5,826 matches
-
După zăbava de la tablou, uita, parcă, tot, revenind la alte și alte pozne. Și urmă asa o vreme. Era în amurgul unei zile caniculare. Dată treburilor, bunica sesiză, într-un târziu, liniștea nefirească din casă. Pesemne că e ostoit de joacă și căldură bietul, își zise. Și gândul ăsta o scoase din reverie, alertând-o. A, nu! Cum să adoarmă?! El?! Aruncă priviri vigilente peste tot. Intrând în camera copilului, nu văzu nimic. Storurile fiind trase, era întuneric. Aprinse lumina. Iar
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
mai ales dorurile lui?... Unde Dumnezeu am fost atâta amar de ani! Acum am aproape 14 ani- se gândea Olia- asa ca ași fi avut atâta timp să vorbeasc cu Bunelu, nu să mă duc mereu pe ulițele Tohatinului,la joaca !...Sau cu gândul la Orașul Mare cum numea ea Chșinăul.... Să fi stat la povești cu el,să-i fi mângâiat eu obrazul brăzdat de cutele vieții și să-i fi șters eu lacrima cu șervetul... “Mă arde tare dorul
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
o mai fi așa,.. sau n-o mai fi deloc...cine stie....! Da' măcar fântână cu ciutura de lângă troița de o mai fi.... Că cine o avea suflet să dărâme o Sfântă Troița ! Ce apă dulce și rece ne astâmpăra joacă,măicuța dragă...“ citea Olia cu greu, cuvintele scrise cu mâna tremurânda pe o foaie îngălbenita de caiet. “...în dosul casei erau salcâmii ce ne amețeau în luna lui mai cu mirosul lor . Iar mai la deal, pe coasta aia bătută
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
erau așa de frumoși, de ce aveau tovarăș pe acesta urâtu’? De ce îi ziceau „mutu”? Credeam că mutul acesta, așa de urât, trebuie să fie, ori fiul, ori nepotul Cloanței. Că...fiind ei vecini, or fi fost și ei tovarăși de joacă în copilărie. Dar... de ce alerga mutul după femei și ele, în loc să se sperie și să plângă, râdeau întruna. Trebuia să dezleg enigma. Așadar, femeile care râseseră cu atâta poftă, se așezaseră grupuri-grupuri, în jurul călușarilor. Puțin mai departe, tinerele fete chihoteau
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
ca fantastic și realitate... -Văd c-ați luat-o razna, sunteți prea serioși... ori ați obosit să vă distrați?! bravă Papa. -De ce, Papa, până la urmă am trecut toți prin viață și, vrând-nevrând, ni s-a cam ostoit pofta de joacă... replică deosebit de calm Doc. -La urma urmei, ce e fantasticul și ce e realitatea? ridică incitator glasul Patriarhul. -Cum suntem suma experiențelor noastre, nu cred că putem da oricare dintre noi aceeași definiție pentru vorbele astea, replică Miramoț. -Sunt noțiuni
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
e dor de-a mea copilărie, Ce-a trecut ca-ntr-o clipita. La ea visez cu bucurie, La pâinea mamei de pe plita. Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii-mi tot juleam. Dar nu plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a amuțit. Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit. Mi-e dor de stradă Pieții, plină De copii și jocuri uitate. De gârla Cheii, cristalina
MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA) de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378001_a_379330]
-
director al Casei Municipale de Cultură din Dorohoi, a făcut tot posibilul ca eu sa îndrăgesc literatura, poezia în mod special, muzica și arta în general. Am început să scriu scurte eseuri în jurul vârstei de 10 ani, la început din joacă, căutând metafore și sensuri noi, mai apoi joacă a devenit o modalitate frecvență de expresie personală, de creativitate, de refugiu chiar. Multe din creațiile mele literare din timpii aceia s-au pierdut, câte ceva s-a mai păstrat, odată cu regasirea celor
MARTA POLIXENIA URSULEANU de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378083_a_379412]
-
director al Casei Municipale de Cultură din Dorohoi, a făcut tot posibilul ca eu să îndrăgesc literatura, poezia în mod special, muzica și arta în general. Am început să scriu scurte eseuri în jurul vârstei de 10 ani, la început din joacă, căutând metafore și sensuri noi, mai apoi joaca a devenit o modalitate frecventă de expresie personală, de creativitate, de refugiu chiar. Multe din creațiile mele literare din timpii aceia s-au pierdut, câte ceva s-a mai păstrat, odată cu regăsirea celor
MARTA POLIXENIA URSULEANU [Corola-blog/BlogPost/378085_a_379414]
-
a făcut tot posibilul ca eu să îndrăgesc literatura, poezia în mod special, muzica și arta în general. Am început să scriu scurte eseuri în jurul vârstei de 10 ani, la început din joacă, căutând metafore și sensuri noi, mai apoi joaca a devenit o modalitate frecventă de expresie personală, de creativitate, de refugiu chiar. Multe din creațiile mele literare din timpii aceia s-au pierdut, câte ceva s-a mai păstrat, odată cu regăsirea celor din ... Citește mai mult Numele meu este Marta
MARTA POLIXENIA URSULEANU [Corola-blog/BlogPost/378085_a_379414]
-
director al Casei Municipale de Cultură din Dorohoi, a făcut tot posibilul ca eu să îndrăgesc literatura, poezia în mod special, muzica și arta în general. Am început să scriu scurte eseuri în jurul vârstei de 10 ani, la început din joacă, căutând metafore și sensuri noi, mai apoi joaca a devenit o modalitate frecventă de expresie personală, de creativitate, de refugiu chiar. Multe din creațiile mele literare din timpii aceia s-au pierdut, câte ceva s-a mai păstrat, odată cu regăsirea celor
MARTA POLIXENIA URSULEANU [Corola-blog/BlogPost/378085_a_379414]
-
a făcut tot posibilul ca eu să îndrăgesc literatura, poezia în mod special, muzica și arta în general. Am început să scriu scurte eseuri în jurul vârstei de 10 ani, la început din joacă, căutând metafore și sensuri noi, mai apoi joaca a devenit o modalitate frecventă de expresie personală, de creativitate, de refugiu chiar. Multe din creațiile mele literare din timpii aceia s-au pierdut, câte ceva s-a mai păstrat, odată cu regăsirea celor din ...
MARTA POLIXENIA URSULEANU [Corola-blog/BlogPost/378085_a_379414]
-
lor, cum îmi explica unchiul! În timp ce vorbește își aranjează cu dexteritate taiorul, fusta, ciorapii, părul, gulerul de la bluză, deranjate de trecerea mea pe acolo în timp ce-o sărutam. - Să fii mai atent altădată! mă dojenește ea. Nu-i de joacă cu Voquin! Măcar să păstrăm aparențele! - Știe că ești aici? - Chiar el m-a trimis! - Și ție nu ți s-a părut suspect? - Are boală la tine! îmi răspunde râzând. Poate că te iubește, habar n-am! La prima vedere pare
DRUMUL APELOR, 29 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376326_a_377655]
-
pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de culoare maronie asemeni unui câmp uscat. Iepurilă era darul primit de Georgiana de la prietenul ei cu ocazia absolvirii clasei a zecea. Desigur, cu nota maximă. Iar Iepurica, era partenera de joacă a micuțului, cumpărat de părinții fetei, tot ca o recunoaștere a meritelor tinerei absolvente. În fiecare zi Georgiana, pe care toți ai casei o alintau Geo, se ocupa de iepurași cu multă dragoste. Îi hrănea, îi scotea prin curte să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de culoare maronie asemeni unui câmp uscat.Iepurilă era darul primit de Georgiana de la prietenul ei cu ocazia absolvirii clasei a zecea. Desigur, cu nota maximă. Iar Iepurica, era partenera de joacă a micuțului, cumpărat de părinții fetei, tot ca o recunoaștere a meritelor tinerei absolvente.În fiecare zi Georgiana, pe care toți ai casei o alintau Geo, se ocupa de iepurași cu multă dragoste. Îi hrănea, îi scotea prin curte să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
păcate. Tot mai atins de chinul durerii ce devine obișnuință, cad vinovat în propriile gânduri ca într-o fântână fără ciutură. Orice mă mai așteaptă se hrănește din cuvinte galbene stoarse dintr-o lămâie. Mai luminos decât un copil în joacă mă copilăresc alături de el. Citește mai mult Inima mea se mai îndrăgostește numai cu ochii,nu mai risipește farmecul trupului tânărprin sânge chemarea urcând.Mai rar scoate capul câte-o vibrație ascunsăce porii mi-i umple cu viseîn anii ce
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
tot ce știa ea despre pădure, cum să se hrănească, unde să găsească mâncare, ce fructe sunt comestibile, unde se află mușuroaiele de furnici și alte insecte delicioase, pe care le puteau savura. Dar micilor ursuleți le ardea numai de joacă, să se răsfețe între ei. Le plăcea foarte mult să mânânce zmeură și să se urce până în vârfurile cele mai înalte ale brazilor din pădure, deși mama lor îi avertiza cât de periculos poate fi. Veni curând iarna și familia
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
bucuria și povesti părinților săi : - Tată, am văzut ieri un ursuleț cu stea argintie în frunte, la gunoaie. - Fii atent, poate fi periculos. Precis nu e singur. Dacă te vede mama, ursoaica, precis te atacă. Cu așa ceva nu este de joacă, spuse tatăl. - Dar este foarte drăgălaș. Nu poate face rău la nimeni, explică băiatul. În zilele următoare, tatăl lui Alexandru a fost invitat de un prieten de-al său, patron, la o masă festivă în vila sa, din Râșnov. - Vine
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
se cerea mângâiată. Până-n fundul fundului. Apoi am ”mângâiat” lent și simțeam o deosebită plăcere. Parcă tot corpul îmi era răvășit plăcut. O simțeam si pe ea frământând sub mine. M-a oprit la un moment dat trimițându-mă la joacă. În oglindă am remarcat că figura ei era radioasă. Parcă plutea între două vise. Cam săptămânal, probabil sâmbătă, se întrunea la noi clubul format ca mai sus. Dese ori veneau și copii pe care îi primeam în dormitorul meu destul de
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
fusta. Apropo o mai vizitezi? -Cam la două săptămâni odată. -Și te descarci în ea? -Ai mai întrebat odată. Nu știu la ce te referi. O mângâi în ritmul cerut de ea până mă oprește. Sistematic mă trimite apoi la joacă nu la lecții. -Prostuțule! Ai rămas bebeluș de țâță și vrei să-mi faci copii. Nu mângâierile interiorului sunt cele care produc marea minune a lumii, însămânțarea. Ți-am mai spus și te vei convinge astăzi, la mine încă nu
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
ciripind în temă: -Nici nu era dezbrăcată. Ce amor este acesta? -Milităresc potrivit zicalei -Jos chiloții și la treabă. Păi nici pat nu le-ar trebui. Apropo ce-ți mai face amanta, Madam Nicolau. -Nimic schimbat. Tot mă trimite la joacă, după. -Înțeleg că nu te descarci în ea. N-o însămânțezi. -Nu. Mă oprește când se crede îndestulată. -Ciudat. Ai utilizat cea mai potrivită sintagmă. Se crede îndestulată. Ce-ar fi să o ridici într-al șaptelea cer de fericire
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
cerul stăpânește trec nouri albi brăzdând înaltul un câine umbra își păzește de lene a uitat lătratul. E vară, vară și viori se-aud din brazdele de fân, se culcă-n cupele de flori bondarii negri și bătrâni. Pe drumuri joaca s-a pornit e-atât de multă libertate și râsete și ciripit, și bucurie peste poate. Referință Bibliografică: Vara / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valeria
VARA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375813_a_377142]
-
fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care spumega lin, continuând să arunce în joacă peste nisip, scoici colorate: roz, galbene, bleu, albe... Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și sărat, emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
de pe dig pe plajă. Tocmai la timp, pentru că iată, la marginea falezei, mama le făcea cu semne cu mâna să vină acasă. Cu inima ușor strânsă de teama reproșurilor care urmau, copiii se îndreptară spre scările care acum, după atâta joacă, le păreau cu mult mai greu de urcat. Însă chiar înainte de a le urca, doar pentru o clipă, Zina simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca o chemare neînțeleasă și întoarse capul privind în urmă. Dar nu era
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
privească Sus la cer, pe ea culcată. Toți copiii îi iubesc, Încântați de taina lor. Când florile se ivesc Le zâmbesc încântător. Peisajul îngeresc Mă îndeamnă la visare, De pe-o frunză să citesc Cerul scris cu Cerești Care. Și joaca-n circ este drăguță... Paiațe vesele, hazlii, Și sunt în circ bărbați, femei... Azi vin circarii cei mai buni Referință Bibliografică: CIRCUL-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII, 13 iunie 2017
CIRCUL-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375901_a_377230]