10,420 matches
-
piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi sunt ai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apă din cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi. În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simt cum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi ce pleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele goale, de mult străine sunt acum pline de idealul visat. Tu ești dulce copilă, mister
ÎȚI MULȚUMESC de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367602_a_368931]
-
Acasă > Poeme > Emoție > BEȚIE DE-ALBASTRU Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Beție de-albastru Îmi cuprinde simțirea, Un dulce fior De visare și cânt. Aripa de înger Să-mi mângâie ochii, Iar vântul hoinar Să îmi fie alint. Beție de-albastru, De vârfuri de munte, Un zbor de condor, Pestre codri cei suri. O clipă ce ține Cât viață întreagă, Un zâmbet senin Ce răsare din nori. Beție de-albastru
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
să aibă viziuni.Cu ceilalți nu putea rezona întru totul,vorbea ca în pustiu,pentru că ea se afla totdeauna pe alt pământ și în alt rai.Raiul ei fecunda totul,el o îmbrățișa cu pieptul plin de cuvinte poetice.Îi mângâia pe cei cu sufletele necredinciose care se căiau în această lume care numai bună nu era,filtrându-le durerea prin durerea sa,pentru că nu avea inima împietrită.În scris, ea avea o liberate semantică,o libertate de idei,era preocupată
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Mitică, mi se ridică tensiunea. D: - Să mor, amice! Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea? Păi... de câd n-a mai simțit ea o așa căldură? Și-a așezat obrazul pe ea, a prins-o în mână, o mângâia... A pupat-o îndelung... C: - Si-a pus obrazul pe ea și pupat-o?!... M: - Nu ți-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la matilda-n Grădinari! C: - Banditule, și ți-a plăcut figura? M: - Pai... de ce nu? C: - Mă
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare. Am fugit o viață întreagă căutându-te și tu erai ascunsă în buzunarul de la pieptul meu. Nu-ți scriu nimic important. Sunt doar litere
ATRACȚII de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367605_a_368934]
-
ornamentali tuia plantați săptămâna trecută de echipa „EchoSpirit”. Elevii premiați vor săpa, vor plivi și vor uda arbuștii ornamentali „înfiați” cu dragostea și devotamentul investite și în operele de artă născute din creta colorată care, timp de o oră, a mângâiat necontenit trotuarul școlii. Astfel, elevii din clasa a IV-a A (prof. Florica Dehelean), împărțiți în două echipe creative, au primit titlurile de „Maeștrii Hărniciei” (Echipa „Ecologiștii”) și „Maeștrii Inspirației” (Echipa „Verde”). Elevii din clasa a IV-a B (prof.
MAEȘTRII DESENULUI AU „ÎNFIAT” ARBUȘTII ORNAMENTALI de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367619_a_368948]
-
euro pe lună. Duminică, 26 octombrie, Căminul pentru persoanele vârstnice de la Salonta, un proiect extrem de important pentru Asociația Smiles, și-a aniversat primul an de activitate. Evenimentul a fost o sărbătoare a mulțumirii dedicată purtării de grijă prin care Dumnezeu mângâie bătrânețea celor care au ales să-și trăiască anii înțelepciunii în acest centru pentru persoanele de vârsta a treia. Numeroși musafiri au participat cu respect și bucurie la programul festiv susținut prin rugăciuni, cântări și poezii de către rezidenții emoționați susținuți
ZÂMBETE PENTRU PERSOANE ÎN DIFICULTATE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367626_a_368955]
-
scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare. Am fugit o viață întreagă căutându-te și tu erai ascunsă în buzunarul de la pieptul meu. Nu-ți scriu nimic important. Sunt doar litere
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
AtracțiiNoaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu.Îți las pe bilețele vocea mea mutăsă plutească pe irisul tăufără cută.Respir încet și sacadat.Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea,nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat.Se simte doar mirosulde sare.Într-o lume flămândătu-mi ești gustare.Am fugit o viață întreagă căutându-te și tu eraiascunsă în buzunarul de la pieptulmeu.Nu-ți scriu nimic important. Sunt doar literepe care levezi pretutindeni, iar ele
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi sunt ai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apă din cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi. În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simt cum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi ce pleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele goale, de mult străine sunt acum pline de idealul visat. Tu ești dulce copilă, mister
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
pe tinela piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi suntai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apădin cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi.În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simtcum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi cepleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele goale, de multstrăine sunt acum pline de idealul visat.Tu ești dulce copilă, mister presari când respiri
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
aduce-un anotimp Legat la ochi, cu-n fir de lăcrămioară. Purtați de-un vis prin viața noastră Lăsăm iubirii lacrima s-o ducă-n zări... Tu vei rămâne steaua mea albastră, Ce-mi luminează drumul către zori. Prin toamna mângâiată de-amintiri Te-ascund sub frunza care pleacă-n nori, Am sa păstrez petalele de trandafiri Să te-nvelesc atunci când vin ninsori. Ca doi copii cuminți, prin clipa care trece, Ne așezăm tăcuți pe banca înserării, Îmbrățișați vom lăsa doru-n
TE CHEM IUBITA MEA... de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367659_a_368988]
-
fi permanent în așteptarea unui sărut. Hm! dacă nu mă laud eu...cine... cine altcineva?” Mulțumită și zâmbitoare, își coborî privirea asupra trupului mlădios și foarte bine proporționat. Avea umeri rotunzi și brațe plinuțe atât cât să fie plăcute la mângâiat, mijlocel și coapse dorite de vedetele ce apar zilnic pe micile ecrane și picioare lungi, zvelte, la fel de bine proporționate ca întregul său corp. Nu își găsi nici cel mai mic defect și tocmai din acest motiv deveni și mai contrariată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
noastre, lungul manuscris, Ce-o dăinui în vremea ce-o să fie. Când ai să taci, atuncea eu voi ști Și voi veni, din nou, să-ți dau puterea, Pentu că eu, iubitul meu, voi fi O pană ce-ți va mângâia tăcerea. Referință Bibliografică: CINE SUNT EU ? / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CINE SUNT EU ? de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367678_a_369007]
-
suflet, cel al pedagogului, și sute de suflete ale discipolilor, și ce minune, era o balanță ideală. În vuietul nemișcat al neliniștilor începătoare, cât de clară era soarta celor ce alergau după aparențele vântului tomnatic, când florile de grădină le mângâiau spiritele tinere, chemându-i spre acțiuni voluntare, de reîntoarcere și care, izgoniți de valorile divine, încercau să se facă pricepuți, inteligenți, ba chiar și fericiți, fără să se inspire prea mult din sfaturile celor înțelepți. În întunericul, răzvrătit și pus
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
buzele mele pline de dorință. Nu fiorul transmis de vin mi-a încins întregul corp, ci acest sărut lung și apăsat, care căuta cu vârful limbii buzele mele, înfometate de dragoste. Piciorul ei căuta să se strecoare printre picioarele mele, mângâindu-le de sus în jos. Mâna mea ajunsese, avidă, la perișoarele scăpate din strânsura cupelor de la sutien. Le simțeam cum se legănau în podul palmei mele, transmițându-mi fulgere prin corp. Electrizante pere mai avea iubita mea Miruna și nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
făcute de oameni pricepuți în pescuitul crapului. Noi venisem pentru a ne relaxa și ne mulțumeam cu ce prindeam. Atmosfera începuse să se încălzească și la propriu și la figurat. Soarele se ridicase deasupra stâncilor de pe malul de vizavi și mângâia cu razele sale pământul. Aburi se ridicau de pe vârfurile stufului și de pe luciul apei, semn că fusese o noapte răcoroasă pe baltă, nu fierbinte, ca la mine în apartament. Transpirați, ne-am aruncat gecile de pe noi. Miruna a împrumutat de la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Același strop de ploaie din dragoste născut Același unic suflet cazat în două trupuri, Aceeași emisfera pe harta de amor, Un vânt de sentimente format din mii de cuburi Ce matură nuanțe sau tonuri care mor Aceeași fericire ce-și mângâie magia, Același drum de aur creat prin stânci de dor, O clipă de durere ce-și termină robia, Destinul unor îngeri ce zboară doar în cor Același viitor născut din două timpuri, Aceeași veșnicie a unui cald fior, Un anotimp
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
bob de roua,Acelasi strop de ploaie din dragoste născutAcelași unic suflet cazat în două trupuri,Aceeași emisfera pe harta de amor,Un vânt de sentimente format din mii de cuburiCe matură nuanțe sau tonuri care morAceeași fericire ce-și mângâie magia,Acelasi drum de aur creat prin stânci de dor, O clipă de durere ce-și termină robia,Destinul unor îngeri ce zboară doar în corAcelași viitor născut din două timpuri,Aceeași veșnicie a unui cald fior,Un anotimp etern
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Serbarea de rămas-bun a ultimei sale generații de elevi, „Promoția de aur 2016 a clasei a IV-a B”. Zeci de trandafiri roșii au umplut brațele doamnei învățătoare sărutând cu petalele lor mâinile neobosite care timp de patru decenii au mângâiat și au mustrat, au condus mânuțe tremurânde în tainele scrisului și ale socotitului, au purtat catalogul, au îmbrățișat și au șters lacrimi de bucurie și împlinire. Directorul Colegiului Național „Teodor Neș” din Salonta, prof. Vasile Trăncău, printr-un discurs emoționant
DĂSCĂLIȚA MARIOARA HERPUȚ A PLECAT ÎN VACANȚA... VIEȚII de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367712_a_369041]
-
lelii” - cum zicea el; gustam primăvara, aerul ei cu fum din ogrăzile unde hămăia câteodată vreun dulău, ne îmbătam apoi cu parfumul de liliac, ce venea de după garduri din fier forjat, ascultam liniștea păcii și-a odihnei, păsările cerului ne mângâiau direct pe inimă cu aripi de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul dimineții, viile și coacerile ascunse, lăcrimând câteodată, la vale, odată cu pâlcurile de omăt topit, sub razele soarelui jovial... Ce viață, cât fermec, câtă împăcare cu sine și
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
mai ales, cei înecați de ele. Dar dacă, cumva, chiar și oropsiții soartei ai acelei vremi, avuseseră norocul să se uite pe sticla vreunei cutii magice, cu fantezii pe alb și negru, probabil că-și mai ușuraseră și ei clipa. Mângâiau, cred, ușor, un Cerb dintr-o poveste, iar el le înfățișa minuni și bucurii. Fie și de-o clipă! ---------------------------- Roni CĂCIULARU Petah Tikva, Israel 15 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Roni CĂCIULARU - LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! / Roni Căciularu : Confluențe Literare
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături de niște scame parcă făcute din vata unor norișori alburii, dantelați cu sidef pe margini. Un nor ceva mai gri, s-a
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături de niște scame parcă făcute din vata unor norișori alburii, dantelați cu sidef pe margini. Un nor ceva mai gri, s-a oprit undeva de-asupra Tâmpei și-i mângâie crestele care, la rândul lor, parcă fumegă din vechile păduri Brașovene... Se-aude cumva și o doină, iar din depărtări de timp, răzbat spre mine ritmuri de baladă. Personaje din istorie și fire de legendă se-ntrețes pe înaltul zării
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
ocrotitor de vise rele. Îl văzu pe băiat culcat în iarbă lângă chipul întărit cu pietricele colorate. Părea că se cuibărise în niște brațe nevăzute și-și lipise tâmpla de o inimă auzită numai de el. Se legăna încetișor și mângâia obrajii de lut, murmurând ca pe un descântec Săru’mâna, săru’mâna, știam eu că nu m-ai uitat! Când o zărise pe mamă-sa, se ridicase întinzând spre ea mâinile în care ținea un pachețel înfășurat în staniol multicolor
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]