2,951 matches
-
Înstrăinării. Expatrierea fusese uneori o somație imediată, urgentă, chiar demonică. „Jegoasa liotă - așa i-am auzit vorbind despre evrei”, ne mărturisește Kafka În una dintre scrisori. „Eroismul de a persista În același loc, În pofida a toate, este eroismul gândacului”, adăugase. Metamorfoza poate fi văzută, din acest punct de vedere, ca una dintre cele mai puternice reprezentări literare ale Holocaustului ce avea să vină, dar și ale condiției străinului și exclusului, căruia moartea Îi consfințește Înstrăinarea ultimă, excluderea ultimă. Kafka a meditat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și stil, În atmosferă și substanță. Nimic nu poate fi mai departe de reflecțiile proustiene despre frumusețe și adevăr decât narațiunea sumară și stupefiantă În care reacția umană față de insecta În care se transformă Gregor Samsa pare mai cumplită decât metamorfoza Însăși. Tonul alb, neutru, astfel Încă mai terifiant, ca și conținutul teribil fac textul kafkian relevant pentru un secol În care teroarea pândea continuu existența umană, un secol care a anulat diferența Între realitate și ficțiune, a metamorfozat orice În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
kafkian relevant pentru un secol În care teroarea pândea continuu existența umană, un secol care a anulat diferența Între realitate și ficțiune, a metamorfozat orice În orice altceva și a făcut ca această radicală mutație să ni se pară normală. Metamorfoza este o scriere scandaloasă și importantă, ale cărei stil și temă sunt organice epicului restrâns, „economic”: Gregor Samsa se trezește, dimineața, gândac. Nici o explicație nu este oferită asupra nopții În care s-a produs oroarea. Aflăm doar că straniul cobai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că nu există alternativă pentru a ușura familia de povara prezenței sale și că doar astfel cei dragi ar putea reîncepe o existență normală, fără anormalitatea pe care el o Întruchipează. În cursul povestirii, care debutează prin faptul Împlinit al metamorfozei, un alt proces, mult mai insidios, al schimbării, se desfășoară, cel În care ființa umană devine „altceva”, anume... celălalt, infernul sartrian. Mesajul narațiunii ține de această percepție a „celuilalt”, de felul cum rutina se poate brusc schimba, celălalt devenind, pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
celuilalt”, de felul cum rutina se poate brusc schimba, celălalt devenind, pe neașteptate, ceva insuportabil și Întruchipând, astfel, o șocantă declarație publică asupra inumanității omului față de om. Chestiunea centrală ar putea fi, eventual, căutată și În Întrebarea: fusese, oare, această „metamorfoză” o reală schimbare sau nu era vorba, de fapt, decât de un același veșnic intrus, marginalul, străinul dintotdeauna, care doar și-a căpătat, acum, dintr-o dată, și Înfățișarea corespunzătoare? Textul propune, firește, multe straturi de semnificații și ridică nu puține
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În vremurile noastre și nu numai. Până și dezbaterea actuală asupra ingineriei genetice, unul dintre noile teste cruciale ale experimentului uman, cu largi conotații morale, legale, medicale și cu imprevizibile consecințe asupra viitorului poate fi regăsită, eventual, În codul narațiunii. Metamorfoza rămâne o operă esențială despre exil și Înstrăinare, ca experiențe umane extreme, cu particular impact În secolul care s-a Încheiat și În cel care Începe. Un secol În care semenii noștri sunt disputați de intense forțe contradictorii: modernitatea centrifugă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de fond, cu materia, cu „imitațiile” ei banale și statice. Citim aspirația estetică spre conjunct - negociat În contrastele care complicitează și se Înfrățesc, până la urmă, contradictoriu, contrariant - conjunctul dintre acuitate și adâncime, dintre prospețime și durată, dintre originalitate și adevăr. Metamorfozele și conflictele literaturii lui Bruno Schulz sunt flagrant deosebite de ale lui Kafka, În a cărui descendență este frecvent situat. Schulz l-a admirat, Însă, pe Kafka, al cărui roman Procesul l-a și tradus, În 1936, În poloneză. Figura
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artist al improvizației” sucombase, În cele din urmă, simulând „ceremonialul coleopterelor” și devenind, el Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării, al limitării și alienării, al reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării, al limitării și alienării, al reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz, specific copilăriei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noapte. Ne oferă și feeria „consumistă” a obiectelor-jucării, peisajele de om create, păsările, crocodilii și pisicile și creioanele și vedetele de om create și, În cele din urmă, acel inepuizabil „self-made man”, el Însuși, stăpânul marelui truc al universului: METAMORFOZA. Metamorfoza modernă a omului, nu doar În gândacul kafkian, ci și În zgârie-nori și În gena infinitezimală din lentila microscopului, În mașina de zburat și Înotat, În guma de mestecat, În semnul de circulație și, inevitabil, În semnul de Întrebare. Saul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
succesiune de planuri în care cosmosul se dispersează în lucrurile mărunte. Ne recunoaștem în fiecare mișcare în tiparele ancestrale. Contează în primul rând imaginea surprinsă în diferite structuri spațial-temporale, în care linia și cerul joacă un rol important. Emoționantă este metamorfoza anotimpurilor. O toamnă încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
atentă, studiate din cap până în picioare. Nu sunt scăpate detaliile, dichisul vestimentației, „poza” pe care se merge, mimica, gesturile, modulațiile vocii, dar nici efectul asupra partenerilor. Doar în oglinzile așezate de autorul omniscient în fața personajelor poate fi văzută masca, observată metamorfoza histrionică a chipului și tot aici apar deconspirate stratagemele. De aceea, în descendența prodigioasă a lui Dinu Păturică poate sta cu mai puțină îndreptățire Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu, filiația stabilindu-se mai ales cu Lică Trubadurul, personajul Hortensiei
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
succesiune de planuri în care cosmosul se dispersează în lucrurile mărunte. Ne recunoaștem în fiecare mișcare în tiparele ancestrale. Contează în primul rând imaginea surprinsă în diferite structuri spațial-temporale, în care linia și cerul joacă un rol important. Emoționantă este metamorfoza anotimpurilor. O toamnă încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
De vorbă cu...”, „Senzația zilei”, „Cronica cinematografică”, „Poșta redacției”, „Interpreții despre roluri”, „Actrițele noastre”, „Compozitorul zilei”, „Vești-povești”, „Creația zilei”. Deși predominante sunt informațiile teatrale, pot fi întâlnite și versuri de N. Davidescu, H. Nicolaide, Emil Botta (Spectacol) sau Ion Pillat (Metamorfoză). Tudor Arghezi scrie un comentariu intitulat Părintescul plagiat, iar E. Lovinescu semnează Ce fel de școală e teatrul. Cronica dramatică este susținută de Vlaicu Bârna. Apar și câteva epigrame aparținând lui Jean Moscopol. Revista găzduiește numeroase interviuri și medalioane și
GALERIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287136_a_288465]
-
operei scriitorului, în cazul lui Tudor Vianu începe editarea operei, pentru a da, ulterior, sinteza: Tudor Vianu și lumea culturii. G. investighează aici toate laturile activității lui Vianu, poetul, filosoful culturii și al valorilor, esteticianul, criticul, comparatistul, călătorul, surprinzând totodată metamorfozele personalității profesorului. E. Lovinescu scria, cu amărăciune, în Istoria literaturii române contemporane, că „sburătoristul” Tudor Vianu părăsise critica literară pentru catedra universitară: „necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. Vianu un critic literar.” G. oferă acum o posibilă explicație
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
universului de „puteri dulci, dar teribile și nemăsurate”. Natura ei tragică este abia schițată și narațiunea se încheie înainte ca mitul să arate răzbunarea teribilă a femeii înșelate. Cea mai complexă narațiune din Euridice - și cea mai reușită estetic - este Metamorfoza lui Sebastian Românu. Eroii trăiesc în Pasargarda, unul dintre ei pleacă în Bactrania, altul ajunge într-un ținut în care oamenii sunt închiși după culoarea ochilor. Motiv absurd care sugerează teroarea politică a epocii. Sebastian salvează pe Armanda printr-o
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
o scrisoare justificativă. Scuza sa este că greșeala lui mică se pierde în marea de greșeli a lumii. Experiența îl maturizează pe Sebastian și-i deschide calea spre inima și trupul împietritei Armanda. Naratorul, de față la toate acestea, comentează metamorfoza lui Sebastian Românu și bucuria lui obosită și ironică. Epica este, aici, mai legată și simbolurile slujesc bine parabola. Textul este complex, prozatorul vizionar este dublat de un analist de multe ori pătrunzător. Efortul este de a prinde nu numai
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
proza din prima etapă, cea mai mare parte e turnată în tiparul romanului de senzație, al romanului-foileton. Abia după război scrisul lui D., mai puțin grăbit, arată un progres. Dacă Drăceasca schimbare de piele atacă un subiect psihologic - o radicală metamorfoză comportamentală - ce depășește puterile autorului, relevând pe alocuri și un limbaj inadecvat, în schimb celelalte două romane, mizând mai mult pe latura socială, izbutesc să atingă un nivel onorabil. Asfințit de oameni constituie de fapt o versiune nouă a lui
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
nu „răni”, prin apăsarea clipei care trece, personajele ciudate care tot apar (de la vârcolacul albastru, îndrăgostit de Clotilda, până la demonii verzi, gigantica spălătoreasă și miraculoasa călătoare); în fine, materia însăși a poeziei poate lua ipostazele cele mai curioase și suferi metamorfoze tulburătoare. E o lume în continuă fierbere, într-un clocot vital, cu „scene fără șir” și cavalcade răsunătoare, cu un „registru inventar” fabulos de elemente și personaje. Eroul liric trece lin pe deasupra lor, într-o plutire de aerostat prietenos și
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
libertății și psihologia sclaviei, Tranziția politică actuală, Corpul și spiritul indiscriminabile, Iosif și Ruben, Semnificație și valoare, abordează, dintr-o perspectivă interdisciplinară, istoria, religia, politica, morala, cultura, psihologia individului și cea colectivă, complexele naționale (românești în context comparat), în general metamorfozele sistemelor de semnificații umane. În autorul eseurilor conviețuiesc fertil medicul, psihologul, psihanalistul, omul de cultură, poetul, omul politic și publicistul. D. are o perspectivă enciclopedistă integratoare a dualismelor, o viziune care îmbină psihanaliza, platonismul și conștiința evoluției, a degradărilor și
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
1965, 22; G. Dimisianu, Mihu Dragomir, „Dor. Poezii de dragoste”, FLC, 1969, 31; Popa, Dicț. lit. (1977), 196; Lit. rom. cont., I, 231-235; Emil Manu, La nordul iubirii, RL, 1989, 16; Dicț. scriit. rom., II, 135-137; Lucian Chișu, Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Popa, Ist. lit., I, 912-915, passim; Opriță, Anticipația, 142-146, 472-473. N.M.
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola, va fi reluată ulterior) care fixează deja profilul prozatorului: ritm narativ precipitat, personaje și dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
sectei sînt falsuri, dar păcăleala este motivată de intenții bune. Atunci cînd Profetul este ucis, Savantul și Polițistul, aghiotanții lui, decid, Împreuna cu fiul Profetului, să-l Înscauneze pe acesta ca reîncarnarea tatălui pentru a-i convinge pe adepți că metamorfoza este posibilă acum. Planul cronologic secund al romanului, cel ai cărui eroi sînt neo-umanii, confirmă realizarea dezideratului și justifică minciuna: da, atunci a fost o păcăleală, dar acum e o realitate; În fond, minciuna n-a făcut decît să grăbească
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
valorilor barbare care au cauționat cele mai mari genocide din istorie: era limpede, rolul literaturii nu era acela de a educa. Literatura nu trebuie supraestimată. S-a dovedit că puțini scriitori au fost În stare să anticipeze dinamici societare și metamorfoze mentale majore. și chiar dacă au reușit, ca Dostoievski În Demonii, de pildă, ideologia s-a dovedit o armă mai puternică. Literatura s-a mulțumit să Însoțească și să Îmbogățească un imaginar, colectiv și individual, fără să-i schimbe structura și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
într-o poveste de dragoste, cu lirismul, inocența și trăirile contradictorii aferente, naratorul, care știe mult mai mult, îl ridiculizează punându-l în ipostaze care scot în relief iluzionarea neroadă, ignoranța, așteptările și frământările vane, întreg comicul situației îndrăgostitului naiv. Metamorfoza de la imaginea purității virginale a sorei medicale de care se îndrăgostește militarul cu termen redus la revelarea brutală a adevărului că aceasta era o practicantă a amorului liber este trăită cu înfrigurare de personaj și cu evidentă satisfacție a persiflării
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]