2,961 matches
-
ori de câte ori asculta ore întregi foșnetul frunzelor de arini sau susurul valurilor... La scăldat, cu alți copii de aceeași vârstă, era fermecat de frumusețea meleagurilor noastre... Cel Atotputernic le-a binecuvântat familia cu doi copii, Adrian și Adriana, o pereche de invidiat. Sunt astăzi realizați, la casa lor, absolvind Academia de Științe Economice, din Iași. Se mândresc, de asemenea, cu o nepoată, Clara Maria (de numai 5 luni), răsfățata întregii familii. Tot, puținul timp liber îl petrece uneori (mai cu seamă de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spus că majoritatea scenelor din acele tablouri se referă la lupta fraților Soga, la răzbunarea lor. Există o legendă care vorbește despre un vestit samurai care a locuit în ținutul acesta. Era atît de viteaz și bogat, încât a stârnit invidia unora, mai puțin merituoși. Așa se face că, într-o noapte întunecoasă, a fost urmărit de câțiva indivizi lași care l-au atacat pe la spate. Bătrânul și viteazul samurai, Soga, n-a avut timp nici măcar să scoată sabia din teacă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Întunecați și orgolioși pe deasupra. Astăzi mi-am făcut noi dușmani. Cred că nici măcar credinciosul Hildebrand n-a Înțeles, nici Raimund și În nici un caz Amadeus din Geneva, care mă urăște din inimă Împreună cu toate neamurile lui. Nici Eglord, care mă invidiază fiindcă sunt prinț și fiindcă trebuie să Îngenuncheze În fața mea. Da, mă tem că Însuși fratele meu nu m-a Înțeles. — Ducele, răspunse părintele Bernhard, este o fire războinică, nobile stăpân. Pentru el importante sunt lupta și victoria, ca și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
m-a refuzat, mai ales că aveam acordul alor mei. DESPRE VIITOAREA BICICLETĂ Evident, îmi doream propria bicicletă. Cu Claudiu, prietenul din perioada liceului, făceam plănuri. Aveam un mic handicap față de el, fiindcă era posesorul unei semicursiere Ucraina. Nu-l invidiam, chiar mă întrebam cum putea rezista mereu cu mâinile mai jos, cu spatele arcuit parcă nefiresc. Credeam (ca și acum, dealtfel) că o asemenea poziție pe bicicletă, este obositoare. Apăruseră prin oraș multe "Ucraina”, unele cu aripi argintii, altele albe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mine, nu era nicio problemă: aveam picioare iuți și o vărguță suplinind cu succes absența unui bici real, cu ajutorul căreia îmi "stimulam" căluții mei înaripați într-un galop nebunesc, zburând prin toate hârtoapele și terenurile denivelate. Eram un jocheu de invidiat, iar caii mei "pursânge" nu oboseau niciodată. Așa că, după un scurt moment de reflecție, i-am răspuns afirmativ: Da, Mircea. În secunda următoare am țâșnit într-o goană nebună cu bidivii mei "sirepi", încât acum era rândul lui să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de iunie. Cerul era de un albastru voronețian, iar soarele, privindu-ne perpendicular pe creștetul capului, încerca să distingă, prin vârtejul prafului gros care ne acoperea, cine suntem și încotro ne îndreptăm cu atâta grabă. În niciun caz nu ne invidia, ci parcă voia să ne invite la un suc răcoritor sau la o gură de apă rece și proaspătă dintr-un izvor silvestru. Praful degajat de roțile mașinii din fața noastră se depunea în straturi succesive pe fața și pe corpurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ispitit să spun, dacă m-aș călăuzi după înfățișarea cărților mele în bibliotecile publice: decopertate, julite, până la limita mutilării. Este tributul plătit de toate cărțile de cursă lungă, semnul particular al grației populare, semn pe cât de disprețuit, pe atât de invidiat de toți hierofanții. Firește, se poate spune s-a și spus că la vârsta de 9-14 ani cititorii sunt neformați, ba chiar netoți, că "bun-rău copiii mănâncă", cu alte cuvinte succesul unei cărți pentru copii ar fi neconcludent dacă acestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bine decât colegii mei de excursie, durerea ce-i Împietrise inima. Îl urmăream cu câtă emoție enumera numele fiecărei vaci. Roata capitalistă nu iartă. Ea Înșfacă când pe unul când pe altul, Îl azvârle deoparte sau Îl strivește. Admirăm sau invidiem pe cei care urcă, dar trecem indiferenți pe lângă mulți din cei care s-au prăbușit. Și totuși creditul se acordă cu prudență, cu sfaturi practice. În Iowa se făceau studii temeinice de rentabilitate Înainte de a se acorda creditul. Dar sunt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Alois Kengel, fabricant de lichioruri. Aveau 60 de ani de la căsătorie și orașul le-a facut o adevărată nuntă de diamant. Acum, nu mai sunt... Câte amintiri, unele mai frumoase decât altele, nu s-au adunat. Un tânăr ne-ar invidia, dar ar trebui să-i povestesc, să-i arăt și reversul medaliei, lupta cu foamea și frigul, lipsuri de tot felul, pentru a lua doctoratul. În inflația de atunci, eram mulți milionari dar răbdători de foame. Toate s-au dus
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iar una dintre victime îl descrie ca fiind 'mai vârstnic decât noi. Înalt, brunet, bine legat, nu purta, ca noi, semnele privațiunilor de tot felul. Mușchii puternici, tenul bronzat, mișcările sigure trădau mai degrabă sănătate și o condiție fizică de invidiat, în contrast izbitor cu starea noastră de distrofici'. Alături de el, erau printre agresori Blăgescu, Mărculescu și Stănescu. Era de o duritate ieșită din comun. L-a bătut la tălpi pe Gheorghe Chivulescu până ce acestuia i s-a rupt carnea dintre
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu și la serviciu? Ce te-ar împiedica?! - Măi, omule, tu mă surprinzi mereu! Cum să fac yoga la birou? - Dar cine trebuie să știe că tu meditezi? Toți vor crede că te gândești profund la ceva! Și te vor invidia pentru puterea ta de concentrare! - Și ce fac? Așez poza lui Shri Mataji pe birou? - Ce? Cine te-ar împiedica? Colegii? Șeful? Poți inventa orice explicație care să fie pe placul lor sau, și mai bine, le poți spune chiar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cele mai... subtile, rezultatele analizelor Anei, cu tot tratamentul de chimioterapie executat cu conștiinciozitate, erau dintre cele mai proaste. Speranțele de viață acordate de cei mai mari specialiști în domeniu erau... pe măsură! Dar Ana, cu o forță interioară de invidiat, se reenergiza singură, doar la ideea că va vizita India, într-un moment în care se considera pregătită subtil și chiar spera în minunea vindecării! Tratamentele sahaj. Era 14 decembrie 2004 când am aterizat pe pământul sfânt al Indiei, pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am susținut și respectat reciproc. Dacă aș fi putut să-i insuflu Anei și forța încrederii de sine!... Minunea s-a întâmplat! După cum v-am mai spus, prietena noastră a manifestat în timpul sejurului indian o vioiciune și o agilitate de invidiat pentru o femeie de vârsta, constituția și... starea ei de sănătate. Plecase în aventură ca o... pacientă îngrijorată de viața ei și revenise ca o femeie puternică, optimistă și încrezătoare în viitor. După depășirea euforiei primelor zile de după întoarcerea în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vechiul regim. Dar problema noastră e că și după Revoluție oricine vine la guvernare consideră că acest stil de viață i se cuvine ; vrea să-l emuleze, deși regimul s-a schimbat. V.A. : Ceea ce înseamnă că nou-veniții, doar îi invidiaseră pe foștii nomenclaturiști. A.M.P. : Cam așa e. Perioada în care unii aveau monopo‑ lul puterii a fost urmată de o perioadă în care diferite tabere se luptă pentru stat, căci statul este conceput ca o pradă, o sursă de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai nuanțat, dar vom depăși o dată cu el istoricismul pur și simplu? Nu cred că aveți pretenția de a fi rezolvat acest conflict. Dar sunteți capabil să-l formulați într-o manieră nouă - eu nu am această capacitate pe care o invidiez din toată inima la dvs.! În ceea ce privește Le chamanisme, să vorbim despre el altă dată! Sunt obosit și trebuie să plec peste câteva ore. Dar nu înainte de a vă cere noutăți despre dvs. și dna Eliade. Cât aș fi vrut să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
programele viitoare șsubl. S.W.ț. Aștept cu nerăbdare să vă întâlnesc undeva pentru a vă auzi vorbind despre opiniile dvs. metodologice. A scrie un manual de istoria religiilor este ocazia ideală pentru a gândi problema în totalitatea sa. Vă invidiez! După cunoștința mea, nu există un asemenea manual pentru liceele franceze. Credeți că ați putea pregăti o versiune franceză? Chiar dacă liceele franceze nu vor avea nevoie, sunt mii de cititori care așteaptă un asemenea manual 6. În legătură cu Ana Pauker, nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întrucât sunt un mare egoist!). Prin urmare, fiți liniștit. Nef mă asigură că a obținut viza. Decanul pleacă pe 4 mai pentru niște conferințe la Frankfurt, dar vă va trimite invitația de cum se întoarce (în jur de 1 iunie). Vă invidiez pentru călătoria în Italia. Iată planurile noastre: plecăm din Chicago în jur de 15 iunie; nu știm încă adresa noastră de la Paris, dar puteți să-mi scrieți la soacra mea, dna Maria Sendrea, Collège Ste Thérèse, 1 Rue Boinod, Paris
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dvs. amândoi gândurile noastre cele mai afectuoase. Vă îmbrățișez, Mircea LXIItc "LXII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 20 februarie 1967 Dragă Stig, Sunt foarte bucuros că vă place în Mexic 1 - și, inutil să vă mai spun, vă invidiez! Aproape că ne deciseserăm să vă vizităm, în februarie sau martie. Dar Christinel a plecat - pentru trei săptămâni - la Paris; tocmai s-a întors și, pentru moment, rămânem pe loc. (După închiderea cursului meu - 15 martie - sper să lucrez puțin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în decembrie '89. Procesul comunismului a devenit o iluzie, sînt tot mai puțini cei care îl mai cred posibil. Între timp martorii, victimele vechiului regim dispar, de bătrînețe, de boli, cu pensii mizere, în schimb călăii prosperă, primesc pensii de invidiat, ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără a fi bîntuiți de coșmaruri, în care să-și viseze victimele nevinovate strivite, prin tortură, de mîna lor. Ei au primit niște ordine pe care le-au executat, e drept cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vreau să mă văd cu cineva. Că mâine am și plecat. — Unde-ai și plecat ? se miră Cristi. — Nu stau mult în oraș, mâine mă duc acasă, la Brăila. Apoi trebuie să trag o fugă la Constanța. — Ah, cât te invidiez ! Mi-e un dor năprasnic de casă și știi, știi bine cât iubesc marea când e toamnă. — Pff, n-ai de ce să mă invidiezi, Cristiane, crede-mă ! Nu am timp să mă bucur de nimic. Luni, pe cinșpe, trebuie să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mă duc acasă, la Brăila. Apoi trebuie să trag o fugă la Constanța. — Ah, cât te invidiez ! Mi-e un dor năprasnic de casă și știi, știi bine cât iubesc marea când e toamnă. — Pff, n-ai de ce să mă invidiezi, Cristiane, crede-mă ! Nu am timp să mă bucur de nimic. Luni, pe cinșpe, trebuie să fiu înapoi, am de scris și o grămadă de rezolvat. Și d-aia ziceam. Să mai stăm și noi la o șuetă în seara
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să cucerească inimile oamenilor tocmai prin vocea caldă și suavă a lui Cristian, care avea și o dicție aparte, o claritate a pronunției deosebită, falsând notele și apăsând exagerat pe unele silabe pentru a accentua versurile, cu o lejeritate de invidiat. Succesul celor câteva tentative pe care le pregătiseră fusese de-a dreptul uluitor, forțând chiar sala să se ridice la dans. Următoarea zi, tot la pian, mai puneau pe roate încă două piese, începând să facă repetiții și cu o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
strânge tare hățurile și biciul. — Patru ! Cristi analizează atent fiecare instrument de care dispune, gândind chiar să-și dea și ceasul jos dacă rămâne fără „muniție“. — Trei ! Pribeagu, cu spatele la cei doi amici, îi privește în ochi cu un rânjet de invidiat pe concurenți. Le mai face cu ochiul, își mai țuguie buzele, mai scoate limba, se maimuțărește, încercând să-i irite. — Doi ! Unu ! Și deodată trage și se aude un bubuit teribil. Moment în care toți concurenții încep să țipe și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Cristi. Cât despre Cristi, nu mai încape vorbă că era în acele vremuri bărbatul de care să te îndrăgostești cel mai ușor. Un adevărat idol al scenei, cunoscut atât în țară, cât și în afara ei, cu un succes de invidiat, la care orice interpret visa. Un tip întotdeauna elegant, cu aspectul și stilul său de „amorez franțuz“, modest în ciuda faimei și a câștigurilor lui peste măsură, pe care le împărțea în jur cu prietenii, plin de entuziasm și viață, un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atâția ani la rând cu tangourile sale, Cristi face o mișcare și mai îndrăzneață, renunțând la colaborarea foarte avantajoasă cu Vișoiu. Odată cu începutul verii, părăsește definitiv grădina de la Șosea și restaurantul de pe Matei Millo, care îi asigurau o imagine de invidiat, fiind printre cele mai cunoscute și apreciate localuri ale elitei ultimilor ani. Pe moment, nimeni nu i-a înțeles decizia aparent nebunească, considerând că poate se adunaseră prea multe pe capul artistului și mintea i-o luase puțin pe arătură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]