3,563 matches
-
Luptă Aeriană. 14 iunie. Ieșind de la liturghia oficiată în paraclisul patriarhului Miron Cristea, Principesa Elena i-a spus arhimandritului Filaret, în limba greacă: ,, Mi se pare că nu voi mai sta mult timp în țară, deci să-mi câștigi pentru micul Mihai un liturghier mic cu explicația sfintei liturghii și să-i las această carte la plecare”. În aceeași zi are loc ceremonia depunerii jurământului de către cercetași, la care a asistat regele și Familia Regală. 15 iunie. Moneda metalică cu efigia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
revendicările. La întrevederea cu acesta, Principesa ,,s-a pronunțat în termenii cei mai vehemenți la adresa lui Carol, tratându-l de mincinos și acuzându-l de a-i fi luat, din palatul ei de la Șoseaua Kisseleff, până și dinții de lapte ai micului Mihai, pe care îi păstra ca amintire. <...> Ea este foarte întristată că copilul lor știe tot despre aventura galantă a tatălui său. Fiind odată cu el în automobil, Mihai i-a spus: «Look, there´s Papa´s woman!» (Uite-o pe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
este contrazisă de „Darea de seamă rezumativă asupra activității școlare a Măriei Sale Mihai Mare Voievod de Alba Iulia”, publicată după terminarea examenului de bacalaureat. Seara, Duduia, fiind invitată la Ghelmegeanu, Carol și Mihai au rămas singuri. Mihai „și-a pregătit micul lui discurs pentru mâine, ziua cea mare a bacalaureatului”. (Vezi foto nr. 29) Joi, 27 iunie. La ora 2 noaptea, Davidescu, ambasadorul României la Moscova, îl înștiințează telefonic pe rege, prin E. Urdăreanu, că a primit un ultimatum din partea U
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fost supusă persecuțiilor de tot felul, inclusiv politicii de deportare și de rusificare forțată. Dar mândrii români herțeni, asemenea celor nord-bucovineni și basarabeni, nu și-au uitat originea daco-romană, nici limba maternă, nici datinile, obiceiurile și tradițiile strămoșești. Pe teritoriul micului ținut Herța s au născut mari personalități ale culturii românești. Îi amintim doar pe scriitorul Gheorghe Asachi, reformatorul învățământului național din Moldova; poetul George Sion, autorul nemuritoarei poezii “Limba românească”, filologul Vasile Bogrea și pictorul Paul Verona. Astăzi, fostul ținut
DIN TRECUTUL BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI ŢINUTULUI HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
una, chipul său nu arăta nici o emoție. Doar o ușoară roșeață trăda cât de mișcat era. Conrad luă cu un gest hotă rât pana de gâscă din mâna secretarului Îngenuncheat și iscăli ac tul pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În stră lu cirea plină de culoare a Curții princiare. Cu o pri vire priete noasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ceaiului. Manuela Miga și colegele ei se implicau în adevărate spectacole rafinate de ikebana, origami, eu difuzam, de fiecare dată, cu discuțiile de rigoare, noi numere din revista de tanka și haiku "Orion". De mult succes se bucurau numerele din "Micul Orion", care își asumase rolul de a fi prima revistă românească integrală de renku. Acestea nu erau reviste de cuvinte încrucișate, ci de poezie. A.B. Vorbim despre oameni și întâmplări, cu siguranță aveți atât de multe lucruri de povestit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sportive. Seara, lacul universității, În lumina reflectoarelor, e brăzdat de lebede grațioase. Pe strada mea locuiesc familii modeste. Majoritatea Închiriază camere pentru studenți. Vecini cu mine, o pereche de studenți veniți din statul Indiana. El studiază medicina veterinară, ea agronomia. Micul lor automobil nu diferă de primele exemplare scoase de Ford. Roțile Îi sunt ca cele de bicicletă, are o mică capotă, fără pereți laterali. Când o pornesc o Împing amândoi și e ușor pentru că terenul e Înclinat, și se urcă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
său să se predea lui Mississippi. Pe la 2 noaptea suntem la Knoxville, centru important cu 120.000 locuitori. Aici e vestitul Fort Knox, În care e adăpostit tezaurul de aur american. La acea oră orașul dormea profund. Opresc În fața unui mic local. Patronul, la ora aceea, era la dispoziția rarilor clienți. Pregătește repede un fel de clătite groase, pufoase, pe care le servește fără dulceață. Alături de o cană de lapte sau cafea. Dimineața suntem la Johnson City. În cursul zilei intrăm
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
patru sau doar trei etape). Referințe nuanțate există în acest desfășurător și în legătură cu spațiile-avatar sau epigonice ale Piteștiului: Brașov, Târgu Ocna, Gherla și Canal, astfel încât fresca ororii programatice să fie completă. Impresionant este, de asemenea, dicționarul alfabetic de personaje-cheie (un mic 'lexicon negru' înrudit cu bogatul Lexicon negru propus de Doina Jela; cel de față cuprinde și numele unor victime nemaculate de la Pitești), demn, uneori, de un ospiciu-carusel. Iar studiul de caz din final, legat de inventarierea schingiuirilor, este, la rându
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
într-un coșmar al disconfortului. Le las pe ele acum, căci altfel s-a întâmplat cu mine: încă de la coborârea din avionul ce ne adusese de la București, m-am întâlnit cu Mukesh, ce mergea acasă, la părinți. S-a alipit micului nostru grup o cunoștință nouă, un iranian pe nume Ramin, ce era în aceeași suferință: multe ore de așteptare până la zborul spre casă! Ne-am împrietenit repede. Am solicitat pentru toți trei o cameră la hotelul aeroportului, dar ni s-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alt fel omul simplu, cel fără o pregătire școlară aprofundată: acesta din urmă o acceptă și o urmează, pur și simplu - nu-și formulează nicio întrebare, este împăcat în credința sa și atât; intelectualul acceptă sintagma prin educația primită de mic în familie sau prin formarea ulterioară în spirit religios. Dar cum poate deveni conduită de viață un astfel de precept în viața unui intelectual (ateu), într-un mod conștient? Prin definiție, el nu poate accepta ușor ceva ce, prin educație
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
asta, în marile universități din România rectorii n-au avut contracandi‑ dat. Majoritatea au candidat singuri. Exact aceeași situ‑ ație ca în comuna lui Ceaușescu. De ce nu a contra candidat nimeni ? V.A. : Pentru că un contracandidat care pierde devine ina‑ micul pe viață al celui care câștigă ; noi nu avem încă un cult al competiției. Și fairplay-ul necesar. A.M.P. : Asta arată o cultură politică în care nu s-a schim‑ bat nimic și oameni care sunt fricoși ; garantez că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sunt într-adevăr amabili. Vă răspund cu întârziere fiindcă, vreme de trei zile, încheietura mâinii drepte mi-a fost „artitrizată” și n-am putut scrie. Chiar și acum scriu cu dificultate! Și soția mea, și eu suntem dezolați aflând de micul dvs. accident (tromboză?). În mod hotărât, New York-ul nu vă priește! Sper că stați la pat - și nu doar pentru câteva zile. What about taking a good rest for a fortnight? În legătură cu cecul dvs.: Facultatea noastră v-a pregătit un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
agriculturii, despre prostia nu știu cărui secretar de partid, despre propaganda mincinoasă, despre fractura dintre vorbe și fapte în politica partidului. Tovarășii de la Centrul Universitar au predat corespondența organelor de securitate, iar organele, ca să țină dreaptă balanța, i-au arestat și pe micul Machiavelli, și pe corespondenții săi. În plus, profitaseră de dispoziția spre delațiune a colecționarului de scrisori și mă săltaseră și pe mine: deși absolvisem facultatea cu un an înainte, constituiam un bine venit adaos la un complot studențesc contrarevoluționar. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unui om măcar ? Omului care te iubește cel mai mult chiar. Sau te-ai decis să te faci inginer, să ai și tu un viitor ? — Ha-ha, m-oi face eu inginer când s-or construi clădiri din viori, tati, râde micul Cristian. — Mai vedem noi, Cristiane, Cristiane, mai vedem. Ia să te auzim. Cristi deschide ochii, care îi sunt umeziți de amintirea eroului de la Mărășești. Trage aer puternic în piept. Privește spre masa lui Pribeagu și Mamutu’, iar în locul în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despre iubire și amor. Fiecare poveste de dragoste năștea un nou cântec, care purta alt nume și alt dor. Tangourile se înmulțeau în fiecare săptămână, unul mai reușit ca altul, și purtau lumina lor caldă pe toate străzile înguste ale Micului Paris. — Ești un fraier, Bibi, asta ești ! țipă la Cristi frate-său. — Sigur că sunt, sigur că sunt. Dar de ce ? Pentru că nu am vrut să mă fac vreun mare inginer sau nu visez să ajung un mare magistrat, slugă la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a lui Fernic, una a unui patron de herghelie, care probabil era în datorii mari de venise la Știrbu cu propriii săi cai și își adusese și un călăreț experimentat, și cea a francezilor, doi turiști nimeriți din Toulouse în Micul Paris, care căutau cele mai deocheate și trăsnite distracții și aventuri. — E clar, cu potcovarii ăștia o să avem noi de furcă, au experiență, zice Fernic. — Și francezii ? — Haidi, mă, Sachi, ăștia au venit să se distreze, habar n-au ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Era adorat peste măsură atât de bărbați, cât mai ales de femei, de oameni de toate vârstele și din toate categoriile, de la elite la drojdia societății. De la români la machedoni, la evrei, gardiști și comuniști deopotrivă. Cântecele sale inundau străzile Micului Paris la patefoane, copiii îi cântau hiturile prin școli și licee, era subiectul zilnic de discuție al studenților, florăresele îl fredonau la fiecare colț, cu florile pe braț, podăresele atunci când așteptau un client, îl puteai auzi la birjari și șoferi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și lău- tărești deopotrivă, să nu mai pomenim și de începuturile jazzului, care face să-ți sară inima din piept. Dacă ar fi existat într-adevăr carpetele magice din poveș- tile arabe și ai fi putut zbura în viteză deasupra Micului Paris al acelor ani plini de viață și culoare, ai fi prins într-un singur minut poate și o sută de refrene. Iar măcar unul cu siguranță s-ar fi lipit de tine ca un scai și l- ai fi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orchestre, odată cu apropierea de revoluția be-bopului, care plutea în aer și avea să deschidă drumul peste ani cool- jazzului și hard-bopului, iată că muzica ame- ricană, în expansiune în toată Europa, ajunge într-un târziu și pe străzile înguste ale Micului Paris. Nu se impune cu forță, ci se alătură celorlalte stiluri consacrate, amestecându-se chiar de multe ori cu acestea, dar anunță deja o schimbare majoră a epocii. O bună parte dintre artiștii români ai vremii se alătură noului val
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l redescopere. Un oraș decimat, în care mii de oameni își pierduseră viața, alte mii fuseseră răniți, iar aproape cincizeci de mii au rămas fără locuințe, viețuind în mizerie pe străzile tot mai murdare și întunecate a ceea ce fusese odată Micul Paris. Mii de locuințe, blocuri, case, dar și clădiri importante fuseseră dărâmate și zăceau în ruine, după zecile de atacuri aeriene ale americanilor și englezilor. Chiar dacă trecuse un an de la tragedie, semnele erau încă vizibile, precum cicatricile unor răni adânci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o „asemănare stilistic-temperamentală” și astfel se explică rapidele pasiuni pe care le-am făcut În lecturile mele de tinerețe - neghidate, din fericire sau nu, de nici un spirit tutelar! - față de un Stendhal, un Lermontov, mai ales În descoperirea mea, uimită, a micului și „profeticului” roman Un erou al timpului nostru (profetic, zic, deoarece acolo am găsit pentru prima oară tema „dublului” care m-a fascinat toată cariera!Ă, un Nietzsche și Dostoievski, apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
celui de-al Doilea Război Mondial: o țară aflată la capătul unui secol de modernizare, de apropiere de structurile și de cultura Occidentului. Nicicând nu fusese România mai bine integrată În Europa. Iar Bucureștiul era deja de multă vreme supranumit „Micul Paris“. Cei doi scriitori sunt foarte diferiți: Paul Morand, un francez monden, cu strânse relații În mediul românesc (căsătorit cu o româncă), și Olivia Manning, o tânără englezoaică retrasă și frustrată, puțin dispusă să vadă lucrurile Într-o lumină favorabilă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-a valma automobile Ford și care cu boi. Nici vorbă de „micul Paris“! Olivia Manning Îi vede pe bucureșteni drept un fel de țărani, unii dintre ei țărani autentici, alții Îmbrăcați În haine de oraș. O lume fluidă, nesigură, unde lucrurile nu prea sunt luate În serios. Pentru scriitorul francez, mentalitatea cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Încetul cu Încetul; Îi iau locul o arhitectură de inspirație franceză și (mai mult chiar decât arhitectura În sine, care nu putea transforma peste noapte peisajul citadin) un mod de viață imitat — la nivelul elitelor — după cel occidental. Bucureștiul devine „Micul Paris“, titlu cu care, pe drept sau pe nedrept, avea să se mândrească până la instaurarea comunismului. Și apoi, sunt adoptate toate structurile occidentale. Instituțiile politice, legile, administrația, justiția, școala, armata... toate vin din Occident. Românii se desprind de propriul lor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]