2,977 matches
-
superioare, numite, de medievali, transcendentalia: Ființa, Unul, Adevărul, Binele etc.; e) noțiunile obișnuite, corespunzătoare cunoașterii "naturale", întemeiate în experiență sau constituite inductiv. Predicamentele, predicabilele, postpredicamentele și transcendentalia, spre deosebire de noțiunile obișnuite, alcătuiesc direct resursa gândirii, rostirii și făptuirii umane în sensul logos-ului formal, având, fiecare în ciuda înțelesurilor diverse prin care au fost reconstruite în fel de fel de filosofii un nucleu semantic, o structură originară de sens, valabilă, cumva, necondiționat; de fapt, aceasta este condiționantă pentru utilizarea lor și chiar pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teme privind legătura dintre cuvânt și lucru, despre adecvarea cuvintelor la lucruri și a enunțurilor la stările de lucruri. Dar oricum ar fi reformulată această problemă respectând în mai mare sau în mai mică măsură convențiile judicativului constitutiv -, recursul la logos este necesar: pentru că acesta reprezintă faptul originar nu doar al dictaturii judicativului, ci și al altor căi posibile pentru gândirea, rostirea și făptuirea omenească (deși, deocamdată, numai ipotetic). În plus, el ne-a apărut ca fiind orizontul în care devine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci și al altor căi posibile pentru gândirea, rostirea și făptuirea omenească (deși, deocamdată, numai ipotetic). În plus, el ne-a apărut ca fiind orizontul în care devine cu putință sinteza onticului și lingvisticul și, în urmare, instituirea logicului. Termenul logos, în accepțiunea sa comună, rostire, a suportat, în timp, o mișcare semantică, al cărei sens principal, din perspectiva celor tocmai precizate, este: de la lingvistic (cuvânt) la logic (formă logică, în genere, sau doar noțiune). Mișcarea aceasta a fost posibilă, paradoxal
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în perioada clasică a filosofiei grecești, prin operele lui Platon și Aristotel. Cum știm, tot în aceste împrejurări, orizontul logicului va dobândi marca judicativului. Ceea ce înseamnă că această mișcare semantică poate fi înțeleasă în contextul fenomenului (mai larg) al de-naturării logos-ului și constituirii dictaturii judicativului, chiar dacă ea (de-naturarea logos-ului) își are începutul înaintea momentului constituirii ca atare a logicii. Despre unele aspecte istorice ale acestei mișcări a fost vorba și până acum; totuși, "istoria" a fost evocată mai cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Platon și Aristotel. Cum știm, tot în aceste împrejurări, orizontul logicului va dobândi marca judicativului. Ceea ce înseamnă că această mișcare semantică poate fi înțeleasă în contextul fenomenului (mai larg) al de-naturării logos-ului și constituirii dictaturii judicativului, chiar dacă ea (de-naturarea logos-ului) își are începutul înaintea momentului constituirii ca atare a logicii. Despre unele aspecte istorice ale acestei mișcări a fost vorba și până acum; totuși, "istoria" a fost evocată mai cu seamă pe segmente mai "vechi" ale sale. De aceea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care am încercat să le pun în evidență, rămâne identitatea lor constitutivă și apartenența lor la dictatura judicativului. Reconstrucția propriu-zis fenomenologică a diferenței dintre cele două "logici", precum și a identității lor constitutive, va fi operată în contextul tematizării fenomenului reformalizării logos-ului, temă aparținând reducției judicative. 1.4. Cercetare formală a relației predicative în ipostaza sa cea mai simplă, S este P, și a relației sale cu principiul formal și ne-formal al identității Modul cel mai simplu de (re)prezentare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe cele trei principii formale identitatea, noncontradicția, terțul exclus sau chiar pe mai multe, în felul acesta constituind ceea ce putem numi aspectul formal al dictaturii judicativului (care devine "formalist", dat fiind faptul că dictatura judicativului este ea însăși numai forma logos-ului). Dar lor trebuie să li se adauge, în sensul de a le susține și a le face utilizabile pentru demersurile logice (aplicative), însuși enunțul originar, veritabil principiu judicativ, S este P. Așadar, în urmarea a ceea ce s-a discutat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului; este vorba despre actul constituirii cunoștinței prin mijlocirea unor principii formale, ele însele fundate pe enunțul/principiul S este P. Logica nu poate fi decât o "știință" judicativă, atâta vreme cât lucrează ca un instrument formal. Fiindcă ea reține din logos, preeminent, forma de exprimare (de aceea afirmam mai sus că logica a fost socotită, uneori, cumva justificat, drept lingvistică), iar atunci când va încerca să prindă cu mai multă putere și ceea-ce-este-exprimat și corespunde "lucrurilor însele", anume atunci când va îngădui formarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiect", către ceea ce este, mai mult sau mai puțin, "format", "subiectivat" (condiționat "subiectiv"). Discuția contemporană despre enunțurile de protocol sau despre imposibilitatea faptelor brute ale experienței reprezintă un simptom al neputinței judicativului neputinței logicii, științelor, chiar filosofiei de a reface logos-ul, de a prinde (de a ajunge la) "lucrurile însele", devenind rostire esențială: tăcere judicativă și esență a lucrului, așa cum, pe baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit pentru ideea ultimă, dovadă, totuși, de încercare de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cred, prelucrat), constituit, adică. Dar judecata, odată autonomizată, constituie ea însăși "obiecte": cel puțin pe cele corespunzătoare celor două "poziții", S și P, din sinteza sa; de aici predeterminarea judicativă a oricărei obiectualități, legate de gândire, rostire sau făptuire. Trecerea logos-ului în logică are printre urmările deja constatate: îngustarea căii cunoașterii în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un discurs rațional, iar ceea ce devine și piere, neavând niciodată ființă cu adevărat, este obiectul opiniei și al sensibilității iraționale"41. Diferența dintre opinie (doxa) și sensibilitate irațională (alogos aisthesis), pe de o parte, și gândire (noesis) și discurs rațional (logos), pe de alta, dar și nonsensul opțiunii "epistemologice", sunt evidente în acest fragment, pe baza preeminenței clare a "ceea ce este veșnic identic cu sine" față de "ceea ce devine și piere" (acesta din urmă "neavând niciodată ființă cu adevărat"). Pare a fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apoi și al ontologicului etc. Stilul aporetic al lui Platon, formulă ce exprimă eșecul oricărei descrieri, explicări, a ființei, insuficiența oricărei întemeieri logice a acesteia, dovedește faptul că judicativul, neînstăpânit încă în poziția "dictatorială", pentru că încă nu a uzurpat puterea logos-ului întreg (polifonic) de a întemeia (predetermina) însuși discursul filosofic, este neputincios, altfel decât prin dictat (postulat), să întemeieze logic "ființa veșnică". Dialogul cel mai aporetic, prin urmare, cel mai puțin tiranic sub aspectul judicativului, este Parmenides. Aici Platon tematizează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că judecata nu este forma logică principală (originară) a gândirii, ce are drept calitate fundamentală a sa adevărul. Totuși, discursul filosofic hegelian nu este unul propriu-zis non-judicativ, deși forțează deseori granițele dictaturii judicativului. În modernitatea târzie se petrece evenimentul reformalizării logos-ului ce va fi avut în vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze noi, a analiticii elementelor logicului și mutarea accentului identitar al judicativului de la judecata propriu-zisă la "propoziție", altfel spus, de la unitatea aspectelor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândim" limita sub care se constituie, neîncetat, dictatura judicativului. Faptul acesta este semnificativ și în privința stabilirii limitelor logicului, nu numai ale judicativului constitutiv (în măsura în care cel dintâi este mai cuprinzător decât cel de-al doilea, cuprinzând și judicativul regulativ). De asemenea, logos-ul însuși poate reveni la sine, ieșind din forma sa "de-naturată" ca logică. Și ceea ce apare acum ca fiind lucrul cel mai semnificativ, pre-judicativul ar căpăta relief, iar constituirea sa ar putea prelua funcții de întemeiere a judicativului, așa cum pretinde
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pre-judicativul ar căpăta relief, iar constituirea sa ar putea prelua funcții de întemeiere a judicativului, așa cum pretinde însăși "natura" lucrurilor. Problema este însă următoarea: descumpănirea dictaturii judicativului nu capătă sensul trecerii dincolo de logică? Putem căpăta putința de a lucra cu logos-ul însuși, pentru înțelegerea lucrurilor, sau păstrăm o formă "de-naturată" a sa, poate într-o altă logică? Oricum, toate acestea ne trimit către o rejudecare a sintezei logice, ceea ce înseamnă o reanalizare a acesteia nu doar din perspectivă ontică, ci
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens de timp, pe care acum nu avem decât a-l bănui. În acest moment al cercetării, se poate spune doar atât, ca răspuns în registru metateoretic și pe linia dominației determinărilor formale ale judicativului la întrebarea de mai sus: logos-ul nu ne vorbește prin el însuși, atunci când încercăm cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el însuși, atunci când încercăm cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le convine logica (forma "de-naturată" a logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de instrument. (De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le convine logica (forma "de-naturată" a logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de instrument. (De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății; faptul că el nu folosește niciodată în lucrările din corpusul Organon-ului cuvântul organon nu poate dovedi contrariul.) Așa încât, tocmai din acest motiv, logos-ul își pierde, oarecum, "natura", prin trecerea sa în logică. Și este de constatat faptul în cauză chiar și în actul cel mai simplu de cunoaștere judicativă a unui lucru, atunci când actul se produce în lipsa unui control supra-formal, a unui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
copac) sau conceptul de floare. Pozițiile (funcționale) logice, S și P, par a surveni într-un moment secund, chiar dacă "obiectele" lor corespunzătoare sunt ele însele constituite "conștient". Și pare a fi cumva firească apariția lor întârziată, dacă ne raportăm la logos-ul însuși; nefirească este doar concentrarea întregului act de cunoaștere a unui obiect în toposul logic, adică în "locul logic" al relației dintre subiect și predicat. Când blocajul logic este suspendat, logos-ul însuși își recapătă ființa, iar cunoscătorul este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
firească apariția lor întârziată, dacă ne raportăm la logos-ul însuși; nefirească este doar concentrarea întregului act de cunoaștere a unui obiect în toposul logic, adică în "locul logic" al relației dintre subiect și predicat. Când blocajul logic este suspendat, logos-ul însuși își recapătă ființa, iar cunoscătorul este pregătit pentru dobândirea adevărului unui lucru: adevărul "non-logic", despre care încă nu știm mare lucru, nu cel legat de aspectul alethic al judecății. Numai că actul suspendării (al epoché, cum ar spune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrurilor, el va parcurge mai multe trepte de cunoaștere, iar drumul se va încheia cu vederea soarelui. Acum el înțelege că lumina soarelui constituie "mediul" în care este posibilă vederea lucrurilor. Prin analogie, putem spune: numai cel care va "vedea" logos-ul va înțelege că acesta oferă lumina inteligibilă necesară cunoașterii lucrurilor. Dar lumina aceasta nu este decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înțelege că lumina soarelui constituie "mediul" în care este posibilă vederea lucrurilor. Prin analogie, putem spune: numai cel care va "vedea" logos-ul va înțelege că acesta oferă lumina inteligibilă necesară cunoașterii lucrurilor. Dar lumina aceasta nu este decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa sa). A scoate din uitare (aletheia) un lucru înseamnă a-l cunoaște în ființa sa, întrucât logos-ul a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spune: numai cel care va "vedea" logos-ul va înțelege că acesta oferă lumina inteligibilă necesară cunoașterii lucrurilor. Dar lumina aceasta nu este decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa sa). A scoate din uitare (aletheia) un lucru înseamnă a-l cunoaște în ființa sa, întrucât logos-ul a aruncat asupra sa lumina propriei ființe. Omul cunoaște pentru că el are "organul receptor" al acestei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa sa). A scoate din uitare (aletheia) un lucru înseamnă a-l cunoaște în ființa sa, întrucât logos-ul a aruncat asupra sa lumina propriei ființe. Omul cunoaște pentru că el are "organul receptor" al acestei ființe. Dar el poate cunoaște nu doar atunci când lumina aceasta este zărită ca atare, ci și fără ca ea să fie știută, atâta vreme cât îndeletnicirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]