3,374 matches
-
configurarea unei strategii de luptă, cărei îi dă substanță, fără a face din mijloc un scop în sine: "Pamfletul lui Iorga se desfășoară numai la cald", dublând la nevoie "violența interioară", și arghezian materializarea (pre)dispoziției polemice într-un demers ludic gratuit a cărui miză fundamentală e arta99. Distincția criticului este întemeiată, însă insuficient exploatată, de vreme ce decupează doar piesele care, în virtutea unei optici comune, întrunesc condițiile literarității: ficțiunea alegorică și poeticitatea. De altfel, propensiunea lirică apare ca o dominantă a literaturii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale, valorificate estetic. În dimensiunea exterioară a lui "ceea ce se vede", e impresionantă această consecvență în susținerea, dar și aplicarea propriilor standarde etice, dacă ne gândim la vârsta pe care o avea poetul când le-a formulat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discurs, cu un statut incert de altfel, în atemporalitate. Revenind la textul propus aici spre analiză, Arghezi recurge la asteism 154, ca dublă strategie: principială, pentru că îi permite să rămână în zona etic-urbană a polemicii literare, și estetică, prin dimensiunea ludică a afectării disimulate. Dar vedeți, bătrânețea care vă face pe dumneavoastră întreprinzător, limbut și glorios, pe mine mă-ntârzie.[...] A trebuit să aștept și v-am făcut să așteptați și dumneavoastră. Ce rău îmi pare!" Distanța sensibilă dintre asteism și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
redefinire: "pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității". Arghezi trimite de nenumărate ori la un simbolism al torturii fizice, ca o pedeapsă extremă, dar justificată aplicată lumii descentrate, aici rolul fiind al satiristului, dar și ca o intervenție ludică, prin care verbul magic transfigurează realitatea, demontând-o și remontând-o în imaginarul poetului și, în egală măsură, al pamfletarului. În spațiul publicistic arghezian, poetica agresivității, ca expresie fundamentală a unui reflex polemic funciar, se înscrie într-o configurație elastic-încăpătoare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite orori ale holocaustului: "Pruncilor evrei trebuie să li se răsucească gâtul îndată după născare și chiar în patul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
are nevoie de demonstrație sau argumentație amplă, ci de o puternică implicare afectivă. Pe acest palier al violenței incendiare, stilul laconic este cel mai percutant. Până și ficțiunea respectă concizia întregului, astfel că limbajul metaforic nu mai constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes comunicării tranzitive. "Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre roșie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat". Tropologia polemică servește, în acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
veni după Eminescu, Arghezi liricizează discursul gazetăresc într-o manieră atât de personală încât îi va impune, ca și antedecesorul său, însă cu alte valențe, un statut paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul evenimențial în poezie, de cele mai multe ori. Acest lucru nu înseamnă că, atunci când rămâne cantonat în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a lăsat să se înțeleagă. Pe de altă parte, la Arghezi factorul biografic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu rodul unor observații critice, analitice sau strict documentate de pe o poziție echidistantă. Este o falie urișă care-l desparte de Eminescu și care produce o turnură la fel de spectaculoasă precum aceea impusă de Caragiale în evoluția discursului publicistic românesc. Dimensiunea ludică plasează, ab initio, discursul arghezian într-un spațiu al artisticității gratuite, aflat la extremitatea celui retoric, în care excelează gazetarul Eminescu. Cei doi poeți și, jurnaliști evoluează, așadar, în registre diferite: unul retorico-polemic, definit de principiile discursivității și ale elocinței
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și încă unul în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
voi antrena astfel, să-l sfâșii pe el și pe ai lui, de burtă, și să mă înfășor cu mațele lui puturoase, ca să mă zmucesc în ele și să le rup"231. Aici, revoltei explicite i se suprapune o plăcere ludică (infinit mai mare decât revolta) de a violenta simțurile cititorului cu o imagistică a agresivității primitive și animalice. Identitatea victimei (dublu anulată prin calificativul demasculinizat "pârțotină boșoroagă") nu mai contează, aceasta devenind simplu pretext pentru evadarea într-un imaginar al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel superior de comunicare artistică. Dar inteligenței și inventivității sale trebuie să i se alăture, fără doar și poate, inteligența la fel de creativă a receptorului, precum și disponibilitatea ludică a acestuia, pentru că situația comică sau derapajul comic dintr-o situație serioasă "ne oferă de la bun început impresia unui joc de idei. Primul nostru impuls este să ne asociem acestui joc"236. Comunicarea empatică dintre enunțiator și receptorul său se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cari se bucurau până aci pe coaja pământului și să pornească cu totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Sublinierea grafică e un prim indiciu al dilemei semantice în care pare să se găsească autorul. De aceea, simulând ignoranța și curiozitatea, își propune, o "cercetare" amănunțită. Efectul comic e speculat, mai întâi, la nivel fonetic, prin disonanță și prin ludicul compunerii și al desinențelor, apoi prin contrastul atât de izbitor între semnificația inferioară a termenului și pretenția abordării ei serioase. Avem de-a face cu o falsă glosă în marginea unei expresii care, de fapt, se auto-descalifică și deci face
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemice, în funcție de conjunctură, dar și de evoluția dispoziției umorale a polemistului, cea de-a doua ne indică schimbarea de macaz în chiar interiorul textului, trecerea de la un registru la altul sau, altfel spus, abandonarea cadrului referențial și accederea în spațiul ludic al creației, unde sensurile redobândesc noi dimensiuni și valențe. 1) La nivel intrediscursiv, am observat, privind diacronic atitudinea argheziană, o schimbare de tonalitate: dacă, până în 1914, textul nu depășește cadrul polemic, menținându-se în registrul comicului buf sau absurd, adeseori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
audiovizual) CONTINENT DE ORIGINE ȘI ORAȘ-PUNTE ASIA BIZANȚ (între Antichitate și creștinătate) EUROPA FLORENȚA (între creștinătate și modernitate) AMERICA NEW YORK (între modern și postmodern) MOD DE ACUMULARE PUBLICĂ: tezaur PARTICULARĂ: colecție PRIVATĂ/PUBLICĂ: reproducere AURĂ CARISMATICĂ (anima) PATETICĂ (animus) LUDICĂ (animație) TENDINȚĂ PATOLOGICĂ PARANOIA OBSESIE SCHIZOFRENIE DIRECȚIA PRIVIRII PRIN IMAGINE Viziunea tranzitează MAI MULT DECÂT IMAGINEA Vederea contemplă DOAR IMAGINEA Vizionarea controlează RELAȚII RECIPROCE INTOLERANȚĂ (religioasă) RIVALITATE (personală) CONCURENȚĂ (economică) În era 1, idolul nu este o problemă estetică, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la începuturi, teatrul și cinematografia). De ce "imaterialele" n-ar da naștere într-o zi unei estetici originale, după exemplul materialului fotofilmic de altădată? "Noile imagini", cantonate până acum în efectele speciale, genericele televizate sau jocurile video, oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un nou baroc la orizont? Invocarea acestor noi imagini împotriva vechilor tabuuri ale autenticității, misterului și sufletului nu ar fi un ritual fără rost. Dar orizontul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât în obiecte finite. O fotografie, un film, chiar o videocasetă sunt obiecte încheiate, care pot fi prezentate, transportate, comercializate. Muzeele, ca și colecționarii, au o oarecare dificultate în a expune, depozita sau propune "modele generative" de posibilități, oferite imaginației ludice a vizitatorilor. Un software nu este un opus, ci o matrice de operații nenumărate. Această lipsă de monumentalitate poate părea anecdotică și se vor concepe cu siguranță noi moduri de circulație pentru "artele tehnologice" (cum se numesc artele specifice erei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai întâi ludic, curând oniric și în final pornografic al actelor și operelor, al faptelor bune și rele, al jocurilor și dezastrelor, efectul de realitate sfârșește prin a derealiza actualitatea. În primul rând, estompându-i asprimea. Am văzut cum miniaturizarea prin imagine a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
voilor celuilalt, un cu totul nedisimulat respect. Pentru că Ariel se simte încătușat, însă nu înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta frică de pedepse: mustrat, amenințat, el spune: „Stăpâne, să mă ierți“, apoi: „Îți mulțumesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai tună cum a tunat, nu știu unde să-mi vâr capul [...]. Cel mai cuminte lucru ar fi să mă ascund sub caftanul lui“, adică al lui Caliban
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
voilor celuilalt, un cu totul nedisimulat respect. Pentru că Ariel se simte încătușat, însă nu înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta frică de pedepse: mustrat, amenințat, el spune: „Stăpâne, să mă ierți“, apoi: „Îți mulțumesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai tună cum a tunat, nu știu unde să-mi vâr capul [...]. Cel mai cuminte lucru ar fi să mă ascund sub caftanul lui“, adică al lui Caliban
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Hervé This și se referă la ultimele creații ale lui Gagnaire, dar credem că i se potrivește de minune și lui Ferran Adrià) nu este lipsită de umor, tehnica sa sofisticată fiind pusă în slujba unui ideal însuflețit de bucuria ludică a unui copil. Caviarul de pepene galben, obținut prin „sfericizare“, este un bun exemplu în acest sens: sucul de pepene este amestecat cu alginat de sodiu, apoi pus în seringi din care picăturile cad într-o baie de clorură de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi calificată drept "suprarealistă" pentru că anunța un spirit nou, deși fusese scrisă înainte de nașterea Suprarealismului propriu-zis. De altfel, în Prefața sa apare pentru prima dată termenul de Suprarealism. Apollinaire reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]