4,844 matches
-
inclusiv, e fals. Noapte bună, Casaubon.” 11 Sterilitatea lui era infinită. Ținea de extaz. (E.M. Cioran, Le mauvais démiurge, Paris, Gallimard, 1969, „Pensées étranglées”) Conversația de la Pilade Îmi oferise, din Belbo, fața lui exterioară. Un bun observator ar fi putut intui natura melancolică a sarcasmului lui. Nu pot spune că era o mască. Mască erau poate confidențele cărora li se lăsa pradă În secret. Sarcasmul lui afișat În public dezvăluia În fond melancolia lui cea mai adevărată, pe care În taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar era un bun press agent pentru el Însuși, vezi serviciul pe care i-l face Dante, Îl numește șef de cabinet al Fecioarei. Devine repede sfânt pentru că s-a pus bine pe lângă cine trebuia. Dar ziceam de templieri. Bernard intuiește imediat că ideea trebuie cultivată și-i sprijină pe cei nouă aventurieri, transformându-i Într-o Militia Christi, putem spune chiar că pe templieri, În versiunea lor eroică, Îi inventează el. În 1128 convoacă un conciliu la Troyes tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În ajutor Puterea Pentaculelor, iar pupila, care Între timp se așezase pe scaunul fals stil 1600, Începe să se agite, să geamă, Brambilla se apleacă asupra ei, punându-i neliniștit Întrebări, sau punându-i Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro Însuși În persoană. Și iată că Începe partea neliniștitoare, pentru că fata pare că se chinuiește cu adevărat și suferă serios, asudă, tremură, bolborosește, Începe să rostească niște fraze Întretăiate, vorbește de un templu, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Hei, dar ce te-apucă... Vorbim de roza-cruceeni, un lucru serios...” „Se Înțelege”. „Atunci, după cum se deduce, Rosencreutz s-a născut În 1378 și moare În 1484, la frumoasa vârstă de o sută șase ani, și nu e greu de intuit că confreria secretă a contribuit nu puțin la acea Reformă care, În 1615, Își sărbătorea centenarul. Ce-i drept, În stema lui Luther sunt un trandafir și o cruce.” „Frumoasă fantezie”. „Voiai ca Luther să-și pună În stemă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
porții”. „E un loc plin de amintiri foarte plăcute, locul ăsta”, observă Diotallevi. „N-o să crezi”, zise Belbo, „dar sunt nemaipomenit de dulci. Și sunt unicul lucru adevărat pe care mi-l aduc aminte”. Ceilalți n-au Înțeles, eu am intuit - iar acum știu. Mai ales În lunile acelea, când Înota În minciuna diabolicilor, și după atâția ani În care-și bandajase rana deziluziei provocate de minciunile din romane, zilele petrecute la *** Îi apăreau În memorie ca o lume În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cezar? Care restul? Încântat că i-a rostit numele și de asemnea încântat de frumusețea chipului ei accentuată de revolta interioară, Cezar o strânge tare la piept adunând strâns pulpanele cojocului, gata, gata s-o sărute. Nu reușește, că Prințesa intuind intenția lui Cezar, se desprinde din îmbrățișarea lui. — Teofana, nu te supăra! — Cum să nu mă supăr? Pot cânta înainte de ora 16 când nici n-am ajuns bine de la școală? Sau să cânt după ora 21 când lumea se pregătește
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a dat papucii. — Ha! Ha! Ha! Măcar ești sincer. Bine ți-a făcut, că meriți. Dacă vrei să știi sunt foarte bucuros că sunt liber. Tu n-o cunoști... — Nu vreau să știu amănunte, fiindcă nu mă interesează, îl întrerupe intuind că vrea să-i comunice anumite fapte legate de fosta lui prietenă sau iubită. Te rog du-te să înveți, că eu peste o jumătate de oră îmi încep exercițiile. Du-te, n-auzi?insistă Teofana. — N-aș mai pleca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei și Cezar. I-am invitat pe toți la restaurant, dar Cezar a rămas foarte surprins de relația mea cu ei și și-a dat seama că este mai bine să nu vină, ca să ne lase să vorbim în voie, intuind că nu ne-am văzut de multă vreme. Mi-au spus că și-au făcut casă, au mașină, au vândut căruța și caii. Le merge mai bine ca atunci când erau cu șatra pe aici. Natural, s-au mai modernizat și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un tânăr care avea chiar locul de lângă Teofana. Fata a inspirat și expirat adânc, zâmbind. — N-ați scăpat domnișoară, dar nu-i nimic, au consolat-o cei din compartiment în uimirea tânărului care nu știa despre ce este vorba, dar intuia că el ar fi subiectul de discuție. — Bună ziua! le-a spus când a intrat în compartiment. Sărut mâna, domnișoară, cred că locul meu este lângă dumneavoastră își cercetează biletele. — Da! Da! poftiți! o bufnește râsul pe Teofana ca și pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în contextul istoric în care nu se cunoștea nimic, absolut nimic, despre fenomenalele katana japoneze. Da..., da..., da..., dar se manifesta, cumva, în șuvoiul compact al hermeneuticii, un element nelalocul lui, un fapt supărător, un ce, pe care Fratele îl intuia frustrant, nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ale agresivității provenite din această confuzie. „Democrație”, „opoziție”, „nu ne vindem țara”, „poporul”, „capitalism”, „muncă”, toate aceste cuvinte goale zburau prin aer ca niște păsări rănite, ciocnindu-se și sfîșiindu-se între ele într un balet macabru. Tînăra cu pricina intuise, în sinceritatea nedumeririi sale, un fapt esențial : adevărata tranziție este aceea a limbii ! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniți în limbaj”... De aici am pornit, acesta este adevăratul kilometru zero al României post-comuniste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
consecință, nutriționistul american. Este tipul de discurs prin care marea industrie alimentară ne propune să ne salveze de marea industrie alimentară, recomandîndu-ne „produse naturale” și o alimentație ca pe vremea bunicii. Bunica noastră, nu a lor ! - au zis publiciștii români, intuind patriotismul ce zace mereu treaz în orice compatriot. Și s-au pus să lege bunica de glie, dînd astfel un caracter autohton unei strategii mondiale de marketing - în care unii specialiști în politicile alimentare nu ezită să vadă o reciclare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bea J&B-ul și se iubește. Aș fi vrut să am motocicletă, ca acel Silviu, să am combină AKAI cu boxe rotunde, metalice, cum văzusem la un coleg, aș fi vrut să duc o viață frumoasă și ușoară, cum intuiam că arăta viața pentru care se pregătea Gina. Începusem să sufăr pentru înfățișarea mea, care mi se părea jalnică, pentru faptul că nu am bani, că n-o pot invita pe Gina la un bar din centru, că nu pot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ea. (Știam că a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astăzi, sus, în camera ei.) Am vorbit puțin și rece. Mă privea indiferentă, distrată. Aș fi ghicit eu vreodată că se află în ea atâta experiență feminină și poate intui atât de precis toate atitudinile cerute de noua situație? Mă simt străin în casa aceasta, unde am cunoscut cea mai sinceră și cea mai indiană afecțiune. Deodată, totul a înghețat în jurul meu, și spontaneitatea mi-a dispărut. La masă sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care le-a împlinit cu ochii închiși strîngîndu-și buzele și oprindu-și anevoie suspinul. Vedenia trupului ei gol, în acea foarte palidă boare luminoasă din odaie, m-a izbit ca un miracol pe care niciodată nu l-aș fi putut intui în toate amănuntele lui precise și carnale. Căci dacă mă gândeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece împreună și dacă îmi închipuiam însetat patul nostru unde o voi cunoaște pe ea, niciodată nu-mi puteam închipui trupul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
caiet. Ar trebui să povestesc mai pe larg aceste ultime zile, dar nu-mi amintesc mai nimic, iar jurnalul ― care nu prevedea o schimbare atât de apropiată ― nu păstrează decât scheletul unei vieți pe care acum nu o mai pot intui și nu o mai pot evoca. Mai târziu, și chiar în timpul când am scris această povestire, m-am gândit asupra destinului meu de a nu ghici niciodată viitorul, de a nu prevedea niciodată nimic dincolo de faptele de fiecare zi. Cine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea cât de brutală. Mi se părea că nu am voie nici să menționez numele Maitreyiei în mijlocul lor. Eram însă atât de năuc, atât de desăvârșit mă predam durerii, încît nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai să intuiesc, să simt concret despărțirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori revedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, și o alungam. Nu știam pe ce să-mi fixez gândul și alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coronița
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
misterioasă: "o serie de evidențe mutual contradictorii..." Darie tresări și o privi zâmbind, cu o secretă fervoare. - Cred că a fost cea mai profundă, dar și mai nemiloasă autoanaliză din toate câte am încercat în viața mea. Simțeam atunci că intuisem ceva care îmi rămăsese întotdeauna inaccesibil, că ghicisem, cum să spun? însuși principiul existenței mele - poate nu numai al existenței mele, adăugă coborând glasul. Simțeam că ghicisem misterul însuși al oricărei existențe umane. Și expresia aceea aproximativă - "o serie de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unică soluție de evitare a unui asemenea parcurs existențial tragic, opțiunea binelui și respingerea tentației? A fi deschis întru dragoste presupune aici, reușita unei introspecții profunde și fidele propriei realități lăuntrice? Cel care își asumă constanta perseverenței în iubire poate intui, într-un final, transcendența ca adevăr ultim, ascuns, activ și învăluitor? Demonizarea eului și introspecția eșuată Se spune că din confruntarea cu răutatea celorlalți obținem o șlefuire, o maturizare a propriei interiorități. În lipsa acestei confruntări decisive rămânem naivi, adică la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și devine neglijare a imanentului, imanent spre care, cel suferind de combustiile unei corporalități în-durerate nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
iubiri și compasiuni totale față de un semen lovit de suferințele sufletești. El se află, însă, sub incidența mobilității unui fenomen de autosugestie interiorizată. Negându-și incapacitatea de a fi deschiși întru compasiune, incapacitate pe care într-o primă secvență o intuiesc totuși, ei forțează impunerea unei astfel de atitudini pentru propria lor conduită. Rezultatul acestei autodeterminări dictate din orgoliul de a apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex de gesturi și demersuri exagerate care abundă în excese
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar la nivelul și momentul său
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia sa fremătândă abisul care se deschide în transcendență susținând acest principiu al dualității active dintre bine și rău, fluxul ce poartă axioma ciocnirii negativului de pozitiv ca întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
negativului de pozitiv ca întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea posibiltății de existență a transcendenței se raportează, într-un mod incoștient, involuntar, la un fundament universal a cărui esență este intuită ca fiind ancorată transcendent. Negarea acestei intuiții determină, într-un astfel de contex, schimbarea limbajului și a modalității expunerii dar nu și-a sensului evocat. El poate fi ascuns însă nu neutralizat dovedindu-i-se inexistența. Ființarea lui rămâne prezentă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]