8,145 matches
-
lucrări) se ajunge deja la o altă perspectivă epistemologică în relația obiect subiect: "astăzi, obiectul nu mai este "funcțional" în sensul tradițional al termenului, el nu vă mai servește, ci vă testează. Noi trăim mai puțin ca utilizatori decât ca lectori și selectori, celule de lectură. Dar atenție: de fiecare dată voi sunteți constant selecționați și testați de mediul însuși"464. De altfel, întreaga societate pare a fi alcătuită pe modelul codurilor și modelelor ce induc un dualism al polilor după
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Păunescu, Editura Babel, București, 1996. DURING, Simon [ed.], The Cultural Studies Reader, ediția a II-a, Routledge, Londra, 1993. EAGLETON, Terry, The Illusions of Postmodernism, Blackwell, Oxford, 1996. ECO, Umberto, Apostille au Nom de la rose, Grasset, Paris, 1985. ECO, Umberto, Lector in fabula, trad. de Marina Spalas, Editura Univers, București, 1991. ECO, Umberto, Limitele interpretării, trad. de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996. FEATHERSTONE, Mike, "In the Pursuit of the Postmodern: An Introduction", în Theory, Culture & Society, Sage
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
autorul model", la fel ca și între cititorul real și "cititorul model", autorul și cititorul model nefiind decât imagini, ipoteze interpretative, moduri de operare textuală sau "strategii textuale" care "cooperează" din punct de vedere interpretativ. (A se vedea Umberto Eco, Lector in fabula, trad. de Marina Spalas, Editura Univers, București, 1991) 300 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 131. 301 Roland Barthes, Plăcerea textului, p. 44. 302 Încercarea, în acest sens, de a crea un joc infinit al diferenței îl va determina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nopțile, citește sub plapumă la lumina unei lanterne! Dar, în fine, chiar și cu studii universitare incomplete, s-a descurcat. Și-a procurat un avion supersonic, astfel că, dacă ai casei îl cicălesc că citește și citește și tot citește, lectorul acesta ciudat zboară aiurea, într-un loc numai de el știut, unde se mai poate citi în relativă liniște. Oricum, familia o poate întreține din citit - din reclamă de genul: "Vizitați Chișinăul! Printre alte curiozități, vă veți întâlni cu omul
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
Colecția UNIVERSITARIA 133 Seria Drept Lucrare publicată cu sprijinul Universității "Petre Andrei" din Iași Maria Dumitru este lector universitar doctor în cadrul Facultății de Drept a Universității "Petre Andrei" din Iași, avocat în Baroul Iași și practician în insolvență. Totodată este și Director al Departamentului de cercetare în domeniul dreptului privat al Centrului de Cercetări Juridice al Universității "Petre
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
Colecția ACADEMICA 121 Seria Litere Lucrare finanțată prin contractul POSDRU/89 1.5/S/61968, proiect strategic ID 61968 (2009), cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 20072013. Cătălin Ghiță este lector universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din Craiova. A publicat volumele: Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (2005), Ipostaze ale actului critic. Eseuri și cronici literare (2005), Revealer of the Fourfold Secret: William Blake's Theory
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
subiectivă, intens personalizată, că toate aceste afecte, care subîntind ideea generală de frică și sunt imbricate cu finețe în substanța estetică a unei opere, seduc în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama în sine, reificările acesteia constituind simple prelungiri iconice, cu rol pur ancilar în coagularea reacțiilor afective. Sfidând orice canon universitar autoproclamat, cu tipică aroganță intelectuală, "respectabil", mi-am propus, măcar o dată în viață, să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mare, aș spune, cu cât, grație prospețimii temei și al inventarului ei, scriitura nu ar trebui să coaguleze, cu vanitate academică, o simplă interpretare rece și aridă, ci, din contra, o vie imagine speculară a pasiunii exegetului. Surprinzător, poate, pentru lectorul contemporan, dezobișnuit să se confrunte cu regiuni scripturale virgine, nu există nici un studiu axat explicit asupra terorii ficționale în literatura română. (Prefer să mă refer la teroare, nu la groază, dintr-o serie de motive asupra cărora voi reveni cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și textual de teroare. (În definitiv, la fel stau lucrurile și în cazul categoriei comicului; caracterul personal și aparent aleatoriu al situațiilor umoristice nu poate fi subliniat îndeajuns.) Mai concret, o nuvelă sau un roman care-l îngrozește pe un lector oarecare îi poate provoca cel mult grimase indulgente altuia. (Mai ales teroarea supranaturală, obsesia multor autori mai vechi sau mai noi, este pasibilă de astfel de capcane ale receptării.) În acest context, opinia mea nu este singulară. În Cuvântul înainte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
serie de autori străini, cu precădere din spațiul anglo-saxon, care, în ultimii trei sute de ani, s-au străduit să legitimeze, la nivel teoretic, o idee care, din punct de vedere empiric, este veche de când lumea: frica irațională de ceva... Pentru ca lectorul să înțeleagă mai în profunzime geneza și autonomizarea treptată a acestui tip cu totul special de proză artistică, îmi propun, în debutul primei părți a studiului, să dezambiguizez, semantic, conceptele de "teroare" și de "groază", precizând, simultan, de ce am ales
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
interpretarea mea, exemplele care ilustrează convingător subiectul terorii în literatura română. Precizez că, atât în cazul prezentărilor din partea întâi, cât și în cel al analizelor din partea a doua, am optat pentru reproducerea unor fragmente consistente din textele primare tocmai pentru ca lectorul să pătrundă mai bine în atmosfera narativă. Așadar, să pornim (și, ca de obicei, să ne grăbim să înghițim, încă de la început, pastila amară a conceptelor, pentru a putea savura dulceața prozelor disecate, subsecvent, în secțiunile analitice). Fiecare pagină întoarsă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atât din punctul de vedere al concepției științifice, cât și din cel al temei în sine (deimografia), periculos. Virtual, orice exegeză, fie ea și umilă, dar cu caracter inaugural, își asumă un cert risc metodologic: autorul poate fi întrebat de lectorul său atent, într-un mod oarecum leibnizian, de ce a ales o cale mai degrabă decât alta. Răspunsul pe care îmi permit să-l ofer este acesta: după cum am precizat și în Introducere, pentru mai buna înțelegere a subiectului, mi se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau demn de dispreț" (1997: 230). Dacă Edmund Burke asociază teroarea cu suferința fizică, nu altfel va gândi poeta și eseista Anna Laetitia Aikin (mai târziu, Barbauld). Durerea (reală, dar, prin aceasta, nu mai puțin seducătoare) pe care o simte lectorul în fața unui spectacol terifiant este subliniată explicit în eseul On the Pleasure Derived from Objects of Terror (1773), în care autoarea avansează următoarea ipoteză cu substrat paradoxal: "Durerea suspansului și dorința irezistibilă de a ne satisface curiozitatea, odată ce aceasta a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
editată de Jack Sullivan, drept "unitate a stilului și a sensibilității, care evocă o dispoziție, un mediu sau un gând puternic" (1986: 15), atmosfera este marca indelebilă a vocii auctoriale, semnătura însăși a artistului. Pentru a se impune în ochii lectorului ca înspăimântătoare, atmosfera trebuie să degajeze o stare de încordare periculoasă cu un minimum de elemente exterioare. Unul dintre cei mai influenți muzicieni ai terorii, Iannis Xenakis, oferă o definiție sintetică a atmosferei moderne, pe care o opune celei gotice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
unor psihopați și dezvoltă astfel una dintre cele mai tulburătoare atmosfere imaginabile. În proza terorii propriu-zisă, de orice natură ar fi aceasta, atmosfera este relaționată în mod obligatoriu cu elementele care coagulează suspansul și, implicit, credibilitatea țesăturii narative în psihicul lectorului. Există, așadar, două chipuri distincte de fundamentare a suspansului epic: edificarea stării de tensiune grație unui crescendo al intrigii, cum procedează Joseph Sheridan Le Fanu, sau bulversarea completă a cititorului prin plonjarea narativă în nefamiliar sau chiar în alteritatea deplină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în calcul terifiantul de extracție supranaturală, îmi permit să extrapolez fără mari riscuri teoretice)15. Prima dintre acestea pornește de la organizarea naturală a lucrurilor și construiește prin acumulare, precum în cazul lui Henry James. A doua debutează in medias res, lectorul fiind basculat direct în centrul tramei, în absența oricărui indiciu preliminar, precum în cazul lui Franz Kafka. În opinia mea, există trei mari tipuri de proză terifiantă (pe care le-am menționat, succint, în Introducere: a venit însă momentul să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acele episoade în care statutul ontologic al unor persoanje rămâne puternic ambiguizat sau în care anumite fapte, relevante în ordinea discursului, pot fi recuperate de către protagonist/protagoniști atât din unghiul realului, cât și din perspectiva fantasticului. În funcție de poziția auctorială adoptată, lectorul poate însă realiza cu luciditate la intervale variabile ale povestirii cu ce tip de teroare scripturală se confruntă. Un cuvânt final despre distincțiile dintre cei doi termeni se impune. Astfel, devine evident pentru oricine că, dat fiind gradul de subiectivitate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
produc permanent suspiciune). Aici, mai mult decât oriunde altundeva în câmpul esteticii, trebuie să funcționeze flerul criticului: acesta poate separa producțiile literare care rămân subordonate unui scop estetic de acelea care urmăresc doar să șocheze sau să-i provoace dezgust lectorului. În general, precum sugeram anterior, prozele canonice degajează teroare, în timp ce groaza rămâne atributul facil și ușor reproductibil al literaturii de consum. Oricum, nu este de prisos să ne amintim, în finalul acestui subcapitol, observația pertinentă a lui Leonard Wolf: "Povestirile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
le cunoaște ideea, aplicate tendințelor de dezvoltare istorică a literaturii universale. 1.2. Teroarea în diacronie Evoluția modelului în literatura universală Înainte de a trece în revistă scriitori și opere, trebuie să precizez că generarea unei stări de anxietate în psihicul lectorului prin intermediul narațiunii nu poate fi complet separată de intenția auctorială. Se întâmplă extrem de rar (în literatura română, îmi vine în minte doar cazul lui Miron Costin) ca o proză, destinată în mod explicit unui alt telos să devină cu adevărat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cazurile citate mai sus, nu ne confruntăm cu textura strânsă și sugestivă a unei terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica germenii terorii moderne abia în perioada elisabetană 19, în dramaturgia lui Thomas Kyd și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
188). Personajul central, negativ până la caricatural, Manfred, este proiectat pe fundalul unor castele fantastice, ridicate în mijlocul unui cadru natural amenințător.22 Atât artificialul arhitectural, cât și vegetalul fecund sunt construite cu migală de narator, totul cu scopul de a surprinde lectorul prin barochismul detaliilor de atmosferă și al peripețiilor fantastice, diseminate cu generozitate aproape în fiecare paragraf. Continuatoarea tradiției gotice walpoliene, Ann Radcliffe (care îmi oferea, vă amintesc, distincția seminală dintre conceptele de teroare și groază de la care mi-am permis
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
între cititor și personajul ficțional. Astfel, Michael H. Begnal îi atribuie lui Le Fanu însuși presupunerea că scriitura sa "va opera, simultan, pe două niveluri. Imediatețea descrierii are ca scop evidențierea relației sau înrudirii strânse dintre cititor și personaj, în vreme ce lectorul trebuie, de asemenea, să-și privească experiența ca pe un soi de studiu de caz psihologic" (1971: 37-38). Să ne amintim, în acest sens, că nuvela gotică discutată anterior, Carmilla, este inclusă într-un soi de catalog al experiențelor unui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-o manieră atât de originală și de rafinată (povestirea este narată de un anume Douglas în cadrul unei reuniuni informale de Crăciun), încât viziunile guvernantei par a se reifica dincolo de spațiul concret al paginii scrise, în chiar câmpul vizual al lectorului, iar confruntarea dintre cele două puteri angrenate în conflict (întrupate vs. neîntrupate) devine cu atât mai credibilă. Cei doi copii pe care aceasta îi are în grijă au fost puternic influențați de fosta guvernantă, domnișoara Jessel, și de valetul casei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care o voi analiza eu, considerată definitivă, pulverizează definitiv acest pattern restrictiv, replasând în centru, sub forma unui jurnal (abrupt și sumar, însă elocvent tocmai grație lacunelor), subiectivitatea cvasi-maladivă a unui narator implicat și non-omniscient, care contaminează irepresibil psihicul lectorului. De un procedeu de expunere aproape la fel de expresiv face uz, de pildă, Lafcadio Hearn, atunci când scrie Jikiniki (proză scurtă tipărită în volumul Kwaidan, din 1904). Astfel, nu știm prea bine ce este Forma care devorează cadavre la adăpostul întunericului, dar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
picior". Supranaturalul pare îndepărtat pe insula Grenouillère; de aceea și refrenul (21 iulie): Într-adevăr, totul depinde de loc și de mediu". Construcția suspansului epic se face în doi timpi (eroul repetă plecările și sosirile), tocmai pentru a bulversa calmul lectorului și pentru a introduce în narațiune, cu luciditate maniacală, detaliile nevrozei recurente. Mai mult, a doua întoarcere acasă pare mai promițătoare, dar cititorul deja nu-și mai face iluzii (30 iulie): "sunt din nou acasă. Totul e în ordine". Starea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]