3,986 matches
-
cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. 3 Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, condamnă la moarte, calm, prin rațiune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
secretă, invizibilă și ascunsă a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să recuzăm evidențele transmise din generație în generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
conformare la inepțiile dominante n-ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fără să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba de preoți și Bisericile lor, de principi și statele lor... 4 Prietene
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bucuria răutăcioasă, ci edificarea sinelui ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemenea unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
6) Plăcerea de a trăi. 7) Constituirea epicurismului campanian. 8) Îmblânzirea morții. 9) Abilitarea esteticii. 10) Comuniunea cu cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251 1) Huiduieli creștine la adresa filosofului! 2) Persistența anatemelor. 3) Ura față de luciditate. 4) Prietene, nu există prieten... 5) O zugrăvire a elanului vital. 6) Capriciu de atom. 7) O dialectică a forțelor. 8) Rafinarea unei rațiuni polemice. 9) Să terminăm odată cu cerul! 10) Îmblânzirea morții. 11) Scheletul cu tortul. 12) Avantaje ale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Și observase cât de mobil făcea tehnica creată de oameni peisajul, modificându-l, diminuându-l, construindu-l și distrugându-l În funcție de circumstanțele de moment. Astfel, după armele de obstrucție și distrugere, se ajungea - Olvido o văzuse cu cea mai mare luciditate În fotografia din Beirut - la al treilea sistem: armele de comunicare. Sfârșitul imaginii aseptice și inocente ori al ficțiunii universal acceptate. În epoca rețelelor informatice, sateliților și globalizării, informația modifica teritoriul și viețile. Iar arătatul cu degetul ucidea: un pod
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un fel, e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul, satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În urma ei, privind-o, spionând imaginea fetiței ce se mișcase prin casa aceea de mână cu tatăl ei, În fața unui bătrân ciudat, nemișcat În fața unui televizor aprins și fără sunet. Dincolo de durere, calmantul Îi lăsa, ca Întotdeauna, zațul unei dulci lucidități. Faulques s-a ridicat În picioare, tot cu ochii la Hector și Andromaca. A stat așa câteva clipe, apoi s-a apropiat de masă, a pregătit penelurile și vopselele și a Început să lucreze la acea parte a frescei. A
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct natural al omului. Pictorul de război s-a oprit În fața scenei, privind-o. Necurat, spusese Carmen Elsken cu extraordinară luciditate ori intuiție. Acela era cuvântul, iar acum Îi șerpuia prin fiecare circumvoluțiune a memoriei, când Faulques a pus mâna pe peneluri și a Început să lucreze În acea zonă a frescei, privind cu coada ochiului Răul Încarnat În privirile soldatului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printre punctele luminoase ale licuricilor care foșgăiau sub masa Întunecată a pinilor, i s-a părut că se Întețea jăraticul roșiatic al unei țigări. Când s-a stins ultimul puls al durerii, Faulques a intrat iar În turn, simțind delicata luciditate chimică a calmantului care i se dizolvase În stomac. Dispus să-și reia lucrul, a privit iar partea nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întrezărirea ciudatei criptograme. Într-un fel, o tragedie te liniștește mai mult decât o farsă, nu ți se pare? Există și analgezice de moment. Cu puțin noroc, te fac să reziști. Și, bine administrate, te ajută până la sfârșit. - De exemplu? - Luciditatea, mândria, cultura. Râsul. Nu știu. Chestii de-astea. - Bricele rupte? - Și ele. Jarul țigării s-a Însuflețit. - Și dragostea? - Și dragostea. - Chiar dacă se termină ori se pierde, ca și restul? Jarul țigării s-a Înțețit de trei ori Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai ia nici o precauție. Spre deosebire de Volpone, ei sunt cei ce au diagnosticat boala regelui și au decis internarea lui, neștiind însă că maladia are ciudățeniile ei și că, uneori, perioadele de desprindere totală de realitate pot alterna cu cele de luciditate. Cum nebunia poate fi când boală adevărată, când mască, supravegherea se deplasează neîncetat dintr-o tabără în alta. Această eroare de evaluare se află la originea unei ambiguități ce duce finalmente la revelarea adevărului. Procedeul se regăsește și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
astfel, încă o dată, acea particularitate a teatrului - veritabilă filosofie! - de a putea transforma orice în ceva opus, de a opera inversări care, relativizând sensul valorilor, interzice imobilitatea. Astfel, perspectiva „contrariului”, ca o imagine inversată, mereu prezentă, e o lecție de luciditate dată de convertirea mereu posibilă a tragicului în comic. La rândul ei, supravegherea cunoaște un proces asemănător, ilustrare clară a faptului că, dacă mecanismele se înrudesc, efectele pot oricând să se deosebească. Exemplele sunt nenumărate. Dar cum se operează inversiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
chiar și în inima pădurii. Nu mai există nici un loc sigur, nenumărați ochi pândesc de pretutindeni. În Britannicus, Racine inventariază strategiile supravegherii cu precizia cuiva care le-a reperat și le-a cunoscut îndeaproape. Piesa lui este o lecție de luciditate, luciditate datorată, fără îndoială, experienței sale personale, căci o asemenea competență nu are cum să fie doar livrescă. Ea poartă amprenta lucrului trăit. Oare, la Versailles, regele nu ținea și el sub observație totul? Nu-și supraveghea și el curtenii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și în inima pădurii. Nu mai există nici un loc sigur, nenumărați ochi pândesc de pretutindeni. În Britannicus, Racine inventariază strategiile supravegherii cu precizia cuiva care le-a reperat și le-a cunoscut îndeaproape. Piesa lui este o lecție de luciditate, luciditate datorată, fără îndoială, experienței sale personale, căci o asemenea competență nu are cum să fie doar livrescă. Ea poartă amprenta lucrului trăit. Oare, la Versailles, regele nu ținea și el sub observație totul? Nu-și supraveghea și el curtenii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
miza unor proteste stradale zgomotoase, când protestatarii nu riscă nimic și totul e, de fapt, un prilej de amuzament, de „socializare” cochetă. Înțelegem, desigur, că oamenii au nevoie să se exprime, că vor să se comporte responsabil, să-și demonstreze luciditatea civică, angajamentul, rostul politic. Dar miza ni se pare mică și formele de manifestare - candid juvenile. În plus, ne tulbură să constatăm că sute de mii de oameni se mobilizează, pe tot globul, pentru a condamna războiul din Irak, dar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
e înainte de toate inteligent. Deșteptăciunea sa e vioaie, suplă, dar mai ales limpede. Nici o umbră de misticism ori de nebulozitate nu-i tulbură funcțiunea exactă a minții sale. Cel care se adaptează are nevoie de reflectare perfect clară, de o luciditate neturburată a condițiilor mediului, îi trebuie o anumită specie de organizare mintală. El n-are nevoie de inteligența aceea bazată pe fantezie, pe plăsmuire imaginativă. N-are nevoie de visuri poetice, de miturile grandioase care falsifică realitatea și o prezintă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și la țăran, mai ales la țăranul moldovean așa de ironic și așa de filosof în fața societății și a existenței. O asemenea inteligență exclude mai ales naivitatea. Nimeni nu e mai puțin naiv decât românul. [...] Românul nu e candid niciodată. Luciditatea sa, spiritul său critic, bunul său simț, sentimentul de actualitate nu-i permit. El nu prea visează alături de realitate și e, cum se zice, totdeauna „la pagină”, întotdeauna în contact cu condițiile prezentului. E atent și rareori distrat (Ralea, 1924
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dovadă; dragoste; enigmatic; entuziasm; este; estetic; eu; evidență; existență; falsitate; familie; farfurie; fatalitate; fățarnic; să fie; forță; franchețe; gînduri curate; greiere; greu; idee; incertitudine; inexistent; interes; interesant; intrus; iubit; iute; încîntat; întotdeauna; întruchipare; întuneric; înțelegere; înțelepciune; învățat; jurămînt; jurnalist; legal; luciditate; lucruri abstracte; magic; mama; mare; mic; minciunind; nu spune minciuni; minte; mințit; miraculos; mîncare; neadevăr; neadevărat; necesitate; nemulțumire; neplăcere; neplăcut; niciodată; normal; nuanță; om înțelept; omenie; par; paradox; părintesc; pedeapsă; perceptibil; perfecțiune; poliție; porni; porumbel; pozitiv; pragmatism; preot; preț; principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dezvoltată; dibăcie; disciplină; distanță; este șiret; fals; falsitate; faptă; frică; frumoasă; fură; geană; gingașă; a gîndi; glas; goală; gol; grea; greier; hoinar; ingeniozitate; insectă; intelect; iscusință; iscusită; isteață; isteț; istețe; înalt; înșelător; înțelegere; îngheață; învățat; învățătoare; judeca; lașitate; lectură; loc; luciditate; lume; luminat; materie; mică; microunivers; minciuni; minciunică; minții; mintios; moldovean; neagă; nebuloasă; neîncredere; nepăsare; nerușinare; nerușinos; nesigur; nuia; oaspete; oboseală; ochi; ocolește; omite; omului; parșiv; Păcală; păcat; păcătos; Pinocchio; plăcinte; politician; premiu; pricepută; proprie; putere; radio; rară; ratat; răutate; răutăcios
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
viteză normală, de 2 - 4 ori într-un sens, apoi de 2-4 în celălalt, apoi încetarea operațiunii înainte ca ei să obosească. Exercițiul poate activa circulația sangvină a ochilor, poate preveni slăbirea acuității vizuale, poate ameliora vederea și poate conserva luciditatea. Tapotarea frecventă a urechilor. Acoperiți urechile cu palmele, plasați indexurile pe degetele mari și aplicați 10 lovituri în partea inferioară a urechii; apoi deschideți brusc gura. Exercițiul previne surditatea și întărește memoria. Apăsarea limbii pe cerul gurii. Acțiunea de apăsare
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
sfera instrucției (oferirea de informații), cât posibilitatea de a forma, punând accentul îndeosebi pe nevoia de a avea oameni cât mai bine „educați”. Instrucția, crede filosoful și pedagogul Gaston Berger, trebuie să cedeze locul educației care înarmează omul cu entuziasm, luciditate și curaj. Educația permanentă înseamnă deci un continuum care străbate ca un fir roșu întreaga viață personală a omului contemporan și propune o nouă reașezare a diferitelor componente ale educației într-o structură complexă și flexibilă totodată - școala, instituțiile de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
din tiparele în care el însuși s-a proiectat și care îl simplifică. Dar rezerva de umor denunță acest fals, situându-l deopotrivă în interiorul și în afara reprezentării. În fine, este râsul epigonilor. Critica modernității ia, la Cioran, tocmai forma negării lucidității cinice. Citim într-un loc: „Toți acești profesori, cu Heidegger în frunte, care trăiesc ca paraziți ai lui Nietzsche și care cred că filozofia înseamnă a «vorbi filozofie». Ă Ei mi-i evocă pe acei poeți care-și închipuie că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
exercițiu, deocamdată nearticulat, al identificării sinelui. Iată ce admiră Cioran: „Când te gândești la celelalte țări mici, care n-au făcut nimic și se complac în inconștiență sau într-un orgoliu vid, nejustificat, atunci nu-ți poți reține admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-un scepticism dizolvant”. Admiră, așadar, explorarea neputinței. Or, aici se ascunde schița unui autoportret, căci termenii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la Paris, Cioran își asumă periferia și divagația: se mândrește cu teribilul curaj de a nu face nimic, de a nu angaja în vreun fel viitorul, de a trăi exclusiv în prezent, în afara pasiunilor, devoțiunilor, fervorii. Inteligența lui, răsfrântă în luciditate, pare un exercițiu minor al disprețului, expresia unei negativități superficiale. Negativitatea, pe care atât o dezavua, capătă, însă, valoarea pozitivă a întemeierii. Iată: când Noica îi cere să scrie “în românește o carte în care să se vadă latura pozitivă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]