4,245 matches
-
a Uniunii Europene și până la modificarea, de către Banca Națională a României, a coșului valutar utilizat pentru stabilirea cursului de schimb al monedei naționale, ca urmare a tendinței României de a adera la Uniunea Europeană. „Chioșcurile” de schimb valutar care au împânzit România imediat după liberalizarea schimbului de monedă nu au fost, totuși, o afacere prioritar românească. Principalii artizani ai procesului au fost mai degrabă întreprinzătorii mici și medii veniți în România din Orientul Apropiat, mai experimentați în privința piețelor monetare și ale schimbului de monedă. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
nici un caz cea mai mare sumă de bani sustrasă din concentrarea banilor privați în timpul tranziției românești. Sume sensibil mai mari au fost redistribuite în favoarea unor capitaliști selecționați prin intermediul unor alte instituții capabile să concentreze bani, și anume prin intermediul băncilor private. Liberalizarea pieței bancare, prin acordarea permisiunii legale de înființare a unor bănci private, s-a realizat relativ repede după revoluție și a fost răspunsul la presiunea exercitată de nou apărutele cercuri de afaceri din România de a avea acces la profiturile
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
publici. A acordat mai mare atenție pieței bunurilor pentru populație, care nu prezenta riscuri. Dar, începând cu 1996 și cu bine cunoscutul vârf din prima jumătate a anului 1997, a intrat relativ masiv și pe piața de capital. Privatizarea și liberalizarea piețelor de capital au atras - chiar și în condițiile unei lipse de interes strategic în privința României din partea capitalului internațional și a politicii internaționale - investiții străine, atât directe, cât și de portofoliu. Unul dintre motive consta în faptul că o privatizare
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
comercializării unor produse, fie destinat achiziționării unor active cu un grad foarte ridicat de amortizare. Cel puțin o parte a lui este destinat finanțării consumului de lux al noului sector privat românesc, consum care „explodează” începând cu 1991-1992. Rezultatul acestei liberalizări a creditului către sectorul privat este apariția unei categorii speciale de capitaliști români denumiți de mass-media „miliardari de carton”, o metaforă care încearcă să sugereze fragilitatea poziției lor financiare. Termenul a fost inventat de mass-media și a intrat apoi în
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
La rândul său, capitaliștii industriali s-au străduit din răsputeri să opună sistemului bancar dominat de combinația dintre politică și finanțele socialiste un sistem bancar propriu. Cea mai mare parte a micilor bănci private care și-au făcut apariția după liberalizarea (parțială) a pieței bancare au fost inițiate de capitaliștii industriali pentru a-și gestiona singuri puținii bani lichizi de care dispuneau. Credit Bank, Dacia Felix, Bankcoop, Columna, Albina, Libra, Banca Românească etc. au fost bănci înființate în acest scop. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
să îmbine un puternic sector de stat cu un la fel de puternic sector privat, după modelul economiilor scandinave. Al doilea grup, care se considera „liberal”, milita pentru o privatizare imediată, dublată de o retragere rapidă a statului din economie - exprimată în liberalizarea prețurilor -, privatizare care să se facă prin intermediul piețelor. Restructurarea, în opțiunea acestui grup, urma să fie o problemă a noilor proprietari, și nu a statului. Lipsa capitalului pe piață necesar unei asemenea privatizări pe scară largă nu-i îngrijora pe
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
consecință, au un număr mic de portofolii economice, în statele socialiste, cel mai mare număr de portofolii era rezervat ministerelor economice, însărcinate cu gestionarea producției industriale. Acest lucru s-a văzut foarte clar după revoluție, când înlăturarea autarhiei economice și liberalizarea comerțului exterior a condus la dezechilibre profunde ale balanței comerciale a României și, în consecință, la mari deficite ale contului curent. Conform propriei prezentări, Hulliburton este o corporație activă în peste 100 de țări, cu o cifră anuală de afaceri
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de predilecție pentru manifestări și acțiuni antisemite rămânea Moldova, acolo unde un număr mare de evrei dețineau afaceri importante în zona comerțului și a industriei. Petițiile de protest adresate Constituantei transmiteau un mesaj cât se putea de clar factorului politic; liberalizarea cerută în repetate rânduri nu cuprindea, în viziunea momentului, și o altă atitudine față de alteritate decât cea existentă în Evul Mediu 616. Aproape toți cei care interveneau în timpul dezbaterilor asupra formei pe care trebuia să o aibă articolul ce permitea
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
comparațiilor și dinamicilor. Lumea monedei de hârtie discreționare este o lume volatilă, în care capitalurile circulă rapid, căutându-și oportunități în orice moment pe suprafața reală, comercială și economică a planetei. Economiile contemporane sunt economii deschise, semnatare ale acordurilor de liberalizare a comerțului instituite de OMC. Aceste economii se află în competiție și continuă evaluare a performanțelor. Moneda de hârtie discreționară a depășit nivelul unor crize financiare permanente cu care s-a confruntat hârtia - monedă între cele două războaie mondiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în mod indirect guvernul poate submina moneda. Atenta supraveghere trebuie gestionată de către specialiști, deoarece echilibrele în economiile contemporane sunt extrem de instabile și dinamice. Pe fond, este vorba despre schimbări profunde în plan internațional, al relațiilor economice. Trăim o epocă de liberalizare și competiție, care influențează în mod direct economiile naționale. Liberalismul economic internațional este, dacă nu o doctrină bine închegată, un fapt practic, real. Hans Hermann Hoppe arată că "Statele liberale care-și impozitează și reglementează puțin economiile au șanse să
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
dintre cifrele obținute în urma măsurătorii este unul foarte mare. - Creșterea prețurilor este continuă, în sensul în care apare ca tendință și nu ca accident de parcurs. De exemplu, o tensiune inflaționistă apărută într-o lună în România, ca urmare a liberalizării prețurilor la energie, nu poate fi confundată cu un fenomen inflaționist. Tensiunea inflaționistă reprezintă o creștere de prețuri pasageră, de la o perioadă la alta și care are drept cauză un fenomen economic anume; bine determinat și cunoscut. Tensiunea inflaționistă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
despre situația gravă de degringoladă în care se găsea economia și societatea românească. Nu există o cuantificare oficială a dimensiunilor inflației de penurie. Cifrele de mai sus ne duc însă cu imaginația spre ceva uluitor. De altfel, explozia prețurilor odată cu liberalizarea acestora în anul 1991 a fost uriașă. În numai câțiva ani acestea au crescut de 100 de ori. Economia revenea, prin preț, la o realitate a unor dezechilibre grave pe care nu le recunoscuse nimeni niciodată. Explozia politică și socială
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
inflației de penurie și o scoatere a sa la suprafață. Pentru că lumea românească a identificat creșterile de prețuri cu guvernul aflat atunci la conducerea țării, a urmat o epocă a mineriadelor și a unor mari transformări de ordin politic. Momentul liberalizării prețurilor este momentul unui dublu șoc. Posibilitățile de consum scad în continuare, cumulate cu creșteri rapide ale prețurilor. Dacă sistemul era într-un punct de echilibru 1037 (e) realizat pentru un preț (pe) și cantități de echilibru (Qe), atunci liberalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
liberalizării prețurilor este momentul unui dublu șoc. Posibilitățile de consum scad în continuare, cumulate cu creșteri rapide ale prețurilor. Dacă sistemul era într-un punct de echilibru 1037 (e) realizat pentru un preț (pe) și cantități de echilibru (Qe), atunci liberalizarea prețurilor a impus un nou punct de echilibru (e1), caracterizat de un preț de echilibru (p1) și o cantitate de echilibru (Q1). Fig. 8.12 Șocul inflaționist impus de liberalizarea prețurilor Este o inflație vizibilă, în cote mari, specifică, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
pentru un preț (pe) și cantități de echilibru (Qe), atunci liberalizarea prețurilor a impus un nou punct de echilibru (e1), caracterizat de un preț de echilibru (p1) și o cantitate de echilibru (Q1). Fig. 8.12 Șocul inflaționist impus de liberalizarea prețurilor Este o inflație vizibilă, în cote mari, specifică, prin modul său de manifestare, unei economii libere, chiar dacă la momentul despre care vorbim economia României era profund etatistă, sectorul privat deținând o pondere nesemnificativă. Inflația de penurie se transformă într-
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
concordanță cu sistemul economiei reale. Inflația reprimată nu avea drept cauză o politică monetară relaxantă, adică o emisiune monetară, ci avea drept cauză dezechilibrul intern, structural, dintre cererea și oferta de mărfuri. Această cauză s-a păstrat și după momentul liberalizării prețurilor. Toată lumea a rămas surprinsă să vadă cum prețurile cresc în ritmuri amețitoare, fără ca BNR să gestioneze o politică monetară relaxată, dimpotrivă. Prețurile creșteau din acumularea dezechilibrelor structurale specifice inflației reprimate. De altfel, chiar dacă avem două denumiri pentru inflație, aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
surprinsă să vadă cum prețurile cresc în ritmuri amețitoare, fără ca BNR să gestioneze o politică monetară relaxată, dimpotrivă. Prețurile creșteau din acumularea dezechilibrelor structurale specifice inflației reprimate. De altfel, chiar dacă avem două denumiri pentru inflație, aceea de inflație reprimată (până la liberalizarea prețurilor) și inflație deschisă (după liberalizarea prețurilor), fenomenul este practic același. Are aceleași cauze și aceleași efecte. Numai raportarea politică și de sistem la el este alta. Este dificil de spus dacă inflația de după liberalizarea prețurilor a fost, în interiorul dezechilibrului
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în ritmuri amețitoare, fără ca BNR să gestioneze o politică monetară relaxată, dimpotrivă. Prețurile creșteau din acumularea dezechilibrelor structurale specifice inflației reprimate. De altfel, chiar dacă avem două denumiri pentru inflație, aceea de inflație reprimată (până la liberalizarea prețurilor) și inflație deschisă (după liberalizarea prețurilor), fenomenul este practic același. Are aceleași cauze și aceleași efecte. Numai raportarea politică și de sistem la el este alta. Este dificil de spus dacă inflația de după liberalizarea prețurilor a fost, în interiorul dezechilibrului dintre cerere și ofertă, una prin
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
aceea de inflație reprimată (până la liberalizarea prețurilor) și inflație deschisă (după liberalizarea prețurilor), fenomenul este practic același. Are aceleași cauze și aceleași efecte. Numai raportarea politică și de sistem la el este alta. Este dificil de spus dacă inflația de după liberalizarea prețurilor a fost, în interiorul dezechilibrului dintre cerere și ofertă, una prin cerere sau una prin ofertă (costuri). Ce știm cu siguranță este că atât cererea cât și oferta au acționat asupra fenomenului. Avem o dublă intercondiționare, dată de scăderea ofertei
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lui Lucian Croitoru este aceea că factorii de tip cost-preț (inflația prin costuri sau prin ofertă) sunt principalele determinante ale inflației. Dacă a pornit ca o inflație prin cerere, iată că în evoluția sa inflația a devenit, imediat după momentul liberalizării prețurilor, una prin ofertă. Determinismul cerere-ofertă s-a autoalimentat până în anul 2000, când economia noastră începe să se stabilizeze. Bumerangul monetar 1039, moștenit din perioada regimului socialist, concretizat în economii mari ale populației, a fost intensificat de către erori de politică
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
o altă greșeală istorică"1040. Politica de curs de schimb valutar adoptată a fost în defavoarea intereselor de stabilitate, mai ales într-o perioadă în care dezechilibrele erau multiple și veneau din toate direcțiile. Costin Kirițescu critică acest aspect, arătând că "liberalizarea cursurilor, stabilirea lor în funcție de cerere și ofertă, pot duce în condițiile instabilității economice actuale la valori incompatibile cu interesele țării"1041. În context am subliniat că "Liberalizarea subită a cursului de schimb conduce doar la o puternică devalorizare care face
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
multiple și veneau din toate direcțiile. Costin Kirițescu critică acest aspect, arătând că "liberalizarea cursurilor, stabilirea lor în funcție de cerere și ofertă, pot duce în condițiile instabilității economice actuale la valori incompatibile cu interesele țării"1041. În context am subliniat că "Liberalizarea subită a cursului de schimb conduce doar la o puternică devalorizare care face să crească prețul bunurilor importate, ceea ce scumpește și prin aceasta împiedică menținerea și extinderea capacităților de producție naționale, această situație ducând la accentuarea dezechilibrului dintre cerere și
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
În toate cazurile, nivelul de răspuns se situează la peste 70% în favoarea exprimării că ne îndreptăm într-o direcție greșită. Este surprinzător acest răspuns dacă vom ține cont de faptul că țara noastră se află azi într-un proces de liberalizare instalat în urma unei revoluții populare și dacă vom ține cont că socialismul de tip românesc a fost unul extrem de agresiv sub toate aspectele sale. Pe de altă parte, un asemenea răspuns ne poate duce cu gândul la un proces definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
unei revoluții populare și dacă vom ține cont că socialismul de tip românesc a fost unul extrem de agresiv sub toate aspectele sale. Pe de altă parte, un asemenea răspuns ne poate duce cu gândul la un proces definitiv eșuat de liberalizare a societății noastre, la o insatisfacție legată de ceea ce se întâmplă în interiorul țării și, de asemenea, ne putem duce cu gândul la o susținere populară extrem de redusă pentru proiectul românesc de liberalizare și de așezare a țării pe valorile tipice
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
cu gândul la un proces definitiv eșuat de liberalizare a societății noastre, la o insatisfacție legată de ceea ce se întâmplă în interiorul țării și, de asemenea, ne putem duce cu gândul la o susținere populară extrem de redusă pentru proiectul românesc de liberalizare și de așezare a țării pe valorile tipice lumii capitaliste. Dincolo de aceste considerente ne-am pus întrebarea ce înțelege omul obișnuit dintr-o asemenea întrebare, citită într-un chestionar sociologic și dacă reprezentarea sa despre posibilele căi de răspuns nu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]