culpabil, afectat de traumele războiului, un Occident ce nu-și redobândise încă foarte buna părere despre sine. Civilizatul învață de la cei considerați primitivi, cuceritorul adoptă religia celor învinși - erau paradoxuri atractive. Ovidiu suferă o radicală transformare morală, intelectuală și spirituală. Jurnalul său apocrif e mărturia credibilă a unei veritabile metanoia. O criză individuală este pusă în contextul unei crize generale a lumii, surprinsă în momentul trecerii de la politeismul antic la monoteismul creștin. Surprinzător e să descoperim că lumea
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
socială, conștiința personajului-martor, relațiile unui poet sensibil, victimizat excesiv, cu lumea concretă și cu cea abstractă), Vintilă Horia rezervă eseului de istoria religiilor și însemnărilor de istorie. Nu e singurul scriitor care procedează astfel în perimetrul prozei moderne, atunci când temele intelectuale excedează ficțiunea. Dar pentru o temă de o asemenea amplitudine și deschidere (nașterea unei lumi noi, cu valori radical schimbate) ar fi fost nevoie de o desfășurare epică, psihologică, socială și spirituală de dimensiuni mai mari. Romanul lui Vintilă Horia
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
Diferența față de alți colegi de generație este că Gelu Ionescu a plecat (în 1982) definitiv din țară, alegând calea exilului și întorcându-se în România, ca vizitator nostalgic, abia după Revoluție. Dincolo de această fractură, asemănările de parcurs existențial și biografie intelectuală sunt izbitoare; și nu trebuie să ne mire, deci, că Gelu Ionescu, ca și alți "șaizeciști" aflați la vârsta bilanțului, își punctează și detaliază acum experiențele trecute, în spațiul cuprinzător al memorialisticii. Succesul de critică înregistrat cu Copacul din câmpie
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]