2,918 matches
-
suntem trecători și locuim În țară străină. Dar când sosește ceasul de plecare nimic nu luăm cu noi, doar desaga cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi lipsește ca să mă mântuiesc. Și cu Mila și Ajutorul Tău să ne mântuim cu toții.” Cred, după mine, că dacă am avea credință și frică de Dumnezeu n-am face atâtea rele și păcate fel de fel. Și nici sfârșitul așa repede n-ar fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sosește ceasul de plecare nimic nu luăm cu noi, doar desaga cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi lipsește ca să mă mântuiesc. Și cu Mila și Ajutorul Tău să ne mântuim cu toții.” Cred, după mine, că dacă am avea credință și frică de Dumnezeu n-am face atâtea rele și păcate fel de fel. Și nici sfârșitul așa repede n-ar fi. Dar din cauza multor păcate se apropie și ziua cea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
puternic medicament pentru toți. Ai În ele sănătatea, călăuzirea și mântuirea. Asta spun eu după mintea mea demodată și vă rog să mă iertați și Dumnezeu să vă ierte pe toți! Să lucreze Duhul Lui În noi ca să ne putem mântui cu toții! Apoi ne oprim la Icoana Maica Durerii. Nu vă pot descrie În cuvinte așa cum e. Este un chip al Sfintei Fecioare ca o statuie cum fac catolicii. Este atât de frumos, de gingaș, cu sabia Înfiptă În inimă. E
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Israel, altele de la Biserica Ortodoxă din Felix când eram la tratament și altele le-am auzit de la semeni de-ai noștri. Fie bune, fie rele, Dumnezeu să ne ierte pe toți și facă El cum va vrea ca să ne putem mântui cu toții! Sora Maria cea cu multe Păcate, Amin. 29.X.2004 Partea a II-a Propriile mele poezii, câteva adunate de la Tatăl meu iar altele de la Sf. Părinți Sper să vă bucure și să vă fie spre folos Duhovnicesc Doamne-ajută
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
spre alt tărâm Unde-I Tatăl Ceresc Acolo să poposesc! Acum și-nainte de plecare Vă iert pe fiecare Dumnezeu să vă ierte! Și voi toți, va rog, Să mă iertați! Că nu știți În lume Cât stați! Ca să ne mântuim Trebuie sa ne Iubim! Și porunca să-mplinim! Cine Era 16.01.2009 A sunat cineva La ușa mea Am deschis, Și am văzut Un străin Necunoscut M-a privit, Cu ochii senini Și m-a-ntrebat De pot să-l primesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
așa băuși mai frate, Băutura strică toate! Ziua bine a pornit Dar ce rău s-a terminat ! Băutura, băutura, Asta strică totdeauna Să-mi dea Bunul Dumnezeu Să postesc cum trebuie eu Te rog Doamne, ajută-ne Postul să ne mântuie ! Iisus cu Mama Lui 27.10.2002 Iisus de la Mama Lui pleca Timpul durerii Începea, Maica Domnului suspina Și Întristată-L Întreba ? Spuse: Iisuse Fiul meu iubit În ziua de Luni unde vei fi? Atunci un călător voi fi Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vieții mele Mai vino iar, Iisuse blând Mai vino Încă o dată! Te aștept cu sufletul plângând... Și ușa-i descuiată! Golgota Stânca vieții e Golgota Și ne apără Iisus El ne-a scos din valul lumii Jertfa Lui ne-a mântuit Urlă marea-nfuriată Zboară valurile-n sus Iar noi stăm pe stânca vieții Și ne apără Iisus! E Iisus cel de sus! Tot mai sus, Stânca vieții e Golgota! E Iisus cel Răstignit El ne-a scos din valul lumii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
valurile-n sus Iar noi stăm pe stânca vieții Și ne apără Iisus! E Iisus cel de sus! Tot mai sus, Stânca vieții e Golgota! E Iisus cel Răstignit El ne-a scos din valul lumii Jertfa Lui ne-a Mântuit! Pasăre Măiastră Pasăre Măiastră Care ne-ai cântat Și la umbra Crucii (bisă Ai Îngenuncheat (bis) Ai zburat la Ceruri Ne-ai lăsat orfani Singuri În prigoană (bis) Și Între dușmani (bis) Spune-i Lui cât sufăr Copilașii săi 261
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
zile de mers, au ajuns la Nistru. Pe drumul de întoarcere, turcii se obligau să escorteze oștile rusești în retragere, pentru a le feri de orice incidente sau atacuri din partea tătarilor. Nicolae Iorga a analizat cauzele acestei „catastrofe”: „Așa se mântuise, la Stănilești, între Fălciiu și Huși, marele război de eliberare a creștinilor răsăriteni. Adânca umilință, mai rea și decât o catastrofă, fu atribuită de învinși lui „Iuda Brâncoveanu”. S-a vorbit și de refuzul acestuia de a se declara pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
boierilor și prezența pârcălabilor Crâstea, Gherman și Manole, Nicolae Iorga a remarcat că prima „întăritură de moșii pentru episcopia de Huși trebuie pusă în primăvara sau vara anului 1606, în orice caz nu înainte de sfârșitul lui Iunie, când Ieremia-Vodă își mântui viața. De oare ce însă actul din 12 Maiu 1606 are ca Mitropolit pe Teodosie Barbovschi, pe Ioan ca episcop de Rădăuți - deci el înaintase - și la Huși pe Filoteiu, și schimbarea Mitropolitului, a episcopilor de Rădăuți și de Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un număr impresionat de biserici și preoți ortodocși: „căci nu este colț din Moldova în care să nu se vadă o biserică, abație sau mânăstire și aceasta pentru că ei trăiesc în credința că cel care învelește o biserică va fi mântuit cu siguranță, iar cel care va clădi una în întregime va fi neapărat scutit și de pedeapsă și de vină, de aceea pretutindeni clădesc biserici și rânduiesc preoți”. Numeroși alți călători - oaspeți în Țara Moldovei - erau poloni. În 1766, Toma
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
gripă. În grupuri de patru ne-a primit pe toate; deși avea căldură și era foarte opresată de bronșită, a avut o vorbă amabilă pentru fiecare, învingând cu energia ei caracteristică suferința care îi era mare. reorganizarea vieții După ce am mântuit sărbătorile, am început să ne gândim la datoriile ce aveam față de suferinzi și de victimele războiului. Eu, de la campania bulgară, îmi organizasem în barăcile demontabile un spital-lagăr de tuberculoși, care funcționase trei ani în curtea Profilaxiei. Acum barăcile erau aproape
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că este, un lucru mincinos. În ceea ce privește cauzele care vin din cer, ele ... [vin] fie prin ciumă, prin foamete sau printr-o inundație. Cea mai importantă este ultima cauza, atât pentru că este mult mai universală, cât și pentru că cei care sunt mântuiți sunt oamenii de la munte și inferiori care din moment ce nu au cunoștințe despre antichitate, nu au ce lasă posterității. Iar dacă printre ei cineva care are cunoștințe despre trecut este salvat, pentru a-și face o reputație și un nume pentru
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
grav și solemn, apoteotic, din final: "Doina eminesciană se încheie cu această viziune grandioasă a "mântuirii", văzută ca rod posibil al unei conlucrări între vrednicia făpturii omenești și harul dumnezeiesc care proniază lumea ("Doar s-a-ndura Dumnezeu/ Ca să-ți mântui neamul tău!"). Această salvare infraistorică implică, pe de altă parte, o desăvârșită unitate de credință și acțiune (împotriva tuturor "dușmăniilor", fizice și metafizice), angajând atât omul ("Ai s-aduni Moldova toată"), cât și elementele Firii ("Îți vin codrii-n ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tradițional". Etc. În final, Lucia Cifor conclude: "cuvântul ca logos poetikos este singurul dintre formele de Logos care se poate asocia adevărului", iar "adevărul care contează, pare a mărturisi mereu poezia eminesciană, este cel care are puterea să salveze, să mântuie ori măcar să pacifice. Drumul spre adevăr trece, de aceea, întotdeauna, prin inimă". Într-un alt eseu A scrie. A citi exegeta constată, urmărind evoluția acestor cuvinte în opera eminesciană, că "verbele a scrie și a citi constituie termenii nucleari ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
l-au cunoscut numeroși contemporani ai săi. Cu un caracter eterogen, situat la granița dintre autobiografie și publicistica ocazională, poate fi considerat, în mod cert, volumul Pagini răzlețe, care, pe lângă unele povestiri cu caracter anecdotic (Zi-i patimă și te mântuie, Jalbă la Dumnezeu), include și un text de referință pentru viața și activitatea lui Gane: Amintiri din timpurile "Unirei" (reprodusă și în broșură, la Iași, în 1909, cu ocazia semicentenarului memorabilului eveniment). Paginile dedicate faptelor din acea vreme (la Fălticeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bunei-cuviințe" (textul a fost reprodus în Familia, XXXVII, nr. 21, 27 mai/9 iunie). La Iași, editura "Librăriei nouă" tipărește volumul Pagini răzlețe (206 p.), însumând o parte din publicistica nuvelistului: Amintiri din timpurile "Unirei", Zi-i patimă și te mântuie, Jalbă la Dumnezeu, Slănicul de ieri și de azi, Mărțișor, Cercului Convorbiri literare, Lettre ouverte à M. Anatole France, An nou, veac nou, Cânele călcat pe coadă, Serbarea comemorativă pentru moartea lui Grigore Ghica voievod, Discurs la statuia lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci nu aveam mărunte, am pus carboava la pace și iar am pierdut. Am rămas, prin urmare, dator cu două carboave. Atunci, în loc să risc ca un om cuminte a treia carboavă și în caz de pierdere să dau galbenul, să mântui, am pus amândouă carboavele la pace, ca să mă despăgubesc mai repede și să mai câștig o carboavă. Ce Dumnezeu!, gândii eu, n-o să pierd de trei ori în șir, că doar n-am jupuit pisici, după vorba cartoforilor. Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tribunalul de ocol. Abia pledase una din părți, că se prezintă în sala de ședințe un prieten a lui, căruia îi promisese să-l întovărășască la o petrecere oarecare. Haide, mai curând!, îi zise prietenul. Îndată! răspunse gravul magistrat. Să mântui 81 fleacul ista de proces și vin! Mare ilaritate în public și între părțile impricinate. Încă una: El judeca un proces penal tot la tribunalul de ocol. Între marturi figura un oarecare Ion a Ilincăi. Ușierul îl strigă în glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
potrivită sintagma “colaborare”; oricum, natura e mai puternică și doar omul are de pierdut Într’o astfel de luptă. Dar să revenim la oile noastre. E vorba de un armistițiu ce durează de pe la Ignat și până la sf. Ion, când românul mântuie porcul, polobocul cu vin și moarea din cel cu varză. Dar natura răsuflă oarecum ușurată; și ea iese destul de ciufulită din lupta pomenită mai Înainte. Pentru că șirul de sărbători sunt tot atâtea tabú-uri sau interdicții de a munci. Iar sărbătorile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
E aici mărturisirea unei dorințe de a îmbrățișa "vremurile toate", de a socoti "cu veacuri, nu cu ani", de a căuta "ceea ce durează" pentru a culege valorile culturii și a putea întemeia cu ajutorul lor un eon privilegiat care să ne mîntuie pe fiecare și pe toți. O astfel de strădanie, ce corespunde acelui "om puternic" văzut de C. Dimitrescu-Iași ca "un vulcan de pasiuni animat de un ideal", corespunde pe deplin condiției poetului și condiției profesorului. Și poezia, și educația transformă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
credința în Dumnezeu, există, totuși, un moment în care conștiința îi arată omului ceea ce a fost el, devenindu-i propriul judecător. Și, atunci, omului nu-i mai rămâne decât să-și recunoască vina și să spere că Dumnezeu îl va mântui în ultima clipă, ca pe tâlharul de pe cruce. La un proces de conștiință asistăm în povestirea Duelul: . Despre credință Credința este una din condițiile necesare omului în vederea atingerii scopului final al vieții: mântuirea. Fără credință, omul rătăcește asemeni unui orb
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
cu cuvintele În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Astăzi, Biserica ne cheamă să ne apropiem de această mare taină a creștinătății, anume că Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său În lume ca prin puterea Duhului Sfânt să mântuiască lumea. Un pic mai Încâlcit mi s-a părut de data aceasta cuvântul de folos al părintelui Valeriu Moise, dar până la urmă cei prezenți la Sfânta Liturghie au plecat acasă lămuriți, convinși fiind că această Trinitate este indestructibilă. Confuziile din
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cel care se va lepăda de Mine Înaintea oamenilor, și Eu mă voi lepăda de el Înaintea Tatălui Meu, Care este În ceruri. Va fi din ce În ce mai greu să faci o asemenea mărturisire În zilele noastre, dar dacă vrei să te mântuiești trebuie să o spui cu toată convingerea, Întrucât numai cei gata să-și dea și viața pentru Domnul au șansa de a trece de vămile Judecății. Voi fi mai aproape de aceasta din septembrie, când nu numai că voi mărturisi cu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
tevatura. Cu tot frigul Îndurat, Întâmplarea a avut și partea ei bună, Întrucât n-am stat degeaba și am folosit clipele de așteptare citind patru dintre dialogurile Părintelui Ioanichie Bălan cu Părintele Arsenie Papacioc. Am aflat, astfel, că Nu ne mântuim prin faptele noastre, orice am face, numai prin mila Lui. Și atunci, gândul la iad și nădejdea la Dumnezeu, cum zice Sfântul Siluan! Nu e bine, tocmai de aceea, să facem lucruri pe care ni le atribuim nouă la mântuire
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]