KorAP: Find »[drukola/base=lexical & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...194 >

4,839 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

structurile cu inversiune AUX-Subiect-V din italiana veche, discutate de Poletto (2014). Autoarea arată că aceste structuri prezintă următoarele caracteristici: (i) elementul interpolat între auxiliar și verbul lexical este subiectul (realizat ca grup nominal definit, pronume, cuantificator / expresie cuantificațională); (ii) verbul lexical apare înaintea modificatorilor verbali (inclusiv adverbe care diagnostichează deplasarea verbului), a altor argumente sau a predicatelor adjectivale. Această distribuție indică cu claritate că subiectul ocupă poziția [Spec, IP/TP], poziția elementelor verbale fiind următoarea: auxilarul este deplasat la stânga subiectului (AUX-la-C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
modificatorilor verbali (inclusiv adverbe care diagnostichează deplasarea verbului), a altor argumente sau a predicatelor adjectivale. Această distribuție indică cu claritate că subiectul ocupă poziția [Spec, IP/TP], poziția elementelor verbale fiind următoarea: auxilarul este deplasat la stânga subiectului (AUX-la-C), iar verbul lexical se părăsește domeniul lexical vP, deplasându-se în domeniul flexionar IP (V-la-I). (75) a. quali denari avea Baldovino lasciati loro care monede avea.AUX.IMPERF.3SG Baldovino lăsat lor 'pe care monede li le lăsase lor Baldovino' (italiana veche; Poletto

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care diagnostichează deplasarea verbului), a altor argumente sau a predicatelor adjectivale. Această distribuție indică cu claritate că subiectul ocupă poziția [Spec, IP/TP], poziția elementelor verbale fiind următoarea: auxilarul este deplasat la stânga subiectului (AUX-la-C), iar verbul lexical se părăsește domeniul lexical vP, deplasându-se în domeniul flexionar IP (V-la-I). (75) a. quali denari avea Baldovino lasciati loro care monede avea.AUX.IMPERF.3SG Baldovino lăsat lor 'pe care monede li le lăsase lor Baldovino' (italiana veche; Poletto 2014) b. primeramente avea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Un alt rezultat este o tipologie cvadruplă a mijloacelor prin care poate fi satisfăcută regula V2 în limbile romanice vechi: (a) structuri sintetice: deplasarea verbului sintetic în domeniul C (e.g. (64), (66) supra); (b) structuri analitice: deplasarea (XP a) verbului lexical în domeniul C ((73) supra); (c) structuri analitice: deplasarea (X0 a) auxiliarului la C ((74), (75) supra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008) Fiecare limbă romanică veche satisface

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
face următoarele predicții, verificate de datele din română: (i) în structuri sintetice, deplasarea V-la-C se manifestă prin encliza pronumelor clitice; (ii) în structuri analitice, deplasarea V-la-C se manifestă prin inversiunea auxiliarelor: auxiliarele sunt centre și rămân in situ, iar verbele lexicale sunt grupuri și se deplasează prin deplasare specificator-la-specificator la stânga auxiliarelor. Lipsa atestărilor structurilor de tip AUX-CL-V în toate fazele românei verifică această ipoteză de analiză. Analiza deplasării la C (i.e. a inversiunii) în maniera propusă în §III.3.5 se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de zéstre ce s-au dat fiicei noastre (ACP.1714: 15r) Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 180, 186-187) insistă asupra coexistenței structurilor inversate în româna comună, atât pentru perfectul compus, cât și pentru formele care se bazează pe infinitiv ca verb lexical (viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
constrângere fonotactică puternică, cu importante implicații diacronice (v. schimbarea proprietăților de linearizare ale cliticului de acuzativ feminin singular o discutată în §2.1.2 supra). Referitor la formele cu auxiliar multiplu, se înregistrează două tipuri distincte de inversiuni: inversiunea verbului lexical față de complexul de auxiliare (78) și inversiunea auxiliarelor între ele (79). Ambele forme de invesiune sunt rare; cu privire la al doilea tip de inversiune, Stan (2013: 109) observă că: "[i]nversiunea celor două auxiliare se înregistrează doar în forme vechi, cu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1.1 supra), am hotărât să ne concentrăm asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor (AUX + infinitiv). De asemenea, am luat în discuție - doar pentru acest studiu, nu și pentru următoarele - doar structurile care conțin auxiliarul și verbul lexical (86)-(87), nu și clitice pronominale. Cliticele pronominale pot fi postpuse (fără a antrena și postpunerea auxiliarului) sau dublu lexicalizate, fie din cauze fonologice (sau i-au furat-o cineva; ACP.1714: 7v-8r), fie sub influența traducerilor (veicurăți-ne sufletele;DDL

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Intepretare pe fiecare text în parte.Într-un text ca CCat.1560, structurile de perfect compus și de viitor sunt aproximativ egal reprezentate (48 % / 52 %). Se observă că structurile inversate reprezintă aproximativ 8% din totalul structurilor cu auxiliar și verb lexical; dintre inversiunile din text, un procent egal îl au inversiunele cu auxilarul de viitor și inversiunile cu perfectul compus (fiecare câte 4%). Introducând al doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că: (i

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
simplu se inversează într-o proporție asemănătoare (raportare la formă: perfect compus 7.65% / 92.35 %; viitor: 13.15% / 86.85%; raportare la total a inversiunii: 9.26% / 90.74%): aproximativ una din 10 forme analitice conținând auxiliarul și verbul lexical este inversată. Faptul că inversiunea formelor de viitor apare mai rar (după cum spun sursele tradiționale) este însă real: viitorul este mult mai slab reprezentat în texte decât perfectul compus: (statistică totală) 70.62% perfect compus / 29.38% viitor; astfel, deși

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reflectă cel mai bine sintaxa perioadei investigate (Stan 2013), suprapunându-se cu mare fidelitate pe o statistică ce aduce laolaltă texte din stiluri diferite și supuse influenței exercitate de diverse texte / modele străine. Tabelul 1 - Poziția auxiliarului (ocurențe) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total V-AUX AUX-V Total V-AUX (inversiuni) AUX-V (structuri neinversate) Sec. 16 CCat.1560 1 11 12

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
p.) 12 276 288 1 19 20 13 295 308 NL.~1750-66 (20 p.) 6 254 260 1 27 28 7 281 288 TOTAL 116 1401 1517 83 548 631 199 1949 2148 Tabelul 2 - Poziția auxiliarului (statistică) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text raportare la: Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total perfect compus V-AUX AUX-V Total viitor V-AUX inversiuni AUX-V structuri neinversate Sec. 16

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
unică valoare sintactică sau funcțional-pragmatică. 3.2.3 Concluzii. Rezumat (i) În româna veche (ca și în cazurile limitate din româna modernă, §III.3.5), deplasarea verbului în domeniul complementizator (i.e. deplasarea V-la-C) se manifestă / diagnostichează sintactic prin inversiune: verbul lexical se deplasează la stânga cliticelor pronominale și/sau a auxiliarelor (având ca rezultat encliza auxiliarelor și/sau a pronumelor clitice). Manifestarea sistematică a ridicării verbului la C prin inversiune se explică prin aceea că strategia generalizată de deplasare a verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
specificarea categorială a diferitelor centre/proiecții din nucleul propozițional, fapt care trebuie încorporat în mod direct în analiza sintactică. Deplasarea la FINP rezolvă această problemă, întrucât FIN0 este un centru [+V], și suprinde foarte bine efectele de adiacență a verbului lexical la clitic / auxiliar / clitic + auxiliar sub inversiune, respectându-se ierarhia FINP > PESPP > IP. Deplasarea la FOCUSP întâmpină probleme: în primul rând, aproape orice tip de grup sintactic, nominal (DOAR CARTEA a citit-o), adjectival (DOAR ROȘIEsă fie rochia), prepozițional (CHIAR

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o gramatică cu centru final vine de la exemple ca (136d), unde se poate observa că argumentele își păstrează ordinea de generare: S (argument extern) > OI > OD ( > V); linearizarea S > OI > OD > V reflectă în mod direct ierarhia funcțională din domeniul lexical al verbului (vP >APPLP > VP > compl. V), și suprinde deplasarea roll-up a obiectului direct (S > OI > ODi> V > ti). (136) a. Aemilius Hermes hanc generauit. 'Aemilius Hermes a făcut-o (= i-a fost tată)' (CIL III, 1228, Apulum) b. Nihil

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
XP (144). Grupurile interpolate se plasează între elementele funcționale - auxiliar (144a), auxiliar + auxiliar (144b), clitic + auxiliar (144c), clitic (144d), complementizator în mod tip adiacent la verb (generat ca FIN0, să, sau ca FORCE-FIN0, a de la infinitiv 45) (144e) - și verbul lexical, alterând caracterul contiguu al nucleului propozițional. (143) a. ce va hi mai scris și de la Aron vodă încoace (CLM.1700−50: 159r) b. Și iar a<m>mai vândut lui Arbanaș (DÎ.1595−6: XIII) (144) a. aueilăsat cu al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asupra portughezei; Dragomirescu 2014, 2015a asupra românei vechi). Vom folosi în continuare termenul de dislocare, deși din analiza pe care o propunem (v. §4.2.2 infra) va rezulta că grupurile sintactice care se interpun între elementele funcționale și verbul lexical nu dislocă propriu-zis nucleul verbal, ci că verbul nu se ridică în domeniul flexionar IP, rămânând în domeniul lexical vP, iar efectul de dislocare rezultă, așadar, din nivelul deplasării verbului mai degrabă decât din deplasarea și intepolarea de constituenți. Un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care o propunem (v. §4.2.2 infra) va rezulta că grupurile sintactice care se interpun între elementele funcționale și verbul lexical nu dislocă propriu-zis nucleul verbal, ci că verbul nu se ridică în domeniul flexionar IP, rămânând în domeniul lexical vP, iar efectul de dislocare rezultă, așadar, din nivelul deplasării verbului mai degrabă decât din deplasarea și intepolarea de constituenți. Un alt punct controversat este statutul acestui fenomen în ansamblul (sintactic al) românei vechi: este dislocarea rezultatul influenței străine asupra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-lea (ultimul text investigat de Dragomirescu 2014 este Condica lui Gheorgachi de la 1762, în care există 2 dislocări ale perfectului compus). 4.1 Dislocarea nucleului verbal: fenomen romanic Nonadiacența elementelor funcționale - în principal a auxilarelor și a cliticelor - la verbul lexical este atestată și în alte limbi romanice vechi: vechea galiciană(-portugheză) (145); portugheza veche (146); spaniola veche (147); italiana veche (148); franceza veche (149). (145) en preſẽza deſtaſ teſtemoiaſ que ſom eneſtacarta în prezență a.aceste martore care fi.PREZ.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dând naștere astfel la complexe verbale discontinue. 4.2 Dislocarea nucleului verbal în limba română veche 4.2.1 Delimitarea fenomenului Se pot delimita mai multe categorii de structuri cu dislocare, în funcție de elementul funcțional care apare în nonadiacență la verbul lexical. Vom folosi spre exemplificare mai ales excerpte din texte de secol 16, unde fenomenul apare cu cea mai mare frecvență, dar vom reține concluzia din Dragomirescu (2014), anume că dislocarea este atestată cu o frecvență descrescândă până către sfârșitul secolului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
c. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) d. nu grăbi pre noi tu să nenoigiudeci (FT.1571−5: 3r) e. așa ne tarepedepsești(FT.1571−5: 3v) În fine, complementizatorul de subjonctiv să poate apărea la distanță de verbul lexical. Nu toate structurile cu dislocarea subjonctivului se analizează prin deplasarea joasă a verbului; unele structuri în care apar constituenți de tipul nu cumva / cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare a lui să în FIN0 ȘiFORCE 0) (e.g.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare a lui să în FIN0 ȘiFORCE 0) (e.g. că-i trimisesă singur craiulu unu copil din casa sa, sănu cumvasă să ispitească să între în Muldova, CLM.1700-50: 173v-174r), ridicarea verbului lexical la [Spec, FINP] și omiterea lui să din pricina efectelor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (v. discuția și derivările în §§2.2; 3.2.2.1.3; 3.2.2.1.4 supra). În alte structuri, nu există dovezi empirice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
are fi fost jidoveaște scrisă (NT.1648: 2r) b. Iară cum auzi Iisus că este Ioan prins, mearse în Galilea (NT.1648: 6r) În fine, prin referire strictă la structurile cu auxiliar, Dragomirescu (2014) arată că între auxiliar și verbul lexical se pot intercala mai mulți constituenți, după cum arată și exemplele de mai jos: (157) a. varvarii (...) nu era necedinioarăpre Pavelvăzut(CC1.1567: 29v) b. deaca nu va omul pre ceastă lume, în viiața sa,purta grije pre ispăsenia sufletului său

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analize potențiale, însă inexacte. Se poate exclude din start o analiză în care avem a face cu deplasarea auxiliarului (a complexului clitic + auxiliar): după cum a arătat analiza inversiunii din secțiunea anterioară, în româna veche nu auxiliarele se deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna veche

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu auxiliarele se deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune (v. §2.1.2 supra), o analiză în care pronumele clitic se deplasează la stânga (în domeniul C) nu este disponibilă. Atestarea, mai rară, a dislocării în structuri cu complementizatorii să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]