3,738 matches
-
stare (între care sînt cuprinse și practicile religioase), timpul care-i va prisosi va fi ocupat de ucenicul lui Isus Cristos, astfel: a) prin lecturi pioase, atît pentru a se adînci în doctrina religioasă, cît și pentru a medita la măreția dumnezeiască, la bunătatea sa nemărginită, la atotputernicia și înțelepciunea sa; b) prin rugăciuni, oricînd are un mic răgaz chiar și atunci cînd muncește, pe care le va practica cît de mult posibil; această rugăciune este menită să-l îmbogățească cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
religioși care nu sînt pastori, ci posedă privilegiile care îi eliberează de jurisdicția episcopală. Este limpede și sigur că acesta este un mijloc desemnat de Providență pentru a susține Biserica lui Dumnezeu într-o vreme cînd Episcopii sînt ocupați cu măreția lumească? Întemeierea ordinului călugărilor cerșetori în secolul al XIII-lea și al clericilor regulari în secolul al XVI-lea are în mod evident acest scop, pentru a suplini ceea ce nu făcea, din păcate, cel ce se numea Clerul secular. 124
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
in ipsa urbe committere dignitaem. 188 Suveranul Pontif Adrian I îl avertizase pe Carol cel Mare de obligația sa de a lăsa libere alegerile Episcopilor; și acest mare om a primit avertismentul din partea Capului Bisericii cu acea docilitate care demonstrează măreția sufletului înalților domni creștini, mult mai eficientă decît opunerea de rezistență sau neascultarea. Carol cel Mare a exprimat și amendat această libertate în Capitulariile de la Aquisgrana din anul 803, cap. II, decretînd și consfințind această libertate prin următorul Decret: Fiind
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
puterea laică să invadeze drepturile Bisericii și să-i oprime libertatea; rezistența din partea Bisericii era din ce în ce mai slabă; iar Biserica ar fi pierit dacă Dumnezeu, care veghează asupra menținerii acesteia, nu ar fi trezit în Papi o astfel de putere și măreție supraomenești care să o dezrobească din nou. Ce ar fi spus Biserica în zilele sale cele mai bune dacă principii seculari ar fi pretins ca pentru alegerea propriilor săi Păstori ea ar fi trebuit să depindă de ei și nicio
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
confirmo; quae damnaverunt, damno; quae repulerunt, repello; quae interdixerunt, interdico; quae prohibuerunt, prohibeo in omnibus, et per omnia, et in iis semper perseverabo. 234 Toți acești Pontifi, chiar și cei care au domnit puțin, au luptat cu mare putere și măreție de spirit pentru libertatea alegerilor, au ținut concilii, au emis decrete. Fiind imposibil să expun întreaga lor operă, mă voi referi aici numai la unele dintre principalele decrete emise de aceștia. Victor al III-lea, deși a mai trăit numai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a opus-o Papa l-a făcut să se apropie de Biserică după o vreme și să cîștige aprecierea francezilor. Iată cum Biserica liberă îi reține sau îi repune pe principi pe calea adevărată a politicii și contribuie și în favoarea măreției temporare! 258 Renumitul Cardinal Godfrey, Abate de Vendôme, în lucrarea sa asupra Învestiturii, dedicată lui Callixt al II-lea, a observat: Ex iure autem humano tantum illis debemus (către principii temporari) quantum possessionem diligimus, quibus ab ipsis vel a parentibus
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
noastră fermecată, prisosul spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga făptură. Se îndreptă cu măreție spre copacul spintecat de sulița lui, pe care o culese printr-o smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul porni pe drumul prelungit sub verzile umbre și de din vale, încă o dată, făcu semn de adio. Formând ariergarda temporară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițînd emoția de care era cuprinsă, și În lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș, Îi văzui ochii Înmărmuriți de spectacolul acela rar ce venea din măreția milioanelor de ani, la care nici nu gîndise pînă atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a Împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții Pavel rămaseră singuri: statutul bătrînilor. Ana cea mică veni lîngă noi: - Ce-i? - Uite! Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aminte, vorbii, cînd stăteam pe banca din curtea casei părinților mei - avem 18 ani - ți-aduci aminte? „Mon enfant, ma soeur...” Recitam În lumina stelelor sticlind. Era În l940, generalul De Gaulle Își lansase apelul către armata franceză. Ceva din măreția lui Napoleon În fața Marii Armate. O lume Întreagă visa la libertatea ce-i fusese călcată În picioare de atrocitatea unui regim de ocupație și teroare. Încet, toată Europa avea să intre sub același Întuneric. Bătuse cea mai gravă oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prin care am putea sintetiza povestirile. Ci tocmai la partea de inexplicabil pe care o lasă în urmă obligatoriile explicații făcute pe marginea textelor. De pildă, Gabriel Liiceanu instrumentează un flirt juvenil ce prinde în plasele lui personaje de o măreție voluntară și de un umor neprevăzut, Crinii din clasa întâi de liceu. Aparent, povestea nu e deloc complicată. Doi adolescenți - el energic, ea apatică - visează, pe urmele unor mistici arabi, să moară împreună, uciși de parfumul crinilor regali. Hrănită cu
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
a limitelor. Pe plan psihic, sublimul este constituit dintr-un moment al neliniștii și tensiunii, urmat de un altul, al liniștii superioare și al plenitudinii. În dezlănțuirea forțelor naturii, omul se simte cuprins de groază, dar și de admirație față de măreția sthiilor. Minții îi apare, " odată cu ideea infinitului, sentimentul de nobil orgoliu al omului care îl gândește și se ridică astfel deasupra lui.”(T. Vianu) Sublimul natural este exprimat artistic de C. Hogaș, care îmbină imaginile vizuale cu cele auditive, într-
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și spulberau, ca și cum ai sufla întrun strop de țărână, frunțile de stânci îndrăznețe ale celor mai sumeți dintre munții săi...” ( C. Hogaș- În munții Neamțului) Frumusețea morală poate atinge sublimul, constituind un ideal de demnitate și perfecțiune umană, exprimat cu măreție în cuvintele lui I. Kant: Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai stăruitor gândirea se ocupă cu ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine”. Deci, valorile
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]-tonie are înrîurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dîndu-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și {EminescuOpX 74} munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sânt acolo înlocuite prin șesuri fără de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin înfrîngerea Europei întregi de cătră Baiazid Ilderim. Din eroare unii au admis că locul acestei bătălii ar fi fost lângă Dunăre la Nicopolis ad Danubium, numit Micul Nicopol, care era în mînile lui Mircea. Bătălia aceasta de o epică măreție a avut loc lângă Marele Nicopol, ale cărui ruine se văd azi în satul Nichiup, 4 ceasuri depărtare de Tîrnova, 12 ceasuri de la Dunăre, unde râul Rușița se varsă în Iantra. Am arătat mai sus că, cu toată victoria turcească
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aceasta". Într-adevăr, nici Grotius, nici Leibniz, nici Coorhert, nici Bayle, nici Milton, nici Locke, nici Puffendorf, nici Thomasius nu avuseră asemenea idee! După ce d. Graetz ne-a spus că "Lessing a fost germanul cel mai mare", ne încredințează cu măreție: "că Boerne a fost mai mare decât Lessing". Avem așadar fericirea de a onora în Boerne pe cel mal mare fiu. al pământului german, suntem însă turburați numaidecât în plăcerea asta, căci ni se declară în mod espres că Boerne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ani; ideile lui întru cât n-au trecut în creștinism n-au exercitat nici o influență asupra statului, asupra civilizației noastre. Cine susține în fața unor fapte atât de patente că jidovismul e tot atât de german ca și creștinismul comite un păcat în contra măreției istoriei germane. Tot atât de greșită în generalitatea cu care a fost pusă e aserțiunea că fiece naționalitate cuprinde azi mai multe religii. Cele mai civilizate națiuni ale prezentului, cele din Europa apuseană, sunt toate popoare creștine, {EminescuOpX 406} Acea vie conștiință
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
știe dacă nu mai bucuros l-am vedea pe d-l Dame batjocorind pe eroii noștri decât lăudîndu-i în modul în care îi laudă. Ei bine! Mihai, Ștefan și Mircea sunt în gândul nostru niște chipuri atât de sfinte în măreția lor încît ne cuprind fiori când le privim; vine apoi un om neastâmpărat și străin de pietatea noastră, vine, ia aceste sfinte icoane, le târăște prin noroiul zilei, face din ele niște caricaturi puse la vânzare și apoi zice că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lichele și de lichelism și am învăța să renunțăm la stupidul nostru humor: "Dimpotrivă, i-am răspuns, humorul ne salvează. A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul." " Da, mi-a replicat el, și a evita astfel măreția și a cădea în trivial. Se spune că un arhitect neamț, prieten cu Carol I, după ce a stat vreo zece ani la noi și a construit câteva edificii frumoase, i-a cerut regelui permisiunea să se întoarcă în Germania. De ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vântul spulbera rochia și părul Matildei, care îmi apărea ca o zeitate a pădurilor... Natura n-o diminua, cum se întîmplă de obicei cu un om aflat în mijlocul ei, când bolta uriașă a cerului, norii din zare, pădurile pline de măreție micșorează parcă chipul uman, mai ales dacă acest chip nu se spală de o gândire meschină, de un sentiment mărunt sau trivial. Matilda, trebuie să spun, era răpitoare, abia mă puteam uita la ea mai mult de-o clipă. Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
buzunarul vindiacului și te-ai delectat ascultând lectura ei cu mine de față. Arbitrai! Adică ai încercat s-o faci și ai fi vrut să ne vezi pe amândoi ridicîndu-te în slăvi și noi doi îmbrățișîndu-ne și umilindu-ne în fața măreției sufletului tău, pe care nu-l meritam nici unul." " M-a întrebat: îl iubești? continuă Matilda. Cum o să-l iubesc, i-am spus, dacă l-ași fi iubit nu-ți arătam scrisorile. Dacă ne despărțim, Petrică, nu ne despărțim din pricina lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Moartea nu e un mister? Nu văd întrucît degradarea treptată merită truda. Într-o grandioasă peliculă, numită La dolce vita, a lui Fellini, un tip care cânta la orgă Marea fugă a lui Bach (semn că individul avea graniță cu măreția creației) trăia în mijlocul unei familii exemplare într-o lume libertină, cu toții sub amenințarea nonumită a bombei cu hidrogen. Ei, acest om se sinucide la un moment dat după ce își omoară întîi copiii. Un schizofrenic, mi-a spus Ciceo sigur de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
roșie de pirat, fugea după mine la demonstrații, să aduc elevii înapoi. „Germanu’“ își trăia momentele de glorie, imediat după „Revoluție“. Un amestec savant de copii de diplomați, cântăreți și profesori universitari, combinat cu puțină bere și canabis, dădea toată măreția situației. Micii drăcușori întârziau, intrau afumați la ore, cântau Nirvana pe chitări în ultima bancă (de unde, după câteva minute, se ridicau și rotocoale de fum) și jucau diferite jocuri de cărți pe genunchi. Pierdeam zilnic câte 20 de minute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu volane vernil-aurii și pantofii de catifea, cu toc scurt și botul rotunjit, cum se purta pe vremuri. Mă simțeam ca-n romanele lui Camil, însoțit de eleganța discretă a anilor ’30; corpul degaja un aer de austeritate lubrică, o măreție temperată, înfrânată de dificultățile economice și politice ale recesiunii. Chiar și-n mișcarea nelimitată de măști și cuvinte, existau lucruri pe care nu le puteam nici face, nici imagina. N-o vedeam pe Maria fardată violent, în fustă scurtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici Banatul; ci o Țară română, cu o mare capitală, ce se va chemà Roma, dacă vrei, cu piețe mari numite: Piața poporului, Piața Traiană, Piața lui Ștefan, a lui Mihai, a Moldovei, a Banatului, a Ardealului; apoi tărie, fericire, măreție, slavă!" (Constantinescu, 1928, p. 306). "Profeția s-a împlinit tocmai după 70 de ani, la 1918", își încheie triumfal manualul de istorie N.A. Constantinescu, care trăia și scria istoria utopiei românești devenită între timp realitate. Profeția națională s-a împlinit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi ghidat în expunerea sa istorică de principiile "sobrietății și preciziunii", și că vă evita resortul la "înfloriri retorice sau poetice", și va reuși să se și țină de cuvânt, întrucât narativa sa este aproape de arhetipul naționalismului critic. În locul glorificării măreției eroice a trecutului românesc, D.D. Patrașcanu (1937) este deplin conștient de statutul minor și locația periferică a istoriei autohtone în contextul istoriei universale. Într-o remarcabilă declarație de umilință istorică și modestie națională, Patrașcanu recunoaște că "istoria popoarelor apusene, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]