2,968 matches
-
putut spune că e fascinant să dansezi sub sabia lui Damocles, cum să trăiești, întreb, sub cuțitul ghilotinei? Cum să visezi când simți pe gât o dungă rece? Pe vremuri, le repetam elevilor această frază, care nu mai știu cui a aparținut: "Tortură, masacre, ruguri. Iată istoria! Un trecut de noapte și sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor". Torța a trebuit să fie aprinsă, uneori, într-o baltă de sânge, dar cu scopul ca după aceea să fie mai puține victime. În sfârșit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să simți o martingală. Mă cred erou! Niște idioți! Am stat pe poziție pentru că nu am avut unde să fug; când se trage în tine cu tunul, nu ai cum să fii viteaz. Nu a fost luptă, a fost un masacru. Am avut convingerea că dacă nu voi ucide nici un om, voi scăpa cu viață. Mi-am pierdut un braț, semn că, fără voie, am vătămat totuși pe cineva. Am fost proclamat Erou pentru că din cei patruzeci de bărbați din Stațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai doare, insuportabil, capul: electroșocurile ți-au zdruncinat creierii. Inima e obosită; un colaps poate salva Stațiunea: te gândești să arzi manuscrisul; finalul perfect. Pentru că - altfel - un rest de Gomoră va supraviețui. Sigur. Se vor comite niște crime doar. Un masacru epuizează prea repede subiectul. Un cutremur, aidoma. Tifosul ține de păduchi. Ai mai „atacat” astfel o așezare, într-o altă carte. Despre ciumă s-a scris destul, iar drogurile erau încă departe, pe vremea Magistratului. O revoluție: nimic mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Eldred Crang. Enro întinse documentul Patriciei. Fără să-l privească, ea îl rupse. - Domnilor, iată ce fac eu cu sugestiile voastre. Se ridică în picioare. Era palidă. - A venit vremea, Enro, zise, ca tu și călăii tăi să puneți capăt masacrelor astea necugetate împotriva oricărui are curajul să vă reziste. Oamenii de pe Venus și Pământ sunt inofensivi. - Inofensivi? zise involutar Rour. Dacă sunt inofensivi cum de au învins armatele noastre? Ea se întoarse spre el, cu ochii scăpărând. - Raportul declară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fac, Întrebă, să ne imaginăm că faptul că el n-a murit când trebuia l-a scos În afara sferei mele de acțiune, cum voi ieși eu din această Încurcătură. Se uită la coasă, tovarășa ei În atâtea aventuri și masacre, dar ea se făcu că nu Înțelege, nu răspundea niciodată, și acum, complet absentă, ca și cum i s-ar fi făcut greață de lume, Își odihnea lama tocită și ruginită sprijinită de peretele alb. Atunci dădu la lumină moartea marea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
filmele de dragoste se murea tot mai des. Crime, crime, crime, morți, morți, morți, atacuri, explozii, execuții, asta vroiau sa vadă la televizor barbații În putere, adolescenții, chiar și copiii; și destui bătrîni priveau. Jocurile pe calculator, mai toate, numai masacre. Norme morale și juridice reprimau porniri ancestrale; mai mult le comprimau; un joc era o eliberare. Jesper participase la unul real. Thomas și-a pus casca roșie, i se părea cea mai potrivită pentru Întîlnirea cu un războinic. Doar cei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Universității din Salamanca, deputat de Salamanca în Parlamentul Constituant (Cortes constituyentes), consilier municipal. După izbucnirea războiului civil, deși, la instituirea Republicii, ca mai toți intelectualii spanioli de seamă, se pronunțase în favoarea noului regim, fraudele - inclusiv electorale -, abuzurile, ororile, debandada și masacrele declanșate de la bun început și perpetrate mai apoi în teritoriile roșii (mai cu seamă uciderea a mii de preoți, violarea și asasinarea a sute de călugărițe, distrugerea sistematică a arhivelor parohiale etc.) îl fac să-i acorde sprijin moral lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se mai afle Într-o stare de grație. Când locuitorii au prins de veste despre conflictul care-i despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar putea crede că, În vremea aceea, locuitorii unei cetăți n-aveau nici un motiv să-l prefere pe cutare suveran turc cutărui altuia. Se rugau, totuși, căci lucrul de care se temeau era schimbarea de stăpân, cu cortegiul ei de masacre, de suferințe, cu inevitabilele sale jafuri și prădăciuni. Trebuia ca monarhul să depășească orice limită, să supună populația unor biruri exagerate, unor nedreptăți continue, pentru ca ei să ajungă să-și dorească să fie cuceriți de un altul. Nu era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fie prea prost. Părăsi New York-ul pe 9 iulie 1870, la bordul vasului Scoția; ajunse la Cherbourg În data de 18, În seara zilei de 19 se găsea la Paris - războiul fusese declarat la amiază. Retragere, derută, invazie, foamete, Comună, masacre, tatăl meu n-avea să trăiască niciodată un an mai intens, acesta va rămâne amintirea lui cea mai frumoasă. De ce să tăgăduim? E o bucurie perversă aceea de a te afla Într-un oraș asediat, unde barierele se prăbușesc În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acestuia. Ei inaugurară noua epocă printr-o epurare rapidă: au fost executați șase partizani ai fostului regim, Între care cei doi principali conducători religioși care luptaseră Împotriva fiilor lui Adam, ca și șeicul Fazlollah Nouri. Acesta era acuzat pentru că Încuviințase masacrele care urmaseră loviturii de stat din anul precedent; a fost pedepsit, așadar, pentru complicitate la crimă, iar hotărârea de condamnare la moarte a fost confirmată de ierarhia șiită. Dar nu exista nici o urmă de Îndoială că sentința avea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și nu au avut nici de ce veni. Strecurându-mă cu greu prin toată acea mulțime, am văzut multe chipuri cunoscute, dar cuprinse de teamă și de neliniște, căci cei care erau atunci printre noi, asemeni unor statui gigantice, au cauzat masacrele cu care s-au soldat ultimele revolte ce au avut loc în mai multe colțuri ale Uniunii. Acum erau și printre noi și aveam motive serioase de îngrijorare, căci erau capabili să ne măcelărească și pe noi la auzul oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ținea cont de fiecare mișcare a noastră. Patrulele de pe hol ne țineau și ele sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă sau un pistol și nu ar fi avut ordine precise, ei ar fi cauzat un masacru în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eldred Crang. Enro întinse documentul Patriciei. Fără să-l privească, ea îl rupse. - Domnilor, iată ce fac eu cu sugestiile voastre. Se ridică în picioare. Era palidă. - A venit vremea, Enro, zise, ca tu și călăii tăi să puneți capăt masacrelor astea necugetate împotriva oricărui are curajul să vă reziste. Oamenii de pe Venus și Pământ sunt inofensivi. - Inofensivi? zise involutar Rour. Dacă sunt inofensivi cum de au învins armatele noastre? Ea se întoarse spre el, cu ochii scăpărând. - Raportul declară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu femeile și copiii - fără deosebire - tăindu-i și azvârlindu-le trupurile în flăcări. Am distrus în totalitate muntele, încât nu ne mai așteptam să crească acolo nici măcar copacii, necum oamenii. Iar acum, se pare că preoții care au supraviețuit masacrului s-au întors și încearcă să trezească, din nou, locurile la viață. — Așa este. Din câte-am auzit, culmea muntelui e la fel de pustie și de ruinată ca înainte, dar oamenii de profundă învățătură cheamă laolaltă rămășițele împrăștiate ale credincioșilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată casa e un câmp de luptă. Stăm în camerele noastre, ca în niște cazemate, și apăsăm pe claviaturi. Totul e un tir încrucișat. Ura noastră nu mai cunoaște margini și avem cea mai distrugătoare muniție: cuvântul. Va fi un masacru. Ei cred că sunt cel mai slab. Eu, dimpotrivă, că sunt cel mai tare. Cecitatea mi-a ascuțit simțurile în mod incredibil. Nu văd nimic, dar aud aproape tot. Sesizez miresme noi și percep imagini cu buricul degetelor; deosebesc metalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în jurul lui Germanicus. Dușmanii lui începeau să șoptească insinuant: „Germanicus urzește lucruri noi; tulbură concordia dintre optimates și populares“. Așa-numita concordie a ordinelor - concept virtuozic creat de Cicero - era de fapt o înghețare forțată a condiției violente existente. După masacre, procese, proscrieri, surghiuniri, Senatul era condus acum de optimates, vechii proprietari și aristocrați; în zadar populares opuneau dezechilibrelor sociale și economice, paralizantelor legi agricole, arendelor absurde, concentrării bogățiilor acumulate grație victoriilor recente ceea ce istoricii din epocile următoare aveau să numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dăduseră seama că muriseră prea mulți oameni. Ca să-i înșele pe zeii care persecutau cetatea, oracolul a sugerat să i se dea un nume nou. A fost numită Ilium și a fost reconsacrată prin sacrificii umane, fecioare și adolescenți prizonieri. — Masacrul acela magic a fost inutil. Cetatea a fost jefuită și trecută prin foc de încă șapte ori. Și de fiecare dată a fost reconstruită. După atâtea secole, atmosfera cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene, Judaea, Parthia, Arabia Nabatea, Assyria. Acum, oameni veniți din acele lumi urcau încet, cu o încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări din palatul puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schimbă timbrul și îl dezamăgi imediat: Când Augustus a debarcat la Canopus ca să ne aducă războiul, preoții noștri au zidit porțile și cele o sută douăzeci de trepte de la Ab-du. Și toți cei care cunoșteau taina au murit în timpul îndelungatului masacru al lui Cornelius Gallus. Ascultându-l, se simțiră rușinați de acea victorie. Dacă astăzi mie mi-ar fi îngăduit să mă întorc la Ab-du, n-aș mai găsi nimic, încheie el ca și cum ar fi închis o ușă. Pe-acolo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater patriae -, iar senatorii îi delegau o parte din putere. Sau respectivul o lua prin forța armelor, iar senatorii se revoltau pe dată. Astfel, după interminabilele masacre din timpul războaielor civile, Augustus anulase blând vechile structuri republicane. Întrucât era cu neputință ca toți cei o mie de membri ai Senatului să cadă repede de acord asupra problemelor zilnice care nu puteau fi amânate, el reușise să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a ucide - naturală și fără remușcări. Era complet lipsit de milă; terorizarea dușmanilor îi provoca o satisfacție ce mergea până la lascivitate, și nici un mijloc, oricât de atroce, nu i se părea excesiv. Acum se avântase psihic într-un șir de masacre de neoprit; fiind un om singur, se izolase și fizic pe stâncile din Capri. Să stai alături de el era foarte riscant. Îl privi pe tânărul Gajus; acesta vru să-l salute, însă ura îi uscă gâtlejul. Pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și familial strălucit, din cauza căror războaie sau revolte, nici măcar oamenii lui Sejanus nu reușiseră să afle. Callistus descrisese satele prădate și incendiile din valea Nilus-ului, în apropiere de insula Philae, oamenii care fugiseră dincolo de prima cataractă a fluviului, spre Meroe, masacre în urma cărora se părea că nu mai supraviețuise nimeni. Nu s-a găsit nimic în legătură cu numele înșiruite de el. Însă capii familiei Caesaris continuaseră să vorbească despre el aproape cu entuziasm, susținând că era demn de funcții mai înalte, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adăugară că, dată fiind istoria familiei sale, „tânărul acela“ avea să atragă cu ușurință de partea lui legiunile. „E singurul om din întregul imperiu în cvenele căruia curge și sângele lui Augustus, curge și al lui Marcus Antonius.“ Coșmarul vechilor masacre, cu procesele și listele de proscriși care le urmaseră, era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră mai puțin sângeroși decât strămoșii lor. De aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să ajungă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Euxinus, Marea Neagră, mergând de-a lungul Imperiului Parthicus, dușmanul neîmblânzit al Romei, ajungea, prin Syria, Judaea și Arabia Nabatea, în Aegyptus. „Pământurile care l-au costat viața pe tatăl meu.“ În singurătatea bătrâneții, parcă pentru a justifica față de sine lungile masacre, Augustus scrisese: Per totum imperium, Romanorum parta victoriis pax. Un concept superb până la absurd, pe care cuceritorii cei mai lipsiți de scrupule aveau să-l copieze în viitor cu entuziasm. La sfârșit însă, Augustus scrisese: „Este nevoie să ne înfrânăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]