2,874 matches
-
alături de cinci cerbi gigantici surprinși În timp ce Înoată, ca Într-o priză directă. Trebuie să vă mai spun că există și o scenă dramatică, În locul cel mai adînc al grotei, numit „Puțul”: un bizon străpuns de o lance, cu intestinele afară, lungit lîngă un om mort. Opera a fost săvîrșită la lumina unei lămpi cu grăsime, folosindu-se bureți de blană și două culori, negrul extras din magneziu și roșul din hematit. Li s-a adăugat albul peretelui de calciu. Lucrarea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
2: continuați, indiferent ce se-ntîmplă. Amoniacul curăță faianța, Bianca Brad va călători mult, extratereștrii Îi vor putea studia astfel sistemul nervos și organele genitale aproape umane, motanul Bulinuță a fost ucis de un soț gelos, Katie Price Jordan: „CÎnd stăteam lungită lîngă alte fete, simțeam că am pieptul plat. Acum, Îmi iubesc sînii. Nu mă pot abține să nu-i mîngîi din cînd În cînd. Mă simt mai puțin singură”. Valeria nu poate să-și creadă ochilor, e convinsă că actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Așa, se citește degeaba. Opera care tocmai m-a terminat a suscitat aprinse discuții În privința capitalei probleme cine se ascunde sub pseudonim. Pe mine nu mă interesează, pentru că nu sînt pervers, port doar mască și lanțuri. Să n-o mai lungesc: autoarea a fost mai Întîi la facultate și o tentau o carte bună, o conferință a lui Pleșu, un DVD. Pe urmă a devenit nimfomană. Iar acum se bucură de spermă ca un copil de o nouă acadea. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deodată în fața atâtor forme necunoscute, și te vei vedea și pe tine mișcîndu-te între ele - dar foarte probabil, cel puțin la început, nu te vei recunoaște, căci, ți-am spus, oglinda nu mai e ce-a fost, și uneori amplifică, lungește sau lărgește sau chiar desfigurează - n-o să-ți fie frică? Îl privise cu o neobișnuită intensitate, ca și cum de răspunsul lui ar fi atârnat cine știe ce decizie importantă. El rfmbi suav, aproape ironic. - N-are să-mi fie frică, mon General. - Bine. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fel cum Îți pare și ție? — Hai, dă-te jos. Ce-a făcut el a fost să se așeze Într-un șezlong și să-și Întindă picioarele. Am auzit că traversăm azi. Ei, chiar n-are rost s-o mai lungim pe-aici. — Tu nu mergi nicăieri. — Ce-ai, Harry? N-are rost să te iei de mine. — Nu? DĂ-te jos. — Of, calmează-te. I-am dat una-n față, și atunci s-a ridicat și a coborît pe doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta. Reciful e dincolo. Vezi, fusese un tip de-ncredere cîndva. — Ai grijă de vas, i-am spus după ce m-am asigurat că ne pot vedea. Cum nu erau valuri, putea s-audă și motorul. Nu voiam s-o mai lungesc pe-acolo fărĂ să știu dacă ne-au văzut sau nu, așa că au aprins o dată, scurt, luminile de croazieră, doar pe alea roșii și verzi. Apoi am Întors vasul spre larg și l-am lăsat pe loc, așa, chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-mi citești și mie? — Sigur că da. Poveste africană Aștepta să apară luna, simțind părul lui Kibo ridicîndu-i-se sub palmă cînd Îl mîngîia ca să-l facă să tacă, și amîndoi ascultau și priveau În jur, În timp ce luna se ridica, lungindu-le umbrele. Acum Își pusese brațul pe după gîtul cîinelui și-l simțea tremurînd. Toate sunetele nopții Încetaseră. Nu auziră elefantul, iar David nu-l văzu pînĂ În momentul În care cîinele Își Întoarse capul și se Împinse În el. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Iașilor, cu tot ce le aparținea... Adică? Adică livezi, crame cu toate cele trebuitoare pentru a face un vin de soi, pivnițe... Atunci ar trebui să ne revedem așa cam pe la un început de săptămână. Ei, ce zici? Vorba ceea: „Lungește, Doamne, boala pân’ s-o coace poama!” Nici vorbă. Asta ar însemna să nu terminăm treaba nici la Calendele grecești. Păi ce era să zic și eu la spusa ta? Auzi vorbă: „Cam pe la un început de săptămână”. Să nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
e o joacă... La un timp, ieșeanul capătă glas: Mâine ne așteaptă o podgorie de mare întindere, vere. La care podgorie te gândești? La cea pitită dincolo de mănăstirea Galatei. Știam că despre podgoria Miroslavei este vorba, dar... voiam să mai lungesc vorba pur și simplu. Știai că Miroslava de astăzi, la începuturi era formată din două părți? Se poate să nu știu? Una era Miroslava lui Beldiman și cea unde se află mănăstirea se numea Miroslava Galatei. Asta doar până în 1871
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut el bine ce femeie să-și aleagă. Altfel aleluia părăluțe, băiete! Iaca eu n-aș putea să stau liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile mușteriilor uitându-se după Catrina mea. Unde mai pui că se găsește câte unul, mai ales târgoveți, care după ce s-o amețit pune chiar mâna pe ea și râde ca proasta în târg. Cum să te porți așa cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
întrebat Gheorghe Amnar. Stii că nu ar fi o treabă rea? Daa! S-ar putea să avem noroc, Gheorghe. Il întrebi tu pe moș Dumitru? Tu ești mai îndrăzneț. Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele chindiei, s-au oprit în răscruce. Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o încheiat discuția. „Nu facem treaba, Chirică! Nu!” Când o auzit asta, Toader numai n-o căzut jos...Avea el ceva pe suflet săracul băiat. Dar cum să spună în fața tuturor ce-l doare? Si îl durea, nu șagă!... Ca să lungească nedumerirea și curiozitatea celor din jurul mesei, Vasile Hliboceanu a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu încetineală de melc, a dus-o la gură. In acest timp, cu ochii lui tăciunii încărcați de o lumină hâtră, îi urmărea pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii lui tăciunii încărcați de o lumină hâtră, îi urmărea pe cărăuși... Si până la urmă o spus Toader ce îl durea sau nu? a întrebat Pâcu. Ei. Până să le spună el ce îl durea, o trecut ceva vreme - a lungit vorba Hliboceanu. Doar nu îi vrea să așteptăm și noi tot atâta până ai să ne spui care îi baiul - a intervenit moș Dumitru. Deodată, flăcăul - a pornit brusc să povestească Hliboceanu - Toader adică, cu ochii plângăcioși, și-o îndreptat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au rânduit totul pentru noapte. Când au fost gata, au intrat și ei în crâșmă. Dacă lucrurile sunt la locul lor, atunci haideți la masă, copii! a propus moș Dumitru. De când așteptăm vorba asta, moș Dumitre, ni s-o cam lungit urechile ca la iepure - a grăit Ion Cotman, stârnind un râs zgribulit în rândul celor din jur. Măi Ioane, tu vorbești rar da’ bine - l-a lăudat Pâcu. Cel lăudat s-a mulțumit să-și facă de lucru cu căciula
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ieși el din pasul lui, ferita sfântului. Doar moș Dumitru își permitea să-l mai înțepe cu vorbe în doi peri. De această dată, însă, l-a lăsat și el în pace...o vreme. Când a văzut că Pâcu o lungește anume, l-a întrebat cu parapon: Cât ai de gând să-l sfredelești pe dracu în fund, Pâcule? Până după miezul nopții, Dumitre, că atunci iese dracu dintr-o bortă cu-n papuc și c-o ciubotă. Măi Pâcule! Eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba. Doctorii nu vin la spital când vrei tu, ci când au ei de venit. Lui Surcică i s-o lungit gâtul uitându-se în lungul uliței, să-l zărească pe doctor venind, dar nici pomeneală. Atunci, Surcică l-o întrebat pe portar: „Mai vine domnu’ doftor aista?” „Apoi astăzi vine mai târziu, pentru că toată noaptea ce-o trecut o alergat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
călătoria lui Harap-Alb către Împăratul Roș. Un alt personaj adjuvant memorabil, PăsăriLăți-Lungilă domină dimensiunile terestre și comice ale spațiului: ”când voia, așa se lățea de tare, de cuprindea pământul în brațe”, iar în altă împrejurare, “așa se deșira și se lungea de grozav, de ajungea cu mâna la lună, la stele, la soare și cât voia de sus.” El este încrezător în propriile-i calități : „de n-a fi și unul ca mine pe-acolo, degeaba vă mai bateți picioarele ducându
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care să aibă grijă de tine? — Nu... BUNTY SHIRLEY CHRISSIE CAROLE Carole. Singura care era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
acoperea de tot. Apoi mă mutam pe canapeaua golită și o lua de la capăt. Cât dura transbordarea, mă odihneam. Zăceam în propriul meu corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și simplu o senzație de sfârșeală. Danda își făcea de lucru în nisip, nu mai era alt copil prin preajmă. Și a venit
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
în când îmi făceam niște notițe, adică două-trei rânduri, despre cafenele, despre oamenii care trec pe-acolo, dimineața, singuri, grăbiți, mă gândeam să public cândva o cărticică. Cele două ore cât stăteam în bula mea de timp mi se păreau lungi cât o zi. De fapt, într-o singură zi, Timpul era de mai multe feluri - dar despre asta altădată. Și totuși, uitându-mă acum în urmă, cât a fost Danda mică am scris cel mai mult. Am scris aproape 400
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
lor era podul. Toader i-a făcut semn lui Păpădie, să meargă mai aproape, ca să vadă ce fac rușii... După scurt timp, acesta s-a Întors: „Au Început să mineze podul” - a raportat Păpădie. „Asta Înseamnă că inamicul și-a lungit nasul și cred că ar trebui să-l Întrebăm <de sănătateă. Ce părere aveți?”... - am Întrebat eu. Aici, povestitorul a făcut o pauză, pentru o gură de vin. Gestul lui a fost urmat de toți cei de față. „Petrică și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-a stropșit Undiță la el. A tresărit... Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a cătat către Elena. Apoi a Îngăimat ostenit: ― Fata tatii. Mai ai o gură de vin? Roagă-l pe nenea Mitru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de motoare” - a presupus Păpădie. „Atunci, să ne grăbim, că altfel rămânem fără caimac, băiete” - l-am Îndemnat eu. ― Mare coraj! - a vorbit, mai mult În șoaptă, mama Maranda. ― Noi, Însă, am lungit pasul cu grijă, să nu facem zgomot... La o vreme, ni s-a părut că locul devine mai luminos... Scăpasem de malurile Înalte. Din nou, Păpădie ridică mâna. Semn de atenție! „Ce mai este?” - am Întrebat. „În fața noastră sunt doi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vatră. E un medic deosebit. ― Cu alte cuvinte, Întâlnirea de diseară va fi mai scurtă, pentru ca mâine, tu și cu Despina să fiți odihniți. Intervenția e destul de dificilă... ― Dumneavoastră veți conduce ostilitățile, domnule profesor. De fapt, tatăl dumneavoastră... ― Bătrânii se lungesc la vorbă. Așa că va trebui să stabilim de acasă Întinderea poveștii... Și acum... Pe cai! Avem nevoie de oarece timp de pregătire pentru diseară - a Încheiat profesorul vorba... În acea seară, două birje au oprit În preajma hanului. Pe dată, poarta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile în care voiam să-l ating și întindeam brațele-n gol, prea ascuțită gheara din măruntaie. Fusese Vara-Mare, a anului 1976. Vara noastră de miracol. O zi se deschidea spre alta, ca păpușile rusești. Matrioșcele. Ne instalasem într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]