4,696 matches
-
clipească, să se distrugă fără să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zicea Dinu. Spera, poate, să nu-mi convină ceva și să plec; ar fi aruncat vina pe mine, că nu mi-a plăcut calitatea marmurei, că am făcut mofturi, că nu eram un om serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cimitirul acesta vă va purta numele peste veacuri. Bătrânul roși și protestă vag. — Va fi opera dumitale, nu a mea. Nu, nici vorbă, am sărit imediat. Eu voi fi un simplu executant. I-am spus că un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cortină care se poate ridica În orice moment, aruncîndu-l (iarăși!) Într-o dramă sentimentală pentru care nu a găsit niciodată vreo soluție În afară de fugă. A Încercat și pînă acum, dar fără succes. Pentru moment este Încă În siguranță În umbra mărețului turn. Oare constructorul credea că această structură imensă poate conferi nemurirea, precum piramidele? Se joacă cu ideea asta, sorbind din whiskey. Poate că există un trib de Nemuritori care, neștiuți de nimeni, trăiesc În interiorul marilor clădiri, parazitînd structurile rezistente la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea oaspeților undițe și momeală, astfel Încît aceștia puteau pescui direct din balcoane; mulți dintre acești oaspeți lăsau În urma lor peștele care se Împuțea, așa că actuala conducere descurajează această practică, dar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
școlăriță care se masturba pe tăcute printre documente guvernamentale. — Biblioteca este simbolul suprem care trebuie opus barbariei, continuă Zamyatin, În stilul lui caracteristic (uneori Wakefield Îi spune Volga, din cauza acestei vorbiri-fleuve), este sinonimul civilizației. Marile biblioteci sînt echivalentul secular al mărețelor catedrale. Bibliotecile publice sînt sanctuarele celor fără de adăpost. Numai gîndește-te, bibliotecarele sînt precum călugărițele, pun pariu că de abia așteaptă să ajungă dimineața la serviciu, ca să-i spele și să-i hrănească pe nebuni... Wakefield are Îndoielile lui. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei lăsase un gol în viața lui, pe care-i venea foarte greu să-l umple. De ce n-o suni? îi sugeră Camilla. Să-i spui că ți-a plăcut articolul? Laurence nu era un om înclinat spre gesturi emoționale mărețe, însă, în această dimineață, spre surprinderea lui, ideea îl atrase. Poate că se grăbise. Fusese din cauza întrebării ei despre copii. Îl îngrozise. Ar trebui să fie cinstit și să-i spună că nici nu se punea problema să aibă copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să adauge „în starea ta“, dar n-o făcu. — Deci, care e povestea cu noul tău proiect despre care tot aud? — De-asta m-ai adus aici? Să afli ce pun la cale ca nu cumva să pună în pericol mărețul Express? — Uite ce e, Francesca - tonul lui Jack deveni dintr-odată grav, uită pentru o clipă de ziar. Trebuie să te întreb ceva. Puse jos paharul și o privi drept în ochi. Ești îndrăgostită de Laurence Westcott? Dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pândă; Chiar de pare foarte blândă, Dânsa zgârie cam rău. Cine trupul își îndoaie Și bea apă după ploaie? Cine oare poate spune: E sălbatică, nu-i lup, Mai mult coadă decât trup Și tot mestecă alune? E greoaie, nu măreață, Are aripi, dar nu zboară, Mai mult grea decât ușoară Și pășește ca o...? Violent mai abitir Decât cel de prin ogradă, El câteodată pradă, Dar preferă mai mult jir. E mai mică decât cioara, Cântă cum ar fluiera; Cântă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și el, Dar unul mai mititel; Pentru că e foarte rar, Lumea l-a numit... Nu-i nici cal și nici măgar, Se găsește și mai rar. Eu v-aș face un hatâr, Să vă spun că e... Nu e prea măreață-n fapte, Ba mai cade și în lapte. Nu am voie să vi-l spui Nici chișleag, nici lapte nu-i, Are-un nume foarte scurt: Lumea zice că-i... Dumirește-te, de poți: Umblă, însă nu te mușcă, Seamănă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
A propos de quelques poetes modernes“), în Facla, anul V, nr. 11, 15 octombrie 1913, Vinea refuză atributul de „whitmaniști” poeților tineri ai Franței (sînt citați Jules Romains și Ch. Vildrac). Whitman „formulează legi, enunță adevăruri în cuvinte mîndre și mărețe. Cîntă expansiunea și orgoliul, vede clar și e liniștit. E lucid, sănătos, robust și sincer. Dar nu se ocupă deloc de regulile artei”. Dimpotrivă, poeții francezi „dau o deosebită atențiune alegerei cuvîntului. Prin aceasta ei se apropie (...) mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de un chiot vesel; altele priveau. La marginea șanțului, sub sălciile înmugurite, stătea un tânăr cu iubita lui; priveau lebedele care pluteau grațios pe apă, în timp ce el își smulgea firele de păr din nări. — A fost extraordinar! Leii au fost măreți. Mai întâi, Ōshita a scos mingea la țanc. Îhî... — Cel care a servit-o a intrat puțin în panică și, înainte de a se dezmetici, Wada și Ōgi au tras ca lumea. Asta da mișcare... Hei, mă asculți? Iijima, care lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spuse bătrânul fără să zâmbească, arătând spre fund. Interesant nume, dar ai un chip cu totul ieșit din comun... — Da. Da. — N-am mai văzut fizionomii ca a ta în zilele noastre. Apoi, coborând vocea, bătrânul spuse: — Ai o țintă măreață, nu-i așa? — Țintă? — Ai un plan. Văd între sprâncenele tale. De ce-ai venit în Japonia? Gaston nu înțelegea tot ce i se spunea, așa că nu i-a putut răspunde. Bătrânul a cântărit situația și i-a spus: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
marilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măreții mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate marile ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
POD PESTE MUREȘ La vad, un pod de lemn, cu coperișul de șindrilă, lung cât o uliță de sat, se-ntinde peste MUREȘ. Mal vrea la mal în veci să lege. Astfel țara moștenitu-l-a din leat. Își au mărețele-mpliniri și lucruri cântăreții lor, dar podului îi cântă numai apa, ce subt el se-ndeasă, despre toți și toate-i cântă, câte au trecut pe el ca printr-o casă, lungă dreaptă casă, ca printr-o casă la al cărei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Reginei și știu, acum că l-am căutat pe Google, că are o reputație excelentă. Lucrează În domeniul dreptului commercial, are propriul să birou pe undeva prin Middle Temple, iar În poze nu arată deloc atît de impunător și de măreț pe cît ți-ar inspira faima lui. Chipeș Într-un fel mai șters și oarecum tern, Michael, În toate pozele pe care le-am văzut În apartamentul lui Dan, e eclipsat vizibil de soția sa, frumoasa Linda. Linda Cooper, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei scări. În urechi și la gât purta bijuterii smălțuite în roșu și azur. În genunchi, i-am sărutat poalele veșmântului și i-am spus: - Sunt robul tău, măreață mamă de războinici. Mi-a răspuns cu blândețe și curtenitor, atingându-mă pe cap cu mâna: - Ești ca și fiul nostru. Părtaș al bunelor purtări în acest loc. N-am putut să mă uit mai atent la celelalte femei, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așezarea; escortau pe două rânduri un car acoperit pe care flutura un steag purpuriu. În urma lor veneau șase căruțe acoperite. Am apărut tocmai când trecea carul cu pricina, și un vestitor, care călărea alături, a urlat la noi: - Faceți loc mărețului și preanobilului Gregorio, trimis al exarhului Isacco. Acesta e un drum public! Perdelele carului s-au dat puțin într-o parte, și astfel am putut vedea fața rotofeie a unui bărbat. - Blestemați să fie câinii râioși care ne bântuie pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luat sub ocrotirea sa, în timp ce regele a uitat de mine. Doar Pietro, sfătuitorul său roman, îmi adresa când și când, gânditor, ocheade sfredelitoare, ca și cum n-ar fi reușit să mă citească până la capăt. Pavia ni s-a arătat odată cu asfințitul, măreață, puternică, inexpugnabilă. Dar bucuria de a mă minuna de capitală așa cum aș fi dorit îmi era alungată de gânduri negre. Din care m-am trezit odată ajunși la destinație. Numai ce am descălecat în fața casei lui Gisulf, când un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că regele n-are nicio hibă la creier? S-a făcut palid, ca și cum aș fi dat în vileag o taină a sa. În clipa aceea a intrat regina. De mai multe ori încercasem să-mi închipui cum arăta puternica și măreața Teodolinda. Am rămas dezamăgit și, totodată, subjugat. Nu purta bijuterii, i se vedea părul sub văl, prematur încărunțit, și fața, cândva frumoasă, era pătrunsă de suferință; privirea însă îi rămăsese poruncitoare și de-ajuns să mă facă să îngenunchez. - Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Sfânta Sofia. Am văzut multe biserici și mănăstiri, dar pe aceasta n-am s-o uit cât voi trăi datorită imensității și frumuseții, și cred că nimeni n-o să mai poată înălța Celui de Sus o casă atât de măreață. Sfânta Sofia se ridica pe rămășițele unui templu dedicat lui Apollo, și astăzi este așa cum a dorit-o Iustinian. Se intra printr-un atrium dreptunghiular unde se afla fântâna purificării, phiale, cu o inscripție cu două fețe în limba greacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
surghiunit. Martinei i-au tăiat limba, și a fost închisă într-o mănăstire. Drept urmare a toate câte avuseseră loc, pe tron domnea Constant, în vârstă de unsprezece ani, fiul lui Constantin, în timp ce senatul conducea imperiul. - Acest senat trimite o scrisoare mărețului rege al longobarzilor, și-au încheiat ambasadorii relatarea. I-am citit lui Rotari epistola, care m-a convins imediat. Iată cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că orașul acesta Îi aparținea acum și lui. Cea mai potrivită cale de a poseda un oraș era să-ți consumi În el propriile speranțe și să-ți târâi prin el propriile dureri. O, Roma, cu sobrietatea ta atât de măreață și atât de primitoare... Sufletul tău atât de nepăsător și de Înțelept, esența ta indescifrabilă, capacitatea ta de a rezista, de a persista și de a dura - mai presus de orice schimbare și de orice catastrofă. O, tu, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că va găsi și pentru el ceva. Îl salută. Visul spulberat al unui om de cincizeci de ani - ridicol În orgoliul său, În nimicnicia lui, În Înfrângerea lui. Și era cu atât mai ridicol cu cât visul Îi fusese mai măreț. Și poate că nu va mai veni o altă ocazie. Totul se sfârșise. Închise telefonul. Stinse lumina și trase pătura Într-o parte, așezând-o ușor pe Camilla În așternut. Se gândi să se ridice, dar nu o făcu, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]