3,725 matches
-
și-l salutau. În primele pagini "timpul era foarte răbdător cu oamenii", iar în final se constată cu amărăciune: "Timpul nu mai avea răbdare". Drama lui Moromete se identifică până la un punct cu drama colectivității din care face parte, eroul meditând asupra unui context istoric esențial: dispariția civilizației rurale tradiționale. Drama protagonistului este una de ordin moral, provocată de istoria care condiționează viața interioară a individului. Moromeții, vol. II Volumul al doilea începe cu o relatare despre Ilie Moromete, care va
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în obiceiuri străvechi, cucernicia față de divinitate. La vânătoare căuta bourul cel alb (un animal fabulos) și un schivnic retras într-o peșteră. În opera lui Sadoveanu, Ceahlăul este "Muntele cel Mare", iar peștera este toposul tainicului, locul unde se putea medita. La Sărbătoarea hramului Mănăstirii Neamț, domnitorul apare "călare pe cal alb", într-o măreție monumentală, impresionând: "o femeie naște de emoție slobozind din măruntaiele ei un prunc". Apropiat de oamenii simpli, Ștefan cel Mare era neîndurător cu boierimea trădătoare; era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adaugă și întâmplări imaginare pe care naratorul le relatează la persoana a III-a. Naratorul povestește evenimente din perspectiva personajului-reflector (abatele) care participă la întâmplări, fără să se implice, și din perspectiva autorului. Eroul, Alecu Ruset, este un intelectual melancolic, meditând la decăderea Moldovei, îndrăgostindu-se de Domnița Catrina, fiica lui Duca-Vodă care uneltise mazilirea și moartea tatălui său. În roman sunt o serie de peripeții extraordinare, cu caracter romantic, dar în special sunt prezentați oameni și locuri din Țara Moldovei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ochii încremeniți ai miresei. Acest personaj corespunde canoanelor esteticii romantice, prin pasiunea devorantă a unei mari iubiri, amenințat în fiecare clipă de primejdia morții. Ambițios și cult, "Ruset e un om fin, cu știință de limbi străine, capabil de a medita asupra realității etnice și cu patimă gastronomică" (G. Călinescu). El își iubește pământul strămoșesc, pe care îl consideră "un paradis devastat" și treptat, Abatele de Marenne înțelege că "barbarii" sunt un popor cu o identitate precisă, cu o cultură veche
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la un moment dat. Atunci când se întreabă „Cine sunt eu?“, un tânăr se confruntă cu o fracțiune a conștiinței sale numite conș tiință de sine. Chiar, cine sunt eu? Oamenii se opresc din când în când din rutina lor și meditează la ceea ce sunt. Unii fac acest lucru doar când sunt la un pahar de băutură, alții când au polemici cu prie tenii, alții se retrag pentru toată viața în mânăstire și me ditează asupra existenței lor. În jurul vârstei de 12-14
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
multe ori, implicarea starețu lui se limitează numai la prima dintre atribuții, supraveghere, și lasă pe umerii familiei grija hranei zilnice, iar în ceea ce privește „reeducarea“, ea revine individului, izolat între pe re ții chi liei și obligat în acest mod să „mediteze“. Ro lul de „închisoare-pedeapsă“ este îndeplinit de temnițele puterii laice. Slujbașii agiei și spă tăriei re țin nopate de noapte personaje diferite fie ca urmare a unei descinderi ad-hoc, fie folosind informațiile primite. Capitala arată ca un mic târg care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să se producă adevărata decizie a primenirii, acolo penibila interogație trebuie să rodească în adevăr. Chemat a se rosti, după căderea dictaturii naziste, Heidegger a găsit că cel mai bun lucru pe care îl putea propune compatrioților săi era să mediteze pe marginea unui vers hölderinian în care se spune, aproximativ, că am ajuns atât de săraci tocmai pentru a ne putea spori cu adevărat avuția spirituală. O revoluție care nu fructifică în acest plan și nu determină deci o înnoire
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
decât anevoios și penibil. Este, din nefericire, cazul societății noastre, căreia puterea n-a făcut până acum decât să-i întrețină iluzia vindecării. "Sărăcia în gândire și bogăția de iluzii politice ne antrenează în tragedii și dezastre" nota Edgar Morin, meditând asupra experiențelor politice din veacul nostru. Sărăcie, în adevăr, cum rezultă și din incapacitatea puterii de a ieși din zona "prefabricatelor", a obsesiei ideologice, în pofida impasului evident la care a dus în practică. E vorba, aici, numai de credința în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o pună mereu, nota caracteristică a efortului său intelectual. Fără acest eveniment civic n-am putea înțelege opera lui Maiorescu, în esență un pedagog preocupat, ca și alți cărturari veniți din Transilvania, să îndrume și să instituționalizeze. Să-l ascultăm meditând parcă pe marginea destinului său: "Respectul exagerat pentru înălțimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și omul activ este din capul locului condamnat la fragment" (Aforisme, 1868). Un asemenea elogiu al faptei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru concepția de ansamblu a istoricului. Fiindcă această zonă evocă straturi, interferențe, conexiuni culturale din adâncă vechime până în actualitatea cea mai fierbinte, iar culturile în cauză revelau permanențe, similitudini, analogii, alături de note particulare, de specificații ireductibile, pe seama cărora istoricul a meditat îndelung. Considerazioni generali sugli studi storici adună o parte din ele, reproducând în traducere volumul de Generalități scos de Liliana Iorga la sfârșitul ultimei conflagrații mondiale. Sunt texte scrise din 1894 până în anul morții tragice a autorului. Despre concepția actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care are puține de spus, reacționează puternic, insă discret. Fanny Price, așa cum a fost creată de Jane Austen, este un personaj interesant deoarece vioiciunea ei se manifestă la nivelul gândirii 14; Fanny este o fire serioasă, contemplativa, profundă, gânditoare și meditează asupra tuturor situațiilor cu care se confruntă pe parcursul românului. Ea pare să aibă capacitatea de a judeca cu corectitudine orice personaj sau situație. Problemă cu care se confruntă este cum să judece corect și să își urmeze judecată în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
este a accepta să decazi. Cioran se desfată la gândul ademenitor că are de ales, cochetează chiar cu opțiunea de a dispărea, pentru că gândul că-ți vei pune capăt zilelor îți face bine, subiect mai liniștitor nu există, este liberator. Meditând asupra lui, devii aproape la fel de liber că și actul însuși și, cu cât ești mai aproape de "marginea clipelor", cu atat perspectiva de a te abstrage din ele pe veci te reintegrează-n existența, te pune pe picior de egalitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato dacă nu se manifestă chiar Dumnezeu în aceste mame și de ce s-ar manifestă doar în poeți că Juan de la Cruz sau în picturile sacre ale lui Rouault? Dacă rezistență pare absurdă când se prevestește sfârșitul, de ce să nu medităm la acesti sfinți? Oare nu sunt ei înșiși dovadă că mai există ceva de cealaltă parte a absurdului? De fiecare dată când am fost pe punctul de a pieri din istorie, spune Sábato, omul s-a salvat prin partea cea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
instrument poartă în ea o notă tragică: este un instrument pe cale de dispariție, este adus din Germania, iar argentinianul îl alege inconștient, pentru sunetul lui ce pare o agonie, ca și sufletul său. "Omul tangoului este o ființă profundă care meditează la trecerea timpului cu melancolie. Cu o amară deznădejde, se confruntă cu misterul final și, prin trăirile sale, isi strigă revoltă existențiala. Revoltă care reface mitul lui Prometeu care a furat focul de la zei ca să-l dăruiască omului. Focul vital
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a ridicat spiritual până la a se transformă într-un ritual", unde o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare la ordinea metafizica"162. De aceea omul tangoului reunește cele patru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a existat vreodată în vreun dans popular și numai un gringo poate comite tâmpenia de a discuta sau a se distra în timp ce dansează un tangou"168. Un napolitan care dansează tarantela se distrează, portenul, cănd dansează tango, o face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar dacă râde, o face cu o grimasa grotesca, "care numai râs nu este". Tangoul este un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Din nou un Cioran contradictoriu. Cioran, spunea un cititor, scrie lucrurile pe care fiecare și le repeta în șoaptă. "Nu scriu propunându-mi să confecționez o carte, pentru ca să o citească cineva. Nu, scriu ca să mă ușurez. Or, abia după aceea, meditând asupra funcției cărților mele, mă gândesc că ar trebui să fie ceva cam că o rană. O carte care-și lasă cititorul la fel ca înainte e o carte ratată."83 Pagini de meditație pe tema morții și a sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rivalizând cu aceea exercitată de aptitudini. În termeni absolut generali, problema pusă de motivație este: ce mobilizează ființele omenești să se comporte într-un anumit fel, sau să urmărească scopurile pe care le urmăresc? O asemenea întrebare ne obligă să medităm asupra forței motrice a acțiunii umane, iar reflecțiile pe această temă sunt adesea saturate de concepții romantice în legătură cu ceea ce este sau ar trebui să fie omul. De exemplu, o concepție extremă susține că învățarea în școală trebuie motivată în întregime
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
Stilul său este unul oratoric. Nu este făcut pentru a fi citit, ci pentru a fi zis. Marea majoritate a discursurilor Sfântului Ioan a fost prinsă din zbor de către tahigrafi particulari care le-au stenografiat pentru a le încredința, a medita la acestea și a le transmite altora. Astfel, forma însăși a vorbirii Sfântului Ioan Hrisostom a putut ajunge până la noi și putem oarecum să regăsim căldura acestui cuvânt care curgea ca un râu ce împletea cuvintele, epitetele, comparațiile, un val
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
la locul său. Se impune, în aceste condiții, să ne coborâm orgoliul de pe piedestal și să urcăm animalul măcar cu o treaptă mai sus pe scara ființelor vii oricât de minuscul ar fi, oricât de insignifiant ne-ar părea. Să medităm puțin și să admirăm, spre exemplu, tăcuta, invizibila, indispensabila, eroica, venerabila bacterie în vârstă de trei sau patru miliarde de ani, capabilă să se reproducă de 14 ori pe minut, la o temperatură de 100° C, și care are toate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
amicale. Deși stai lipit de coasta ei (îi simți căldura sub tine, respirația, ridicându-te și pe tine cu câte-un oftat), continuă să rumege liniștită, privind parcă în gol. De aici, și verbul "a rumega", cu sensul de "a medita". În această privință, Heidegger are parțial dreptate : în anumite situații, în momentele de răgaz și când e pe deplin încrezătoare, se întâmplă ca lighioana să nu privească omul, sau cel puțin să pară că nu îl vede. Parcă se uită
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întâmplă ca lighioana să nu privească omul, sau cel puțin să pară că nu îl vede. Parcă se uită prin el, mult mai departe, căzând adânc pe gânduri. Căci are și ea gânduri; viziunile sunt gândurile ei. În grajdul întunecat, meditează, visează, (pajiști verzi, concerte ale greierilor și ale păsărilor, fluturi în zbor, flori și, fără îndoială, iarbă grasă); e cu gândul în altă parte, adică are activitate mentală: vedem așadar că visarea nu e ceva specific omenesc. "Creața", cu pielea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
macine și să comenteze la nesfârșit aceleași vechi sisteme filosofice, în loc să se închidă în istoria filosofiei, mai bine ar fi luat taurul de coarne. Mai bine și-ar fi pus întrebări asupra originii noastre, mai bine ar fi început să mediteze prin prisma acestei "vieți animale din care ne tragem". Păcat! Calea e fără întoarcere, sau, mai bine zis, fără reîntoarcere. Pentru că a fost o vreme, nu foarte îndepărtată, când oamenii, deși dobândiseră "avantajul gândirii", considerau încă animalul ca fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
motivații în acțiunile evocate, acțiuni care mobilizează energiile într-un efort comun străbătut de o caldă solidaritate umană, de un flux afectiv unic. Fie că sunt reprezentanți în procesul dinamic al muncii, fie că sunt surprinși învățând, odihnindu se sau meditând, oamenii zugrăviți de Mihai Cămăruț sunt gravi și veridici, cu expresii reflexive, preocupați de marile probleme ale vieții, trăsături prin care pictorul se distinge ca un autentic continuator al celor mai autentice tradiții ale artei culte românești. PICTURA ÎN CULORI
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Stilul său este unul oratoric. Nu este făcut pentru a fi citit, ci pentru a fi zis. Marea majoritate a discursurilor Sfântului Ioan a fost prinsă din zbor de către tahigrafi particulari care le-au stenografiat pentru a le încredința, a medita la acestea și a le transmite altora. Astfel, forma însăși a vorbirii Sfântului Ioan Hrisostom a putut ajunge până la noi și putem oarecum să regăsim căldura acestui cuvânt care curgea ca un râu ce împletea cuvintele, epitetele, comparațiile, un val
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]