3,144 matches
-
Anaïs, Eduardo este, alături de caietul ei intim, o altă oglindă a ființei ei, un "suflet pereche". Dar vai! Îngrijorați de apropierea dintre ei, părinții le vor interzice curând să se mai vadă. "Prințesei mele pierdute", iată ce scrie, plin de lirism, Eduardo pe spatele unei cărți pe care i-o dăruiește verișoarei sale în chip de cadou de rămas-bun. "Când aripile nu-mi vor mai fi legate atunci le voi întinde și voi zbura spre tine cu toată bucuria, cu toată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care Occidentul a pierdut-o. Pentru că mergem cu viteză scăzută, ori de cîte ori traversăm o localitate, văd de aproape fețele țăranilor: neschimbați, fini, simpatici. Bătrînii salută cu o ridicare a pălăriei, gest plin de noblețe. Mă las în voia lirismului pe care mi-1 inspiră acești oameni rămași neschimbați cu toată colectivizarea rurală... prin ce minune?" Aceste reflecții ale Sandei Stolojan un lirism al neschimbării își regăsesc ecourile vagi în comentariile presei privitoare la vizita generalului: comunismul românesc este simpatic
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fini, simpatici. Bătrînii salută cu o ridicare a pălăriei, gest plin de noblețe. Mă las în voia lirismului pe care mi-1 inspiră acești oameni rămași neschimbați cu toată colectivizarea rurală... prin ce minune?" Aceste reflecții ale Sandei Stolojan un lirism al neschimbării își regăsesc ecourile vagi în comentariile presei privitoare la vizita generalului: comunismul românesc este simpatic, el ocrotește arhaismul satelor... Ceaușescu este un om cumsecade, care oferă musafirilor săi spectacole folclorice de calitate. Prin contrast, locomotivele Diesel și electrice
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de fapt, planeta Tim Burton. Originalitatea poetului Burton provine dintr-o încrucișare la fel de bizară ca și genetica eroilor săi - între fragilitatea tristă a ființelor sale imaginare și violența brutală a morții lor. Fiecare poem pare o frântură dintr-un recviem, lirismul fiind suprafața pe care alunecă siluetele neverosimile ale unor bio-mecanoizi inadaptați. Unicitatea fiecăruia este garantată de cele două accidente capitale ale existenței lor - unul prin care au apărut și unul ce le anihilează. Băiatul-stridie e doar primul dintre numeroșii locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
au fost publicate la editura Art*, în excelenta traducere a Antoanetei Ralian. Scrierile lui Williams reunesc suficiente contrarii și generează numeroase polarități, astfel încât aprecierile criticii au oscilat adesea între elogiu și desființare. În ciuda inegalității inevitabile a creației, realismul tragic și lirismul dramatic, ca traiectorii existențialiste definitorii, păstrează într-o tensiune spectaculoasă câteva teme ce l-au transformat pe autor într-un veritabil vizionar al teatrului modern. Nostalgia bătrânului Sud și aerul dens al melancoliei devin repere în reprezentarea conflictului perpetuu dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
spus, egal cu sine însuși în toate textele sale. Primăvară neagră are rolul de a amplifica traiectoriile de forță intuite în primul Tropic, pregătind în același timp structuri ce vor fi exploatate ulterior. Frumusețea narațiunii constă în amestecul de vis, lirism, disperare și abjecție din care autorul a știut să-și dozeze o tonalitate unică, racordată la tensiunile oscilante ale interiorității sale. New York-ul primilor ani de viață își lasă amprenta vizibil în biografia scriitorului, devenit, așa cum mărturisește în deschiderea volumului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unei expresii poetice acute. Mărturisind că acest roman a fost scris în memoria unor prieteni uciși de sistemul dictatorial românesc, autoarea afirmă, în mod necesar, o dimensiune umană tragică a scrisului ca proces curativ. Necesitatea conexiunii dintre realismul textului și lirism este justificată prin natura autobiografică a cărții. În interiorul acestui cadru subiectiv sunt afirmate, într-un registru dramatic, cercurile concentrice ale înstrăinării, fricii și neputinței. Edgar, Kurt, Georg, Tereza, croitoreasa, doamna Margit, Căpitanul Piele, Lola, bunicile, tatăl, frizerul, blănarul, angajații abatorului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de o perpetuă criză identitară. Lirica Itakăi, Jurnal despre Čarnojević și Stražilovo* sunt repere esențiale în modernitatea literară sârbă și reunesc deopotrivă un corpus remarcabil de teme radicale ale literaturii central- europene - străinul și rătăcitorul, soldatul și omul fără însușiri, lirismul melancolic și ironia, în plan secund persistând refuzul viziunii tradiționale asupra relației dintre individ și istorie. Jurnal despre Čarnojević a apărut în 1921, la Belgrad, în biblioteca "Albatros", având un pregnant caracter autobiografic și o importanță aparte în evoluția discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de la eliberarea sârbilor de sub dominația turcească, în răscoala condusă de Karađorđe în 1804 (vezi și Postfața semnată de Ioan Radin Peianov). Ieșirea din vis coincide cu începutul unei noi existențe, protagonistul exprimând repetat speranța că începe un veac mai bun. Lirismul acestui roman-jurnal are o natură comună cu lirismul autentic al poemelor lui Crnjanski, prezent în această ediție în două volume, Lirica Itakăi și Stražilovo. Lirica Itakăi a fost publicat în 1919, într-o periodă de efervescență culturală, datorată și prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
condusă de Karađorđe în 1804 (vezi și Postfața semnată de Ioan Radin Peianov). Ieșirea din vis coincide cu începutul unei noi existențe, protagonistul exprimând repetat speranța că începe un veac mai bun. Lirismul acestui roman-jurnal are o natură comună cu lirismul autentic al poemelor lui Crnjanski, prezent în această ediție în două volume, Lirica Itakăi și Stražilovo. Lirica Itakăi a fost publicat în 1919, într-o periodă de efervescență culturală, datorată și prezenței dinamice a unei generații tinere ce a impus
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când scrie despre satele și oamenii din Ialomița. Lirismul discret, narațiunea lentă, întârziată prin exploatarea unor stări dramatice neostentative, difuze, precum descumpănirea, nedumerirea, dar și buna motivație în ceea ce privește gestul, felul de a vorbi al personajelor trimit către o posibilă înscriere a lui P. în familia prozatorilor câmpiei românești. Istorisirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
orașul de câmpie al maturității, în care cenzura morală este, de cele mai multe ori, suspendată și unde, prin urmare, orice este posibil. Când nu sunt lichele de rând, personajele par dintr-o bucată, de neclintit în decizii, nu lipsite însă de lirism și, câteodată, de ironie. A. știe să extragă semnificații grave din evenimente banale. Limbajul este de obicei frust, contribuind la obținerea culorii locale prin lexicul specific zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. Dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
1957-1962). În versurile evocatoare, sentimentale ale lui D. din primul volum, Cântece uitate (1971) - caracteristica păstrându-se și în Chemarea pământului meu (1972), Strigătul tăcerii (1974), Pasăre fără somn (1975) și Sfere albastre (1976) -, Ștefan Aug. Doinaș a găsit un „lirism autentic, întemeiat pe o mare încredere în limbaj”. Poezia se remarcă printr-o viziune clasicizantă, în care teme tradiționaliste - sacralitatea pământului natal, amintirea casei părintești, perindarea, însoțită de o ușoară nostalgie, a anotimpurilor, comuniunea cu înaintașii - sunt tratate în versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-un impuls demiurgic integrator: „Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit/ Și-apoi să-ți scrii poemele țâșnind din frunte” (Poemul poetului tânăr). Lirismul devine confesional, sentimental, uneori retoric. În poeziile de dragoste, iubita, natura și poemul se identifică în celebrarea continuă a „cultului poemului” (G. Călinescu), astfel încât întreg volumul constituie o veritabilă „mistică a poetului și a poeziei” (Pompiliu Constantinescu). Poeme de dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
mergeau, din întâmplare, pe-o cărare lăturalnică, Dumnezeu și cu sfântul Petre, vorbind ei știu ce.”. (p 288) Deși atitudinea naratorului față de cele povestite e constant ironică, cititorul are surpriza să întâlnescă, foarte rar ce-i drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context, nu par să aparțină lui Creangă: „Nu trecu mult și ziua se călători. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori râdeau la stele, iar luna scoțând capul de după dealuri, se legăna în văzduh, luminând pământul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
poeziilor din cartea de debut, Vina nu e a mea (1968), ca și din cea următoare, Captivitatea cercului (1970), deși scrise în vers alb, au o anume muzicalitate interioară, izvorând dintr-o sensibilitate feminină aparte, cenzurată cerebral, și dintr-un lirism profund, fără ca poezia să cadă în desuetudine sau în monotonie. Lucidă, inteligentă, plină de asocieri imagistice insolite, lirica pe care o scrie I. conține aluzii fine, subtile. Procedeul constant folosit este simularea, mimarea folclorului infantil, a stilului epic, a cadrelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
a poetului într-o lume în care „veșnicia s-a spânzurat”, „omul ștampilat iese pe bicicletă” și „se dau gândurile la rindea”: „Ce poezie și asta când berbecul / behăie când omul în colț / urinează pe floarea de laur.” Și, chiar dacă lirismul este adesea conștient sugrumat, se pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în fântână / cu pofta ațâțată de lună / și-n zori fântâna a-nflorit / nuferi și sori, / ca un pom pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși: ,, Așază-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
avea nimic teatral. Și mai ales copiii nu ar fi înțeles nimic din ea. Cum s-o fac? Ce să fac? Am căutat s-o aduc înspre Take, Ianke... și Cilibi Moise. Căci, pe lîngă fiorul metafizic, pe lîngă duioșie, lirism, musai ca spectacolul să aibă și un strop de umor. A avut, Slavă Domnului! La premieră, s-a rîs foarte des; și copiii s-au amuzat, spre bucuria mea încă uimită! Dar montarea a demarat greu: directorul chemase în Bacău
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice. 100 balade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
nouă dimensiune liricii românești. În Cenușa unui zbor (1997) poemele într-un vers se construiesc parcă de la sine, dând naștere unor mici bijuterii de o mare muzicalitate și delicatețe („Flori, slovele pe-o creangă, din muguri de nesomn”), în timp ce propriul lirism și-l definește ca „un mugur ce dă fluturi, și-o crisalidă floarea”. El poate fi astfel apropiat de Ion Pillat, a cărui artă poetică o va analiza într-un studiu din volumul Poemul într-un vers (2001, în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
de „cățeii pământului”, babele aduc „caii grâului”, cei cu „trup de grâu, picioare de grâu, cap de grâu” și sub ai căror pași „spicul se umflă cât coada vulpii”. Cumulând toate însușirile prozelor de până atunci ale lui N. - culoare, lirism, pitoresc, savoare lexicală și celelalte, romanul Îngerul a strigat întocmește un tablou cuprinzător, aproape o monografie a lumii nepoților lui Terente. Micul univers constituit gravitează în jurul unui sat de lângă Dunăre, Plătărești, de unde pleacă și unde se întoarce de câteva ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
al scriiturii artiste. În romanul Scaunul singurătății (al cărui titlu evocă un presupus scaun, pe care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
noaptea de lăsata secului. N. a dat teatrului (ca și cinematografului), singur sau în colaborare, și alte scrieri, precum Casa de la miezul nopții sau Paiața sosește la timp, Apostolii, Terente. Asemenea prozei narative, opera dramatică a lui N. freamătă de lirism și etalează simboluri. Lirismul funciar al scriitorului se comunică și în versuri (ciclul Poeme răsărite-n iarbă), inundă și publicistica, inclusiv cea sportivă, „afurisită” de obicei, pătrunde și în unele titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
N. a dat teatrului (ca și cinematografului), singur sau în colaborare, și alte scrieri, precum Casa de la miezul nopții sau Paiața sosește la timp, Apostolii, Terente. Asemenea prozei narative, opera dramatică a lui N. freamătă de lirism și etalează simboluri. Lirismul funciar al scriitorului se comunică și în versuri (ciclul Poeme răsărite-n iarbă), inundă și publicistica, inclusiv cea sportivă, „afurisită” de obicei, pătrunde și în unele titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu mai puțin în scrierile pentru copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]