5,029 matches
-
rămas acasă, că-i prea departe”. Curtea de Argeș, decembrie 6 și 7 decembrie 2012 Doamna Doctor, ghid pentru pelerini. Keffieh-ul de la Ierusalim. Meșteri, obiecte din lemn, bluze populare, ultimele pere de toamnă. Cum arăta acest pelerinaj în anii ’80 : mărturia unui localnic. Un rând strâns ca o cursă cu obstacole. Criza economică și efectele sale. Borcănelele cu ulei miraculos. Asaltul auditiv al difuzoarelor din parc. Melancolie și îndoieli înainte de Crăciun. Ajung pe teren în jurul orei 14.30. Meteo : sunt cam patru grade
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vale și mănăstire. Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri, mă întreb cum fac șoferii lor să evite aglomerația de pelerini răspândiți de-a lungul întregului drum, tarabele cu mărfuri plasate până la marginea îngustei șosele, puii, rațele și gâștele localnicilor. Urc dealul în compania a două femei, Ana și Maria, după cum s-au recomandat, originare dintr-un sat din nordul județului Cluj. Nu am reușit să rețin numele satului, imposibil de luat note în timpul urcușului. Dialogurile următoare sunt reproduse din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lemne de foc, cărbune, combustibil tip M, tip P și lichid ușor pentru calorifer, gaz petrolier lichefiat și gaze naturale; 2. energie electrica pentru consum casnic; 3. energie termica pentru consum casnic; 4. apa și canalizare; 5. transportul fluvial al localnicilor în Delta și pe relațiile Orșova - Moldova Noua, Brăila - Hârșova, Galați - Grindu. Produsele și serviciile prevăzute la pct. 1-4 sunt scutite de plată taxei pe valoarea adăugată la agenții economici din rețeaua de desfacere, de distribuire și de prestare către
ORDONANTA nr. 2 din 20 ianuarie 1998 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119986_a_121315]
-
ați mers cu trenul? Știu că o perioadă mare am mers pe jos. Copilul ăla mic era ținut de mama În brațe, iar pe noi ne mai ținea tata. Țin minte că era o problemă - foamea. Foamea era marea problemă. Localnicii mai vindeau câte o pâine, că și ei aveau greutăți. Dădeai ce aveai, ce-a luat fiecare, câte o bocceluță, bijuterii... dădeai un ceas de aur pe o pâine. Astea s-au terminat repede, așa că, sigur, foamea era problema. După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de frică să nu rămân flămândă. Au fost vremuri grele și când ne-am Întors. În Transnistria, părinții dumneavoastră... Da, da, eram Împreună. Și cu toată familia, cu surorile... Și unde ați stat? Într-o casă. Am stat În casele localnicilor, dar În frig, mizerie, hrană nu era. Când v-ați Întors câți ani aveați? 7 ani și jumătate. Ce să ții minte de la vârsta aia? Dar cum v-ați Întors? Sau nici asta nu vă amintiți? Cu trenul? Cu trenul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel de fel, pe care a trebuit să le lăsăm acolo. Țin minte, chiar asta țin bine minte, așa, copil fiind, că lui taică-meu Îi era la un moment dat așa de sete, că s-a rugat de un localnic să-i dea un pahar de apă și-i dă o pereche de pantofi absolut noi. Și așa a și fost. Acesta ar fi primul contact cu greutățile. Pe urmă ne-au urcat pe niște bacuri, cu căruțe, cu cai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stat acolo? Cred că și acolo am stat vreo 7-8 zile, până am reușit să mergem mai departe... Acolo unde ați stat? Am stat, tot așa, la o familie din Câmpulung. Ei reușiseră să prindă acolo o cameră la niște localnici. Și cum tata era medicul lor, ne-au luat și pe noi acolo - adică Într-o cămăruță stăteam 6-7 persoane, pe sus, pe jos, cum s-a putut— De aceea eram și noi așa mulțumiți să plecăm, că noi credeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se terminaseră... Dar datorită lui am reușit să scăpăm... Mătușa aia a murit, bineînțeles, unchiul a murit imediat după ce ne-am Întors În România - se Îmbolnăvise acolo și cum ne-am Întors a și murit... Tatăl dumneavoastră se ducea la localnici? Se ducea la localnici, că atunci acolo nu erau medici, pentru că medicii erau retrași cu armata rusă și orășelul a rămas fără medici. Și au venit acești medici evrei și-i mai ajutau pe oameni, că ei mai aveau cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lui am reușit să scăpăm... Mătușa aia a murit, bineînțeles, unchiul a murit imediat după ce ne-am Întors În România - se Îmbolnăvise acolo și cum ne-am Întors a și murit... Tatăl dumneavoastră se ducea la localnici? Se ducea la localnici, că atunci acolo nu erau medici, pentru că medicii erau retrași cu armata rusă și orășelul a rămas fără medici. Și au venit acești medici evrei și-i mai ajutau pe oameni, că ei mai aveau cu ce să plătească - nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de alea cu apă, cu... - dar nu existau nici din alea primitive... Trebuia să te duci la un iaz și În jurul iazului se așezau toți; Îi vedeai - bărbați, femei, cum Își făceau treburile acolo... N-ați Încercat să le faceți localnicilor WC-uri? Nu, nu aveam posibilități. Lucrurile astea erau legate de bani, de meseriași... Probabil, ulterior, după ce am plecat noi, au făcut, dar până atunci nu au avut nici chiar localnicii - și ei se duceau la iaz și de acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făceau treburile acolo... N-ați Încercat să le faceți localnicilor WC-uri? Nu, nu aveam posibilități. Lucrurile astea erau legate de bani, de meseriași... Probabil, ulterior, după ce am plecat noi, au făcut, dar până atunci nu au avut nici chiar localnicii - și ei se duceau la iaz și de acolo Începeau toate infecțiile... A existat exantematicul, dar după asta a Început cel intestinal: vara Începeau muștele să roiască peste toate astea și Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prăpădit foarte repede - nici nu ajungeau la criză, nici nu ajungeau la 4-5 zile de tifos: Începea să ajungă temperatura la 41 și mai mult, că tifosul ăla scotea febra din termometru, nici nu puteai să vezi mai mult... Și localnicii se Îmbolnăveau de tifos? Da, se Îmbolnăveau și ei. S-a prăpădit foarte multă lume și dintre localnici, dar ei erau mult mai rezistenți, mai rezistenți la frig, mai rezistenți la cald, mai rezistenți la păduchi, mai rezistenți la orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ajungă temperatura la 41 și mai mult, că tifosul ăla scotea febra din termometru, nici nu puteai să vezi mai mult... Și localnicii se Îmbolnăveau de tifos? Da, se Îmbolnăveau și ei. S-a prăpădit foarte multă lume și dintre localnici, dar ei erau mult mai rezistenți, mai rezistenți la frig, mai rezistenți la cald, mai rezistenți la păduchi, mai rezistenți la orice. Ăștia veniți erau mai sensibili - erau, totuși, din Bucovina, iar Bucovina era pe vremea austro-ungară, lumea era mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și rusa... Dar ce s-a Întâmplat În această perioadă nu-mi mai amintesc... — Și, deja În 1941... — În 1941, În dimineața zilei de 23 iunie, după ce au fost lupte, s-au auzit Împușcături. Rușii se retrăgeau, iar grupuri de localnici Înarmați cu arme de foc, ciomege sau cuțite au adunat evreii din Banila la aceeași sinagogă din localitate... — Localnicii i-au adunat pe evrei? — Cred că da... Cei Înarmați erau jandarmi și probabil că erau ajutați de localnici... — Dar persoanele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
1941, În dimineața zilei de 23 iunie, după ce au fost lupte, s-au auzit Împușcături. Rușii se retrăgeau, iar grupuri de localnici Înarmați cu arme de foc, ciomege sau cuțite au adunat evreii din Banila la aceeași sinagogă din localitate... — Localnicii i-au adunat pe evrei? — Cred că da... Cei Înarmați erau jandarmi și probabil că erau ajutați de localnici... — Dar persoanele de care spuneați că au fost duse În cimitire și Împușcate au fost duse În vara anului 1941? — Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
grupuri de localnici Înarmați cu arme de foc, ciomege sau cuțite au adunat evreii din Banila la aceeași sinagogă din localitate... — Localnicii i-au adunat pe evrei? — Cred că da... Cei Înarmați erau jandarmi și probabil că erau ajutați de localnici... — Dar persoanele de care spuneați că au fost duse În cimitire și Împușcate au fost duse În vara anului 1941? — Da, cred că da - ceea ce am spus mai Înainte se Întâmpla În iulie 1940... — Și În acel grup din 1941
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe noi... Cât timp ați mers până la Murafa? Nu era o distanță foarte mare, dar țin minte că ploua cu găleata... Cred că cu căruța am făcut În jur de 12 ore... Și am ajuns acolo și am intrat peste localnici - dar numai la evrei, că la ucraineni nu ne-au primit... Pe noi ne-a primit o familie alcătuită din șase persoane - tată, mamă, două fete și o fată măritată; ei s-au retras Într-o cămăruță mică, iar noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ce face toată ziua? — Nu, nu făceam nimic - nu aveam ce face... Eu mai cârpeam un lucru, mama făcea ceva de mâncare, dar, În rest, n-aveam nimic de făcut. Mai citeam, aveam cărți rusești, dar am Învățat rusa de la localnici. Erau partizani care ne mai aduceau informații, că din altă parte nu aveai de unde să te informezi - și ei ne-au mai ținut moralul, prin ei mai aflam ce se Întâmplă, că altfel eram complet rupți de realitate; și asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
problemele cele mai importante era apa de băut: se afla cam la un kilometru de casele noastre, dar și pârăiașul, și fântâna cu apă potabilă erau În afara ghetoului - și uneori se dădea voie să se ia apă, alteori nu... Nici localnicii nu aveau voie să ia apă? — Nu, nu trebuia să cobori tot dealul ca să ajungi la fântână după apă. Erau niște... coromâsle se numeau, care țineau două vase ca să poți duce apa - și noi, copiii, mergeam să luăm și noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru noi, așa, un fel de duș rece, ca să ne dăm seama ce ne așteaptă. Și a doua zi am plecat mai departe, spre Obodovca, localitatea În care vom sta... Am ajuns acolo noaptea, Într-o „molocină”, așa ziceau ucrainenii localnici la crescătorie de vite, de vaci de lapte... Când am Încercat să intrăm... Acolo era ceva foarte curios: o zonă era foarte aglomerată: cu multă lume care dormea claie peste grămadă, iar ceva mai Încolo nu era nimeni... Și, evident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niște rupturi de saci) și am Încercat să coborâm pe zăpadă. Sunt aproape 5-6 km de la fermă până În sat și, bineînțeles, spaimă, Întuneric, să nu facem nici un zgomot, că de ne-ar fi prins... Oricine, fie nemții, fie jandarmii, fie localnicii, dobrovolțî, un fel de poliție locală, ne-ar fi lichidat, fără discuție... Dar tata constatase că dacă nu coborâm În sat nu mai ajungem la următorul popas... Și cu mare spaimă și cu grijă am făcut acești kilometri și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca un dezertor, pentru a-și vedea de propriul interes. Ați aflat ce s-a Întâmplat cu el mai departe? Nu, n-am mai aflat - nu l-am mai revăzut și nici nu am mai auzit ceva de el. Deci localnicii nu v-au putut ajuta deloc, nici cu hrană, nici... Nu... Că hrană nu cred că era cazul. Deci am urcat În tren, dar ni s-a spus că trebuie să luăm hrană pentru o săptămână. Sigur, poate În unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru acel moment istoric, În acele locuri. Administrația românească era constituită, În acele locuri unde am ajuns noi, din câțiva jandarmi, un pretor, nu exista nici un funcționar român, toți funcționarii fiind localnici. Dar existau localnici vorbitori de limbă română? Nu, localnicii erau ucraineni și nu știau românește. Ulterior s-au format translatori, tot dintre evreii veniți din deportare, deoarece unii știau ambele limbi. Mi-ați spus că tatăl dumneavoastră știa ucraineana. De unde o cunoștea? De la populația rutenească din jurul Vamei. Să revenim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tratați tifosul la vremea aceea? Pe vremea aceea tifosul putea fi tratat În manieră ucraineană, ceea ce noi habar nu aveam, din care motiv au și murit foarte mulți oameni. Nu erau medicamente, nu știu nici astăzi cum se tratează tifosul... Localnicii tratau tifosul cu gheață: bolnavul, care avea 40 de grade temperatură, era ținut În cearșafuri cu gheață și cu pungi de gheață pe cap. Dacă respectai tratamentul, puteai scăpa - așa a scăpat tatăl meu de tifos exantematic... Pentru că noi stăteam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a valma acolo... Foarte multă mâncare era chiar de la ei... Iar În spatele acestei sobe imense era o deschidere În podea care ducea la niște Încăperi subterane... Tot orașul avea și niște drumuri subterane care duceau la lac și care, ziceau localnicii, era o construcție Încă de pe vremea turcilor. În perioada retragerii trupelor nemțești noi am trăit dedesubt. Special v-ați ascuns? Da, pentru că drumurile erau făcute În perioada turcilor tot pentru a se ascunde populația, și erau foarte greu accesibile... Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]