3,756 matches
-
văzându-mă cu cravata roșie de pionier și insigna în piept. Am putut observa ce bucurie le-am făcut părinților mei adoptivi, încât muti, sora mea s-a dus în casă și s-a apucat să facă o tortă de lămâie care îmi plăcea cel mai mult. A fost într-o toamnă târzie dar caldă parcă special creată de Dumnezeu și destinată acestui eveniment și bucurie în casă și familie. Siegfried era elev în clasa a I-a. La terminarea clasei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ani aveam atunci. Dar asta e mai puțin important. Era într-o zi de sărbătoare și fanfara cânta în micul nostru parc. La un moment dat, vine la mine un băiat din clasele ciclului II. Îmi întinde o jumătate de lămâie, probabil știa că îmi plac lămâile și, mă trimite s-o mănânc în fața suflătorilor din fanfară. Eu neștiind ce urmări va avea acest fapt am început să mănânc cu poftă din lămâie în fața fanfarei. Vă dați seama ce s-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai puțin important. Era într-o zi de sărbătoare și fanfara cânta în micul nostru parc. La un moment dat, vine la mine un băiat din clasele ciclului II. Îmi întinde o jumătate de lămâie, probabil știa că îmi plac lămâile și, mă trimite s-o mănânc în fața suflătorilor din fanfară. Eu neștiind ce urmări va avea acest fapt am început să mănânc cu poftă din lămâie în fața fanfarei. Vă dați seama ce s-a întâmplat. Nea Omescu când a auzit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
clasele ciclului II. Îmi întinde o jumătate de lămâie, probabil știa că îmi plac lămâile și, mă trimite s-o mănânc în fața suflătorilor din fanfară. Eu neștiind ce urmări va avea acest fapt am început să mănânc cu poftă din lămâie în fața fanfarei. Vă dați seama ce s-a întâmplat. Nea Omescu când a auzit sunetele fanfarei, căci suflătorii văzându-mă cum mănânc cu poftă din lămâie, salivau deja, s-a întors brusc spre publicul care a râdea în hohote și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
neștiind ce urmări va avea acest fapt am început să mănânc cu poftă din lămâie în fața fanfarei. Vă dați seama ce s-a întâmplat. Nea Omescu când a auzit sunetele fanfarei, căci suflătorii văzându-mă cum mănânc cu poftă din lămâie, salivau deja, s-a întors brusc spre publicul care a râdea în hohote și când m-a văzut cu lămâia în mână, a sărit de pe postamentul de pe care dirija, s-a îndreptat spre mine și am simțit usturimea palmei sale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce s-a întâmplat. Nea Omescu când a auzit sunetele fanfarei, căci suflătorii văzându-mă cum mănânc cu poftă din lămâie, salivau deja, s-a întors brusc spre publicul care a râdea în hohote și când m-a văzut cu lămâia în mână, a sărit de pe postamentul de pe care dirija, s-a îndreptat spre mine și am simțit usturimea palmei sale pe obraz. Restul am luat cu nuiaua de alun acasă de la cea care îmi ținea loc de mamă, deoarece veștile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Așa cum sa întâmplat și în cazul sinuciderii Mădălinei Manole, moartea lui Adrian Păunescu a fost înhățată de posturi ca Realitatea TV sau Antena 3 ca o pradă mult așteptată. Vreme de câteva zile, tristul eveniment a fost stors ca o lămâie, până la ultima picătură. Erau date în buclă montaje „poetice“ cu fotografiile celui decedat, imagini de la Cenaclul Flacăra, scrisoarea fiicei AnaMaria, ultima poezie, scrisă pe patul de spital... Erau che mați folkiști de toată mâna sau cântăreți de muzică populară și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
am căutat peste tot, prin toate cotloanele gării din Solnok, dar nu te-am găsit. - Nu cred un cuvințel din toate căte-mi spui. - Pe cuvântul meu de onoare, îi răspune Carlina cu o expresie de parcă ar fi băut zeamă de lămâie, apoi zise: - Te-am așteptat, te-am căutat în fiecare seară, dar m-am mutat cu locuința aici în Abony și nu te puteam aștepta toată noaptea. Nu aveam mijloc de transport să ajung acasă decât la douăsprezece noaptea. Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
15 septembrie; de atunci încoace a fost mai milostiv. Am în fața ochilor telegrama ta. A sosit azi-dimineață la ora 10; aș fi vrut să mai lenevesc în pat, dar treburile gospodărești sunt necruțătoare. Ca să pot bea un biet ceai cu lămâie, de altfel foarte bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să zicem că mai merge. A făcut azi supă de găină cu smântână, friptură de porc și cârnați, orez cu lapte și cacao (din pachetul trimis acum doi ani), grepfrutul pe care Ly a trebuit să-l cumpere ca să capete lămâi, care nu se vindeau decât cu condiția asta, cozonac (de la Crăciun) și o ceașcă de Nescafé, de la Chri. Dar serviciul a fost deplorabil! Să mă scol de o sută de ori de la masă, ca să-mi iau ce-mi trebuia în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în gură, mă ia cu leșin. Ei, da, ăsta da tort de nuntă! Noi de ce n-avem așa ceva în Anglia? Iau câteva înghițituri de șampanie și ronțăi crinul de zahăr, care e extrem de delicios și are o vagă aromă de lămâie - după care iau o a doua îmbucătură, pe care o mestec în extaz, uitându-mă la o fată din apropiere, care se chinuie cu cornetul să facă niște lăcrămioare. Știți ceva, poate ar trebui să-i iau un tort drăguț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
varul” <endnote id="(737, p. 35)"/>. La fel era tratat vineri după- amiaza un „birt cușer” din Sighetul interbelic : „Mesele de lemn [erau] proaspăt frecate cu șumuiogul de paie”, iar „podeaua, ce suferise aceeași operație ca mesele, era galbenă ca lămâia” <endnote id="(791, p. 73)"/>. Iată o scurtă mărturie din care rezultă importanța excepțională a practicării băii rituale Într-un stetl din estul Europei : „[Vineri, Înainte de sabat,] șomăs-ul strigă pe străzile stetl-ului : «Evreii la baie [= mikva] !». Slujbaș la sinagogă, acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest domeniu este ancheta socială bine documentată și redactată, interesantă și atractivă, persuasivă, care să miște și să Înrîurească conștiințele cititorilor”. „Ce ne-a oferit pînă acum a fost numit impropriu <<anchetă>>”, scrisese omul cu stiloul plin cu zeamă de lămâie. Schimbând diapazonul pe o altă notă, mulțămit se declarase și față de alte titluri și texte aferente: „Graiul faptelor”; „Spre Înalte cote morale”; „Conștiința - Înalt comandament”; „Șantierul - școală a muncii” ș.a. Ce părere ar avea cititorii zilelor noastre ai unui ziar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și păr, de asemenea. Scena viscerală a manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu răcnete și blesteme are un simetric opus, chipul galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la Fundația Juan Miro pe care, însă, n-am putut să o vizităm din cauză că duminică fiind, s-a închis la orele 14. 30. Ne-am așezat pe o bancă la umbră, am mâncat câte un sandvich, am băut apă cu lămâie (înghețată de cu seară) și i-am așteptat. Punctuali, au sosit și până să mai apucăm să spunem ceva, doamna s-a mutat de pe scaunul din față pe bancheta din spate, fiindu- ne deschise portierele mașinii astfel încât nemaiavând altceva decât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o onorăm. Am avut noroc să nu ni se rătăcească bagajele și aveam pentru fiecare vești, corespondență și câte un pachețel de "acasă". În cadrul pregătirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
kilometri și este ultimul râu de la aceasta latitudine din Atacama ale cărei ape nu sunt "evaporate" de căldura excesivă. Deși precipitațiile sunt reduse circa 12 milimetri anual, sistemul de irigații permite populației, alături de minerit, să se ocupe și de cultivarea lămâilor, portocalilor, arborilor de avocado și a viței de vie. Generalul care ne-a primit fusese informat, prin protocolul Ministerului de Externe, despre vizita noastră și scopurile ei. Ne-a întrebat cum am călătorit, cât timp rămânem la Copiapo, ce planuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
neobișnuite ciorchini de struguri de 1,5-2 kilograme, pepeni de 20 de kilograme, căpșuni cât prunele, vinete de 2 kilograme. Aici am mâncat cele mai mari și mai gustoase cireșe și caise, aici se vând pe nimic mure, zmeură, afine, lămâi, portocale. Piața are sectoare speciale pentru brânzeturi, la Santiago găsind zeci de sortimente de brânză de capră sau de oaie, de bivoliță, de cașcaval. Într-un sector special sunt prezenți cei 4000 de kilometri de Ocean, cu felurite soiuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Rio... Ambasada noastră, o clădire mare, cu un "parc" de 3 hectare, era amplasată la marginea capitalei, într-o zonă rezidențiala, cu multe reședințe diplomatice. În "parc" se aflau o terasă acoperită pentru acțiuni protocolare, o popicărie, alei cu lămâi și portocali, mangotieri, bananieri, fiecare membru al "colectivului" având spațiu suficient pentru "culturi" ecologice de orice fel. Locul era liniștit și vegetația proaspătă și abundentă te trimetea cu gândul la Eden. Că treburile nu stăteau prea bine cu Edenul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aceeași zi, Într-un local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți, doi ofițeri japonezi, la o masă alăturată, și am plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era În 1904. Aveam cinci ani. Rusia lupta Împotriva Japoniei. Cu o plăcere plină de râvnă, revista englezească ilustrată săptămânală, la care era abonată domnișoara Norcott, reproducea scene de război pictate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie, de lămâie, de mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare și coroborați cu (auzi pietrele cum se rostogolesc când se retrage valul?) vechi poeți elocvenți și cu comparațiile lor surâzătoare. Și printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu cireșe, cu mentă -, printre pietricelele adunate de valuri și printre micile scoici canelate, lucioase pe dinăuntru, apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că mi se apropie și mie ceasul, că mă cheamă? Cu orice risc, vreau s-o visez pe mama! * Ceaiurile mamei, slabe, decolorate, aproape albe, băute îndelung, cu înghițituri rare, din același pahar, din paharul ei, cu o feliuță de lămâie zdrențuită de atâta întrebuințare, peste care turna, o dată și încă o dată, apă fierbinte din ceainic, diluând o esență aproape inexistentă... Îmi este dor de ceaiurile palide ale mamei, de paharul acela al ei, cu un conținut atât de aproximativ. Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o onorăm. Am avut noroc să nu ni se rătăcească bagajele și aveam pentru fiecare vești, corespondență și câte un pachețel de "acasă". În cadrul pregătirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]