4,572 matches
-
respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu este valabilă din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pronostica: Am pornit-o la vale. Trebuie să-l oprim imediat, altminteri va fi o catastrofă. — Să fim cu băgare de seamă, răspunseră unii, fiindcă în Curie echilibrul e pe muchie de cuțit. Veniră astfel zilele tacticilor delatorii, obstrucțiile secrete, intrigile. Marele „maestru“ al acestor jocuri devenea din ce în ce mai vizibil de la o întrunire la alta. Era marele Valerius Asiaticus, pe care populares, naivi, îl respectau deoarece, datorită prezenței impunătoare, manierelor rafinate și culturii sale, frecventase multă vreme locuința Antoniei. Interesele sale economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
escortă mică, îi place să călărească peste câmpii...“ Împăratul își aminti de palatul de la Antiohia, de ziua când auzise glasul tatălui său în încăperile din fund, în timp ce senatorul prieten cu Tiberius urca pe scări. Vechea, îngrozitoarea poveste reîncepea. Despre acea intrigă primejdioasă n-ar fi putut vorbi decât cu o singură persoană în întreaga Romă: bătrâna Antonia. Însă Antonia murise. Într-o seară spusese: „Soarta a fost bună cu mine. Aș prefera ca totul să se termine acum. N-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care nimic nu-l va putea repara vreodată“ -, într-un alt palat de la Roma, Valerius Asiaticus murmura pentru sine: „Credeam că am ales un simbol, dar ne-am trezit cu un stăpân“. În taină, se temea, fiindcă Împăratul descoperise intrigile și le dejucase singur. Se gândi că popularitatea „băiatului“ era prea mare - își spuse: „Dacă romanii or să creadă că voiam cu adevărat să-l ucidem, nici unul dintre noi nu va mai putea ieși pe stradă“. Se gândi îndelung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întoarse spre el; grecul văzu că ochii lui limpezi străluceau. Atât putea să-și îngăduie un Împărat dacă simțea nevoia să plângă, se gândi el. Își spuse că era singurul care-l vedea. Își spuse că sosise momentul să dejoace intrigile senatorului Asiaticus și șopti, parcă în glumă, că, potrivit opiniei generale, cea mai frumoasă fată din imperiu se numea Paulina. Bunica ei fusese o frumusețe celebră, cu o viață tumultuoasă. Împăratul înțelese gluma: întrebă unde se afla fata și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp, din zona ocupată de populares, care stăteau în picioare, cădea asupra lor o ploaie de insulte. Din scaunul său, Valerius Asiaticus, nemișcat la începutul adunării, cu faldurile togii perfect aranjate, observa. El nu se lăsase antrenat în nici una dintre intrigile acelea murdare. Mintea lui era îndeajuns de lucidă pentru a înțelege că vechiul, temutul și mândrul Senatus al Romei nu avea să mai fie niciodată ce fusese până atunci, vreme de secole. Împăratul privea chipurile răvășite, atât de înspăimântate încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nou complot. „Curia senatorială e un câmp de urzici“, spusese Tiberius. „Poți să le smulgi până îți rănești mâinile, că în iarba uscată cresc altele.“ Așa cum iarba uscată hrănea urzicile lui Tiberius, tot așa teama, pierderea privilegiilor și ambiția alimentau intrigile. Iar Împăratul, cu trei ani mai matur decât atunci când preluase puterea, cu siguranța lucidă dată de experiență, puse ca acuzații să fie arestați în taină, pe când se aflau departe de Roma. Anchetatorii îi amenințară cu tortura, iar ei - în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eu! El la picioarele mele, eu sus. I-am dat cea mai deplină fericire și am ascultat cele mai Înfocate declarații de iubire. De asemenea, Șerban mi-a arătat amintirile lui, din care am aflat că el a fost inițiatorul intrigilor puse la cale contra mea. 12 ianuarie 1960 (marți) Din cauza unei curățenii generale În casă, a trebuit să renunț pentru câteva zile la jurnal, ca să nu se pară suspect, În timpul acestor zile, Fredy m-a informat asupra multor realități ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așezat cu grijă hainele lui și ale femeii. În asta eu vedeam simbolul tuturor virtuților! Ce stupid! Acum o săptămână, ducându-mă la patinoar, mă plimbam singură pe gheață, gândindu-mă cu regret la sfârșitul patinajului meu de performanță, prin intrigile reușite ale dușmanilor mei, care au culminat cu compunerea lotului R.P.R., În care eu nu figurez. Propriu-zis, nu este o nenorocire, eu iubesc gheața, alunecarea ireală În care mă avânt, iar publicul mă entuziasmează, nu-mi place la concursuri, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au bătut alături de inima mea. Ieri, am venit cu Marin de la patinoar pe jos până acasă și am continuat discuția Începută și În casă. Aurora, trebuie să fii hotărâtă. Lasă-i pe ei acolo unde sunt, cu mâncătoriile și cu intrigile lor, tu desprinde-te de tot de lumea lor, creează-ți un univers al tău, tu nu trebuie să fii distrusă. Luptă, că așa ți-e firea, dar smulge-te din lumea care te-a batjocorit, te-a umilit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă contacteze. Am menționat, în timp ce mă îndreptam spre ușă, că părăseam țara pentru o perioadă lungă de timp. Câteva săptămâni mai târziu, mă îndreptam spre nord, pe New Jersey Turnpike spre periferiile Manhattanului. Nu voiam să mă implic în intrigile nechibzuite ale lui Meyer Levin, dar voiam să asist la proces. Când va demasca piesa ca fiind o adunătură de minciuni, voi fi acolo să aud cum tata este dezvinovățit într-o sală americană de tribunal. Mulți oameni erau scandalizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și o versiune suprarealistă, în care Mark era tatăl tuturor copiilor lui Tally și de aceea nu a mai vrut să facă copii cu mine. Bun, povestea nu are nici o logică, dar filmele Highlander cu Sean Connery sunt dovada că intriga consecventă nu e vitală pentru succesul comercial al unui film. În altul, Mark se aruncase în brațele ei după ce eu îi zdrobisem inima, deși nu se poate să fi fost chiar așa de zdrobită, din moment ce i-a luat doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apa ușor sărată care curgea sub cupola cu ecou. Apoi, când se lăsă amurgul, se Întoarseră În salonul intim, traseră draperiile, se așezară În fotolii de o parte și de alta a căminului și Henry citi Întreaga piesă, Doamna Vibert. Intriga era vag inspirată dintr-o poveste a unui relativ obscur scriitor francez, Henri Rivière, pe care o citise În La Revue des Deux Mondes cu douăzeci și cinci de ani În urmă și o transferase În decorul unui conac englezesc de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
săptămâna aceea, care scoseseră la iveală probleme majore, și că Daly propusese o nouă lectură, cu Întreaga distribuție, În dimineața următoarei zile de miercuri, pentru ca Henry să vadă cu ochii lui care erau acestea. „Pe scurt“ - conchidea Daly - “Îi lipsește intriga.“ Henry nu consumase decât unul dintre obișnuitele trei ouă cleioase. Împinse la o parte vasul În care se aflau cele rămase și, lăsându-și capul În mâini, gemu tare. După atâta timp, după ce piesa fusese acceptată necondiționat și contractul semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lăsându-și capul În mâini, gemu tare. După atâta timp, după ce piesa fusese acceptată necondiționat și contractul semnat, după atâtea revizuiri, tăieturi și modificări subtile ale dialogurilor și indicațiilor regizorale, să i se spună, după toate acestea, că “Îi lipsește intriga“! Pentru numele lui Dumnezeu, cum să mai bage intrigă În ea acum? În primul moment fu devastat, apoi Însă se Înfurie. Era limpede că Daly, speriat de lanțul de nereușite din faimoasa sa „stagiune“, Își pieduse curajul și credința În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp, după ce piesa fusese acceptată necondiționat și contractul semnat, după atâtea revizuiri, tăieturi și modificări subtile ale dialogurilor și indicațiilor regizorale, să i se spună, după toate acestea, că “Îi lipsește intriga“! Pentru numele lui Dumnezeu, cum să mai bage intrigă În ea acum? În primul moment fu devastat, apoi Însă se Înfurie. Era limpede că Daly, speriat de lanțul de nereușite din faimoasa sa „stagiune“, Își pieduse curajul și credința În Calea doamnei Jasper, până acolo Încât uitase că odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
facă din el o nuvelă. Propunerea anterioară făcută lui Compton, pentru o comedie a cărei acțiune se desfășura la Monte Carlo, dăduse același rezultat negativ: după o corespondență prelungită absurd, deveni evident că lui Compton nu Îi plăcea nimic din intriga piesei, iar sugestiile de modificare, adunate, ar fi dus la scrierea unui cu totul alt text. Ce pierdere de timp! După aceea, nu mai născuse idei de piese noi care să treacă dincolo de paginile carnetului. Și ce publicase În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recenzeze primele patru episoade și el acceptase, În parte ca serviciu făcut unui prieten, În parte pentru că era extrem de curios să citească romanul. Îi trimiseseră un exemplar al textului integral, dar cu rugămintea de a nu „da de gol“ evoluția intrigii. Realitatea era că primele capitole, care se desfășurau În Cartierul Latin din Paris, pe la mijlocul secolului, printre artiști săraci, studenți la arte plastice și modele, era de departe bucata cea mai bună, pe care o putu lăuda cu conștiința curată, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
același plan cu clasele comerciale, nu-i așa?“ Încă de la primele replici ale Soțului ideal, Înțelesese că venirea aici fusese o greșeală. Nu era În stare să intre În atmosfera piesei, nu rezona la glume și nu reușea să urmărească intriga, pentru că gândurile Îi erau altundeva, la o altă piesă - sau jumătate din gânduri, sau toate gândurile, jumătate din timp. Era ca și cum ar fi primit informații din două surse În același timp, dintre care doar una Îl interesa cu adevărat. Auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asista la propria premieră; și bineînțeles nu la Întâmplare pe străzile roind de prostituate și escroci de toate categoriile. Nu avea altceva de făcut decât să strângă din dinți și să Încerce să se concentreze asupra textului interpretat dinaintea lui. Intriga părea să se Învârtă În jurul unui politician englez abil, cu o soție mărginită și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lumea teatrului, mai exact de faptul că, În sinea ei, se Îndoia de talentul lui pentru arta dramatică. Piesele pe care i le citea sau i le arăta În diverse stadii de compoziție erau Întotdeauna posibil de montat, În principiu - intrigile bine construite, dialogul plăcut auzului -, dar le lipsea ceva ce nu ar fi putut descrie decât ca pasiunea reală pentru teatru ca mediu de expresie artistică. Teatrul Îl fascina, dar În același timp Îl disprețuia, dăruindu-i numai ideile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mișcare din cap a actriței. Era o pălărie care cerea multă siguranță din partea celei care o purta, calitate care o părăsea vizibil pe dna Saker odată cu desfășurarea scenei. Publicul aștepta cu mai multă nerăbdare următoarea mișcare a pălăriei decât evoluția intrigii. Cum era legată? Avea să-i vină pe ochi? Sau să-i cadă? Elizabeth vedea persoane din staluri și din sală Întorcând capetele să comenteze pe șoptite, făcându-și vecinii să zâmbească, iar când un glas de la galerie intonă binecunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răzgândea iar, hotărând să se facă totuși preot, În ciuda faptului că prietenul Îl Îndemna, mărinimos, să nu o facă. Stalurile și lojele Îi ascultară respectuos argumentația, dar galeria și lojele de sus Își pierduseră orice fel de interes față de o intrigă În care nu mai credeau. Murmure joase de comentarii ireverențioase și accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu zgomotele similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prietenii mai săraci și mai lipsiți de scrupule. Dar dezvoltarea narativă posibilă a acestor idei rămânea vagă și amorfă, iar el se temea să se lanseze În vreun proiect important În lipsa unei hărți detaliate după care să navigheze. Dacă născoceai intriga pe măsură ce scriai, exista Întotdeauna pericolul de a te rătăci În prea multe direcții, de a pătrunde În conștiința prea multor personaje, de a aborda prea multe teme pentru a mai obține un efect unitar și concentrat. Ceea ce, trebui să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maupassant! Nu, nu, Trilby nu i se va supune niciodată, hipnotizată sau nu. Asta ar ucide-o. După Little Billee, În viața ei nu mai este loc pentru alt bărbat. Modul În care Du Maurier nega consecințele logice ale propriei intrigi Îl amuza, dar nu făcu presiuni. Ajunseră la Banca Confidențelor și se așezară În lumina palidă a soarelui de primăvară. Câteva brândușe Își ițeau timid capetele din iarba Înaltă. — În ciuda acestei imense... a acestei obositoare și uneori nesuferite corespondențe... trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]