4,013 matches
-
cutră mincinoasă și prefăcută. Dar trebuie să crezi un lucru: Robert Karsh nu e ceea ce-mi doresc eu în viață, Daniel. Robert Karsh n-are decât să se ducă... El o privește de parcă s-ar fi așezat în patru labe și ar fi început să latre. Ceea ce au făcut ea și alți bărbați e total nerelevant. Doar râul contează. Se uită la ea, oripilat. Nu poate nici măcar să priceapă, darămite să le mai țină socoteala, toate modurile în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fratele tău cu Nero, s-a hotărât să plece de acolo.” „Ei, asta s-a întâmplat acum un an. Între timp și-a mai pierdut vlaga, se împleticește și când face cinci pași. Noaptea trecută l-au găsit în patru labe, cu fața plină de rahat de câine.” „Cum?” „Da, a căzut cu fața chiar în murdărie. Și azi de dimineață, anunța fălos că o să-l otrăvească pe Nero. Și-a băgat în cap că a fost rahatul lui Nero. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Fără umbre. Lumina venea din dreapta. Multă lumină. O masă lungă, ca în poveștile cu regi, unde prințul e provocat la duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se lungise chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi, iar eu n-aveam motive să-mi fie frică. Acolo mi-a cerut să-mi scot pantalonii și pantofii. Apoi m-a pus să merg încolo și încoace, în vreme ce el îmi privea cu atenție picioarele de sus până jos, labele și degetele. M-a culcat pe o masă și mi-a plimbat vârful unui ac în lungul pulpelor și pe tălpi. A trebuit să stau așezat pe marginea mesei și el mi-a lovit ușor genunchii cu un ciocan mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stau așezat pe marginea mesei și el mi-a lovit ușor genunchii cu un ciocan mic. A trebuit să mă culc din nou și să-mi apăs pulpele în palma lui, înainte și lateral. M-a întrebat dacă pot mișca labele și degetele în sus și în jos. Puteam numai puțin. A mai întrebat dacă am întotdeauna picioarele așa reci. Nu, nu întotdeauna. După aceea mi-a cercetat brațele de la cot în jos și mâinile, a trebuit să strâng două din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
semne într-un moment nepotrivit, sau nu reacționa deloc la ale mele. Odată am băgat de seamă că făcea semne, deși eu nu eram pe balcon și atunci mi-am zis că înghițisem destul. M-am târât afară în patru labe - imaginați-vă, o femeie la anii mei - iar de la marginea balconului m-am uitat cu fereală în sus și ce mi-a fost dat să văd? Deci, domnule Teodorescu, ce mi-a fost dat să văd?» Ce v-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lână care Înțepau Îngrozitor și un cuvânt ciudat: termometru. Alt loc. Lângă Foișor, pe strada Rumeoară. Un nebun cocoșat la parter. O fată pe numele Ilona care te iubește și te gâdilă pe burtă. Ceva legat de mersul În patru labe prin ascunzătoarea de sub masă. Când venea unchiul Sandu. Cu poveștile lui. Le spunea și, când le spunea, i se vedea dintele de aur. Că i-o dă taică-su cu biciul. Bătaia. „Mi-o dă dacă ne angajăm la Spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
remarcasem dunguțele din jurul ochilor și al gurii tale până acum. Adică chiar păreai de 18 ani. Dar noua coafură ți-a descoperit fața... — Și-acum îmi scoate în evidență perfect ridurile. Grozav! Sunt posesoarea primei coafuri din lume care accentuează laba gâștei. Te-am jignit. Ed părea amărât. L-am mângâiat pe mână. Nu, nu m-ai jignit. Dar nu eram sigură că vorbisem serios. Întotdeauna am considerat că par tânără din cauză că așa mi se spusese. Poate de aceea am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de leoaică, care se întindea pe dom cu eleganță, ca și cum s-ar fi odihnit pe un șezlong. Coada, atârnând pe o parte a domului părea atât de reală că te așteptai să se miște din când în când. într-o labă, leoaica ținea o mască. Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste fața cu nas cârn și mustăți; laba netedă o ținea lejer, dar sigur, ca și când în orice moment leoaica ar putea să-și pună masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
domului părea atât de reală că te așteptai să se miște din când în când. într-o labă, leoaica ținea o mască. Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste fața cu nas cârn și mustăți; laba netedă o ținea lejer, dar sigur, ca și când în orice moment leoaica ar putea să-și pună masca pe față, să se destindă și să sară de pe coloană, ușor și agil. Două semne zodiacale, Săgetător și Leu. Mai urmau încă zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cât trunchiul de nuc din care fusese dăltuită, acoperită sumar cu ștergare albe în locurile unde trebuiau puse tacâmurile comesenilor, își arăta splendoarea celor două tăblii care o susțineau, ornamentate cu frunze de acant și terminate fiecare cu câte două labe de leu. La capetele mesei nu era prevăzut să stea nimeni, pe o parte a mesei fiind două tacâmuri iar pe cealaltă alte două. Când intrară spătarul și Stanca, cei doi prinți stăteau la fereastră, Matei aprins la față povestind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe perete întâlni icoana sfântului său, a Cuviosului Gherasim, având alături leul căruia îi scosese din labă mărăcinele. Ștefan după ce se uită lung la icoană întoarse fața spre altar, unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul. O clipă doar și între cei doi se stabili acea legătură pe care nimic nu o mai putu zdruncina. Gherasim îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu să depene povestea sfântului pustnic și a leului pe care cuviosul l-a vindecat scoțându-i un ghimpe din labă; leul apoi, când sfântul s-a mutat din lumea aceasta, a plâns pe mormântul pustnicului până ce a murit și el. Au mers fără să mai doarmă în șa. Povesteau, când unul când altul, lucruri pe care simțeau că trebuie să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
judecății de valoare :”Dicționarul zice că e actor fără talent, care din vanitate și cu mijloace ieftine, urmă rește succese ușoare. Altă ediție : actor mediocru. Caboti nul stoarce rolul ca pe-o lămîie, e-n stare să umble-n patru labe, să miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o gamă de propuneri grafice infinită, două-trei din ele să arate, la scurtă vreme, identic... Fiindcă tot am pomenit de celebra poză cu Cehov , relaxat : e impresionant contrastul ( pe care abia recent lam depistat!) dintre extremele dramaturgului : capul lui și labele picioarelor. Privirea inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși, ghetele-i scîlciate par a adăposti picioare foarte late. Incredibil de late! Labele picioarelor... altui scriitor! Cum s-ar zice, trei sferturi de Anton Pavlovici, căla re pe un sfert de...Oedip! Și ca să rămînem În domeniu : am două nedumeriri nepublicate ( celelalte sunt spuse În cartea mea Caiete de regie, apărută În 1985
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
chiar titlul preludiului, fel de mîncare destul de greoi, care alătură (gustul vrăjitoarelor, deh!) năut, șuncă „Într-o singură bucată”, jumătate de găină, un os Întreg cu mădu vă, un picior de porc, ficăței de pui, o ureche de porc, două labe de găină etc. Și tot așa, scena și rețeta, scena și rețeta, ajungem să avem În bibliotecă o carte pe care nu știm pe ce raft s-o așezăm; dar inițiază lectorul, În paralel, În arte complementare. Și inspiră gourmetul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe culmile genialității în acele superbe ore de amurg, după școală, iar apoi, seara, să-ndrepte cuțitul de pâine spre inima mea, fiindcă nu vreau să mănânc fasole verde și-un cartof copt? Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește din mine. Sau, dacă nu, mă încovoiam deasupra pumnului meu aflat în plină mișcare vibratorie, cu ochii închiși, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din momentul când acesta începea să-mi urce în sus pe burtă. La școală, în timpul orelor, ridicam mâna să mă cer afară, o zbugheam pe coridorul care ducea la WC și, din zece-cinșpe smuceli sălbatice, ajungeam să ejaculez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-o șosetă. Îmi făcusem un obicei din a-mi lua șosetele murdare noaptea-n pat, să le pot folosi drept recipient, una la culcare și una la trezire. Ce n-aș fi dat să mă pot mulțumi cu o labă pe zi sau să mă limitez la două sau, treacă de la mine, trei! Având, însă, dinaintea mea perspectiva morții iminente, am început, de fapt, să stabilesc noi recorduri personale. Înainte de masă. După masă. În timpul mesei. La prânz, numai ce sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa de morbizi și isterici și slabi? De ce, de ce-o țin tot pe-a lor cu țipetele astea gen „Ai grijă! Nu face asta! Alex - nu!“ și de ce, singur-cuc în patul meu din New York, mi-o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum se cheamă boala asta, de care sufăr eu? E cumva suferința evreiască de care am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oameni sau așa ceva, pe când eu mi le vărs numai pentru propria mea persoană. Sau cel puțin așa cred. Mort după pizdă Ți-am povestit cumva că la cinșpe ani am scos-o din pantaloni și mi-am luat-o la labă în autobuzul 107, în timp ce mă întorceam de la New York? Avusesem o zi minunată, mulțumită soră-mii și lui Morty Feibish, logodnicul ei - fusesem la un cuplaj pe stadionul Ebbets, iar apoi am luat o cină pescărească la Sheepshead Bay. O zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu v-au făcut nimic, dar absolut nimic rău - luați aceste căprioare, le tăiați bucăți-bucățele și le gătiți într-o oală. Nu e destulă mâncare pe lumea asta, trebuie să mănânce până și căprioare! Ăștia mănâncă orice le încape în labele alea de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele mănâncă ce mănâncă ele, căprioarele, iar evreii mănâncă ce mănâncă evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acestei șikse și mă doare-n cur de ce crezi tu sau nu. Fiindcă, în caz că până acum nu ți-a fost clară treaba, în casa asta eu sunt bărbatul și sunt cel care face legea!“ Și, la nevoie, dă-i o labă! Dă cu ea de pământ, Jake! Așa ar proceda, de bună seamă, un goi, nu? Crezi că vreunul din barosanii ăia, vânători de căprioare, care au pușcă de vânătoare, se prăbușește în fotoliu când e prins că a călcat pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]