3,194 matches
-
timpul războiului nu le pot uita. Sunt lipite de memoria mea de copil. Sunt încă vii și le trăiesc acum ca și atunci ori de câte ori îmi aduc aminte. Războiul a trecut peste satul nostru, pârjolindul, lăsând în urmă durere, suferințe și jale, fiindcă mulți fii ai satului au murit, fie la Răsărit, în Rusia sovietică, fie în Apus până la eliberarea țării noastre și mai departe, până în Cehoslovacia, pentru că la 23 august 1944, armata română a întors armele împotriva Germaniei cu care ne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pornind ca interjecție, a parcurs un lung traseu până a fi substantivul „doina” de astăzi, cântând dorul, bucuria, iubirea și ura, suferința și întristarea, ea fiind cântecul suferințelor sufletului românesc. Doina e poezia însingurării și a dorului, e glas de jale și de dor, e viers cu foc, e un dor al despărțirilor și al îndepărtării, iar rădăcinile ei stau la temelia dăinuirii noastre neîntrerupte pe aceste meleaguri. În spiritul celor scrise anterior ca fiind judecăți de valoare ale autorului, îmi
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fac antrenament la mașină pentru a avea șansa unui post de dactilografă fiindcă în învățământ nu se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva Stratulea s-a întors vesel: Ce-ai făcut, Costică, de l-ai îmblânzit pe Șeful cel Mare? A zis că fără tine desființează revizoratul. Și am rămas pe post
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. Și vine aventura de la Povergina, o localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în curând se va face bine. Probabil că nu-i duce s-o vadă. Păi cum să-i ducă? Nici Matei nu este de acord. Ce păcat! —Mare păcat! Când am văzut-o nemișcată, cu ochii închiși, m-a cuprins jalea. Dar bietul Matei, cum se va simți săracu’?! îmi pare atât de rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
doi cireși falnici și încărcați de roade. Două pâraie, unul dinspre răsărit și unul dinspre nord, traversau satul. De la început ele au fost martorii bucuriilor și necazurilor, au ascultat suspine de dor și au dus spre apa Bârladului plâns și jale. Am ajuns la poarta casei părintești. Aceștia ne-au ieșit în cale, le-am sărutat mâna și i-am îmbrățișat cu drag. Urcând pe prispa de lut, amintirile au început să mă copleșească. Am intrat în tindă, apoi în odaia
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cârnați. Pentru ultima dată se face semn ospătarului care se conformează, iar frații bucuroși achită toată consumația de o seară. n restaurant se mai zărea ici colo câte un chefliu somnoros ce încearcă sa îngâne un cântec de dor și jale, numai de el știut și înțeles. Târziu în noapte ne despărțeam cu îmbrățișări și cu urări de sănătate pentru cei dragi și pentru noi. Apoi privim la cunoștințele de o seară cum se îndepărtează învăluiți în întuneric și bătuți de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Elena Marin Alexe Într-o seară pe-ndelete m-am gândit la viața mea, câtă jale, griji, tristețe și neîmpliniri în ea. Nu-ți întoarce Doamne fața de la sufletu-mi pribeag, mai oprește-Te o dată în al vieții mele prag . Chiar de n-o să-ți placă astăzi cum arătă casa mea , căci nici mie nu-mi
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
luat și le-am tot dat, Au luat tot ce-am avut și-ncă nu le stă în gât și mai vor și tot mai vor. și românii mor de dor: De dorul Măriei Tale Că în țară-i mare jale. Vino, ștefane, la noi Că murim flămânzi și goi și ne lasă fără țară, Ne trimit copiii 'afară, Ne transformă-n slugi, în furi , Ei, ce-și plimbă în huzur Toate-averile furate De la mine, de la frate. Vino, Doamne, nu mai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
întîi în Cetate e al Preotului, celelalte, urmând, ale Învățatului și Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea loc îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la capul mamei sale, zicând în gândul său "Și tu mă lași, măicuță". în timpul slujbei, ori de câte ori preotul pomenea numele mamei sale, Radu izbucnea în lacrimi. Ramona, care-l privea îndurerată și ea plângea. Slujba ținută de bătrânul preot răspândea multă jale în mulțime. Cei mai mulți plângeau din milă pentru Radu. Ajunși în cimitir, după ce sicriul a fost coborât în groapă și slujba se sfârși, oamenii aruncară cu bruși de pământ peste sicriu. Lui Radu orice bulgăr de pământ aruncat ce bubuia în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul harului și să fete!, să-i smulg din vintre facerea poemului, jalea de mătase. PÎnă am intrat În trupul ei răsărise soarele, pînă să-mi fac cruce de trei ori pielea mea era toată scrisă cu slovele celui mai strălucitor poem din cîte s-au scris vreodată. ...Și asta e sigur...! Puneam
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
grele, udate. Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și-i frig, și burează. Seară tristă Barbar, cânta femeia-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, - Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea... Și noi eram o ceată tristă - Prin fumul de țigări ca-n nouri, Gândeam la lumi ce nu există... Și-n lungi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și-orice speranță e pierdută. Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie Am întîlnit un popă, un soldat... De-acum pe cărți voi adormi uitat, Pierdut într-o provincie pustie. De-acum, au și pornit pe lumea eronată Ecouri de revoltă și de jale; Tot mai citești probleme sociale... Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată? Largo Muzica sonoriza orice atom... Dor de tine, și de altă lume, Dor... Plana: Durere fără nume Pe om... Toți se gândeau la viața lor, La dispariția lor
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai putea face un vers... Sunt cel mai trist din acest oraș. Monosilab de toamnă Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând și animal Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut : Poc
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai tare Pe crâșme murdare, Pe-un târg sărăcit- -Și-aici stă iubita... Plouă... Pe-un târg jidovit. * Belșug Culori și fum de toamnă, plâns de poet, Apa e rece, frunzele plouă- Vorbește încet, pășește încet, Că totul cade cu o jale nouă. Vinul, și mierea, și grâul tot Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut... Tuse, și plânset visele scot, Du-te, oriunde, frunză de lut... Și-o păsărică în grădina brumată, În liniștea rece, a iarnă-a făcut, Am
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mine lumea un fenomen întîmplător... Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi, Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi- Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost, Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost... Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta, Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de cereri, în nume propriu, intrând astfel a suta oară în colhozul, căruia, la început i s-a spus Gospodărie agricolă colectivă. Nicanor Galan ar fi întins și el mâna spre pană și spre hârtia albă, dar își amintea de jalea din privirea Petroniei și de mustața, ca o flacără, a lui Iuga, cumnatu-său. Flutura și el din cap, întorcându-se, acasă, tot neînscris și așa îi venea, totdeauna, când parcurgea o situație nemaiîntâlnită râzând prostește, spre Petronia, nevastă-sa, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale pe inima ta? Ia, mărturisește, tu, lui badea! Ia zi-i, tu, lui nea Ștefan Sturz!... Iar el, stând mult timp în cumpene, s-a înduplecat a zice că: foame mare estem la noi, toți Și eu, atunci, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și pui acolo ce ai, ce vrei să schimbi, una bună, țiple de nes. A intrat o vrabie acum două-trei zile, de a alergat-o animalul nostru de s-a băgat aia, a ieșit singură afară, s-a dus. E jale cu vrăbiuțele, intră. Am văzut la emisiunea lui Adreea Marin că unui copil i-a zburat porumbelul și un vecin n-a mai vrut să-l dea înapoi. I-a dat Adrea alt papagal, și așa e ea papagală... mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o mașină de cereale. Am furat grâul noaptea, noaptea l-am dat și a doua zi i-o prins pe ăia cărora le-am dat. S-a dat decret și am ieșit. A venit un gardian și a zis, e jale în țară. A venit decretul și m-au dat la confecții, la tras la mașină. Cum puneam piciorul pe pedală, rupeam cincizeci de ace. M-am dus la o muncă bărbătească, mecanic de întreținere, apăsam pe un buton și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai ajungi acasă. Sunt câteva comune. În Vorniceni de te-ai dus om străin acolo, nu mai ieși de acolo, te taie la secundă. Nu stă la discuții cu tine. La bal, așa sunt țăranii. În Broscăuți e la fel, jale, de intri. Așa e, ieși cu hainele rupte, cu capul umflat. De la băutură. Nu am luat bătaie niciodată. Am avut un văr de-al meu, centura neagră la karate, și era vecin cu mine, și cu ăla mă trânteam. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de niște tătari, s-a dat la una de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]