4,083 matches
-
senzație și relația lui ambiguă cu cel de investigație. Una din metodele de înțelegere a similarităților și diferențelor dintre jurnalismul literar narativ și celelalte forme nonficționale este să le plasezi în diferite - și adaptate - moduri de discurs nu numai pentru că jurnalismul literar narativ are o terminologie problematică dar și pentru că nu toate formele de nonficțiune operează în cadrul acelorași structuri. Simplific cele patru moduri tradiționale ale discursului (expoziția, argumentația, narațiunea și descrierea) în două, discursiv (incluzând expoziția și argumentațial) și narativ (incluzând
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
formulate în forma lor de bază modernă de Alexander Bain în 1866 (Connors, 362-64). În schimb, reduc modurile la două pentru că aceste categorii ajută la formularea unei distincții inițiale și preliminare în separarea diverselor forme nonficționale. Una din problemele includerii jurnalismului literar narativ între textele aduse în discuție aici și folosite de cercetători precum Connery, Kerrane și Yagoda este aceea că el tinde să marginalizeze scriitori precum eseistul H. L. Mencken, despre care se spune că are un stil angajat într-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
textele aduse în discuție aici și folosite de cercetători precum Connery, Kerrane și Yagoda este aceea că el tinde să marginalizeze scriitori precum eseistul H. L. Mencken, despre care se spune că are un stil angajat într-o altă formă a jurnalismului literar care se reflectă în mult mai tradiționalul eseu discursiv. O asemenea distincție e importantă pentru că se poate argumenta că și eseul discursiv este jurnalism literar, dar acest lucru implică două riscuri. Primul este că riscă să fie respinși de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Mencken, despre care se spune că are un stil angajat într-o altă formă a jurnalismului literar care se reflectă în mult mai tradiționalul eseu discursiv. O asemenea distincție e importantă pentru că se poate argumenta că și eseul discursiv este jurnalism literar, dar acest lucru implică două riscuri. Primul este că riscă să fie respinși de cercurile literaturii elitiste pentru că s-au coborât la nivelul de jos al jurnalismului, sau să fie văzut ca având un pedigree mai puțin curat ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
distincție e importantă pentru că se poate argumenta că și eseul discursiv este jurnalism literar, dar acest lucru implică două riscuri. Primul este că riscă să fie respinși de cercurile literaturii elitiste pentru că s-au coborât la nivelul de jos al jurnalismului, sau să fie văzut ca având un pedigree mai puțin curat ca cel al poeziei și teatrului, și alta din punct de vedere al secolului al XVIII-lea și al primei jumătăți a secolului al XIX-lea ca fiind "forma
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
secolului al XVIII-lea și al primei jumătăți a secolului al XIX-lea ca fiind "forma dominantă", a romanului, ca gen al clasei mijlocii în ascensiune (Pattee, History, 417). În al doilea rând, și asta e încoronarea primului risc, plasând jurnalismul literar în felul în care l-am examinat aici, în apropierea mult mai bine cunoscutului gen discursiv înrudit, întâmpinăm riscul de a fi în continuare marginalizat, aflându-se în umbra adâncă a cercetărilor genurilor înrudite. În sfârșit, ideea este de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
marginalizat, aflându-se în umbra adâncă a cercetărilor genurilor înrudite. În sfârșit, ideea este de a distinge între modul discursiv și cel narativ. Prin aceasta nu vrem să spunem că aceste granițe sunt adânci și bine conturate. E adevărat că jurnalismul literar ca narațiune este deseori discursiv. Și modul discursiv cunoscut în mod convențional ca "eseu" reflexiv nu ezită să folosească tehnici narative ca cele care provin din construcția romanului realist. Astfel, Mencken este în bună măsură un autor discursiv, dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Făcând distincția dintre modul discursiv (pe care Mencken îl folosește cu preponderență) și opunându-l modului narativ (pe care, să spunem, Stephen Crane îl folosește din abundență) nu o facem pentru a afirma că ceea ce scrie Mencken nu ar fi jurnalism literar. Aceasta a fost problema celor mai recente utilizări ale terminologiei critice, care a fost aplicată în mod preponderent textelor narative - fie că e vorba despre schițele citadine ale lui Crane sau lucrări mult mai recente cum ar fi In
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mod preponderent textelor narative - fie că e vorba despre schițele citadine ale lui Crane sau lucrări mult mai recente cum ar fi In Cold Blood al lui Capote. În loc de aceasta ar fi mult mai potrivit să sugerez că există un jurnalism literar narativ și un jurnalism literar discursiv, sau o literatură jurnalistică narativă și o literatură jurnalistică discursivă, dacă examinarea critică a celor două forme distincte presupune o discuție care nu a avut loc între cercetători când a fost vorba de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că e vorba despre schițele citadine ale lui Crane sau lucrări mult mai recente cum ar fi In Cold Blood al lui Capote. În loc de aceasta ar fi mult mai potrivit să sugerez că există un jurnalism literar narativ și un jurnalism literar discursiv, sau o literatură jurnalistică narativă și o literatură jurnalistică discursivă, dacă examinarea critică a celor două forme distincte presupune o discuție care nu a avut loc între cercetători când a fost vorba de jurnalismul literar. Nu trebuie să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ și un jurnalism literar discursiv, sau o literatură jurnalistică narativă și o literatură jurnalistică discursivă, dacă examinarea critică a celor două forme distincte presupune o discuție care nu a avut loc între cercetători când a fost vorba de jurnalismul literar. Nu trebuie să ne gândim că aceste categorii ar avea granițe precise și bine conturate. Ca strategie a reflexiilor cu privire la negocierea sensurilor, ar fi mai bine să vedem aceste două câmpuri ca negociind permanent unul cu altul. De aici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
autori ca E. B. White vom avea parte de o încercare frustrantă pentru cei legați de formele retorice clasice mult mai rigide. O asemenea înțelegere ne-ar putea ajuta să distingem între eseul ceva mai tradițional și narațiunea nonficțională și jurnalism. În timp ce jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să facă apel la tehnicile de scriere romanescă, este limpede că ultimele două nu sunt obligate să o facă. În loc de aceasta, se pot apropia mai mult de modelul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
E. B. White vom avea parte de o încercare frustrantă pentru cei legați de formele retorice clasice mult mai rigide. O asemenea înțelegere ne-ar putea ajuta să distingem între eseul ceva mai tradițional și narațiunea nonficțională și jurnalism. În timp ce jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să facă apel la tehnicile de scriere romanescă, este limpede că ultimele două nu sunt obligate să o facă. În loc de aceasta, se pot apropia mai mult de modelul discursiv care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vom avea parte de o încercare frustrantă pentru cei legați de formele retorice clasice mult mai rigide. O asemenea înțelegere ne-ar putea ajuta să distingem între eseul ceva mai tradițional și narațiunea nonficțională și jurnalism. În timp ce jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să facă apel la tehnicile de scriere romanescă, este limpede că ultimele două nu sunt obligate să o facă. În loc de aceasta, se pot apropia mai mult de modelul discursiv care, în diverse grade
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să o facă. În loc de aceasta, se pot apropia mai mult de modelul discursiv care, în diverse grade, are o strânsă relație cu "modelul informațional" al știrilor așa cum l-a prezentat Schudson (89). În mod convențional vom numi aceste exemple de jurnalism de investigație "știri obiective" pentru că ele conving în virtutea prezentării de fapte, ori, așa cum scria Walter Benjamin, asemenea știri conving pentru că "informația... prezentă pretinde că poate fi verificată cu promptitudine" (Storyteller - Povestitorii, 88-89). Acest lucru este valabil și în cazul jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalism de investigație "știri obiective" pentru că ele conving în virtutea prezentării de fapte, ori, așa cum scria Walter Benjamin, asemenea știri conving pentru că "informația... prezentă pretinde că poate fi verificată cu promptitudine" (Storyteller - Povestitorii, 88-89). Acest lucru este valabil și în cazul jurnalismului de senzație când stilul modelului de informație este mimat a fi discursiv. Un exemplu notoriu este reportajul incendiar din New York Journal al lui William Randolph Hearst despre scufundarea vaporului de război USS Maine în 1898: Secretarul adjunct de la Departamentul Marinei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
retorică fiind expunerea unei experiențe verificabile. Totuși, exemplul lui Maine este puternic deformat de modul argumentativ în încercarea de a stârni indignarea și de a induce o convingere emoțională. Informația sau accentuarea discursivă poate fi reflectată în chip similar în jurnalismul investigativ pe care îl practică Lincoln Steffen, spre exemplu, în expoze-ul din 1903 despre corupția politică din Minneapolis. Acesta era una din investigațiile sale din seria Shame of the Cities - Rușinea orașelor - și modul discursiv al articolului este pe larg
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că primarul este mituit (Autobiography 381). La acest nivel modul expozitiv și cel argumentativ se află angajate într-un transfer, dar substanța verificabilă a expose-ului este preponderent de natură expozitivă, astfel încât se plasează în modelul de informație al lui Schudson. Jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să ocupe din punct de vedere modal un spațiu în afara granițelor jurnalismului literar de tip narativ atunci când sunt preponderent discursive. În acest fel nu se recurge deloc la discursul care utilizează cu precădere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
transfer, dar substanța verificabilă a expose-ului este preponderent de natură expozitivă, astfel încât se plasează în modelul de informație al lui Schudson. Jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să ocupe din punct de vedere modal un spațiu în afara granițelor jurnalismului literar de tip narativ atunci când sunt preponderent discursive. În acest fel nu se recurge deloc la discursul care utilizează cu precădere (dar nu numai) modul narativ, sau, cum ar spune Connery, un text "care este turnat și transformat într-un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ar spune Connery, un text "care este turnat și transformat într-un story sau o schiță prin folosirea tehnicii narative și retorice care în general sunt asociate cu ficțiunea" (Sourcebook xiv). Este demn de remarcat și ceea ce încearcă să realizeze jurnalismul literar narativ din punct de vedere epistemologic, opunându-se jurnalismului de senzație ca două genuri care pot fi mai departe distinse unul de altul, chiar dacă amândouă fac apel la modul narativ. Acest fapt se datorează faptului că jurnalismul literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
într-un story sau o schiță prin folosirea tehnicii narative și retorice care în general sunt asociate cu ficțiunea" (Sourcebook xiv). Este demn de remarcat și ceea ce încearcă să realizeze jurnalismul literar narativ din punct de vedere epistemologic, opunându-se jurnalismului de senzație ca două genuri care pot fi mai departe distinse unul de altul, chiar dacă amândouă fac apel la modul narativ. Acest fapt se datorează faptului că jurnalismul literar narativ intenționează să reducă distanța care separă subiectivitatea jurnalistului și cea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să realizeze jurnalismul literar narativ din punct de vedere epistemologic, opunându-se jurnalismului de senzație ca două genuri care pot fi mai departe distinse unul de altul, chiar dacă amândouă fac apel la modul narativ. Acest fapt se datorează faptului că jurnalismul literar narativ intenționează să reducă distanța care separă subiectivitatea jurnalistului și cea a cititorului pe de o parte și lumea obiectivă pe de altă parte. Dintr-o altă perspectivă, un asemenea reportaj declanșează o reacție emoțională ca rezultat al formulelor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reacție emoțională ca rezultat al formulelor descriptive pe care cititorul, jurnalistul și orice ființă umană concretă le au în principiu în comun. Această intenție epistemologică de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată servește drept ilustrare a ceea ce separă jurnalismul literar de jurnalismul de senzație în toate formele și varietățile lor. Deși senzaționalul poate cuprinde tehnici de scriere romanescă, scopul lui nu este de a trece peste falia dintre subiectivitatea persoanei și obiectivarea a ceea ce sunt Ceilalți. În calitatea sa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rezultat al formulelor descriptive pe care cititorul, jurnalistul și orice ființă umană concretă le au în principiu în comun. Această intenție epistemologică de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată servește drept ilustrare a ceea ce separă jurnalismul literar de jurnalismul de senzație în toate formele și varietățile lor. Deși senzaționalul poate cuprinde tehnici de scriere romanescă, scopul lui nu este de a trece peste falia dintre subiectivitatea persoanei și obiectivarea a ceea ce sunt Ceilalți. În calitatea sa de critic, fotograf
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din afară într-un spectacol pur, în fața căruia privitorul, în calitatea lui de spectator aflându-se în siguranță și separat de obiectul percepției, trăiește un șoc sau un sentiment de surpriză (Another Way 63). Același lucru se poate afirma despre jurnalismul de senzație, care se potrivește în ambele medii - fotografie și text narativ - în încercarea lui de structurare prin apelul la bunul simț și la valorile general împărtășite. Exemplul scufundării lui Maine ilustrează un punct de vedere discursiv. Definiția lui Berger
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]