3,411 matches
-
Myanmar, Nepal și Pakistan; care sunt incluse în anexa A) Cerbul moscat Cervidae Cerbi, muntiaci, pudu Axis calamianensis (I) = 346 Cerbul axis de Tailanda Axis kuhlii (I) = 347 Cerb-porc Axis porcinus annamiticus (I) = 348 Cerb-porc Blastocerus dichotomus (I) Cerb de mlaștină Cervus duvaucelii (I) Barasinga Cervus elaphus bactrianus (ÎI) Cerbul roșu Cervus elaphus barbarus (III TN) Cerbul roșu Cervus elaphus hanglu (I) Cerb de Cașmir Cervus eldii (I) Cerb asiatic Damă mesopotamica (I) = 349 Cerb lopătar persan Hippocamelus spp. (I) Cerb
jrc6153as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91325_a_92112]
-
mare Platysternon megacephalum (ÎI) Țestoasă "cioc de vultur" Emydidae Țestoase de apă dulce Annanenys annamensis (ÎI) Batagur baska (I) Callagur borneoensis (ÎI) Chrysemys pictă Clemmys insculpta (ÎI) Clemmys muhlenbergi (I) Cuora spp. Țestoase-cutie Geoclemys hamiltonii (I) = 441 Broască țestoasă de mlaștină Heosemys depressa (ÎI) Heosemys grandis (ÎI) Heosemys leytensis (ÎI) Heosemys spinosa (ÎI) Hiremys anndalii (ÎI) Kachuga spp. (ÎI) (Cu exceptia speciilor incluse în anexa A) Țestoase de apă dulce din India Kachuga tecta (I) = 442 Brosca țestoasă cu acoperiș Leucocephalon yuwonoi
jrc6153as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91325_a_92112]
-
a unei cote anuale de export de cel mult 1 600 de exemplare sălbatice, inclusiv trofee de vânătoare, pe lângă exemplarele de fermă), Zambia și Zimbabwe; aceste populații sunt incluse în anexa B] Crocodilul de Nil Crocodylus palustris (I) Crocodilul de mlaștină Crocodylus porosus (I) (Cu exceptia populaților din Australia, Indonesia și Papua Nouă Guinee, care sunt incluse în anexa B) Crocodilul marin Crocodylus rhombifer (I) Crocodilul cubanez Crocodylus siamensis (I) Crocodilul siamez Osteolaemus tetraspis (I) Crocodilul cu boț bont Tomistoma schlegelii (I
jrc6153as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91325_a_92112]
-
în funcție de poziția pe care o ocupă pe versanți și de microstațiunile în care sunt instalate. În structura covorului vegetal se regăsesc pajiști stepice xerotermofile, cât și fitocenoze praticole xero-mezofile și mezofile, iar în imediata apropiere a sitului, în zona de mlaștină, chiar fitocenoze higrofile. Porțiunile de versanți însoriți, cu expoziție vestică îndeplinesc condițiile pentru o vegetație de pajiști xerofile, cu accente stepice, ce constituie habitate pentru speciile de interes conservativ. Fânețele au o diversitate floristică ridicată, fiind edificate de ierburi de
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
de platou de la baza versanților, există ochiuri de fâneață cu păiușul de livadă - Festuca pratensis: Festucetum pratensis. Sunt pajiști mezofile, relativ bogate în specii, cu valoare nutritivă ridicată, ce se interpun între pajiștile stepice de pe versanți și vegetația higrofilă din mlaștină. În zona joasă, microdepresionară a fâneței, regimul hidric este complet diferit față de cel de pe versanți, datorită izvorului care alimentează cu apă și reliefului microdepresionar care favorizează stagnarea apei. Mlaștinile favorizează instalarea unei vegetații higrofile, cu specii de stuf și papură
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
se interpun între pajiștile stepice de pe versanți și vegetația higrofilă din mlaștină. În zona joasă, microdepresionară a fâneței, regimul hidric este complet diferit față de cel de pe versanți, datorită izvorului care alimentează cu apă și reliefului microdepresionar care favorizează stagnarea apei. Mlaștinile favorizează instalarea unei vegetații higrofile, cu specii de stuf și papură. La marginea stufărișului, se găsesc și fragmente mozaicate de graminee higrofile, precum iarba câmpului - Agrostis stolonifera. Dintre speciile de interes conservativ care sălășluiesc în acest habitat umed, fac parte
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
un acord petrolier ține cont în mod deosebit de caracteristicile tuturor mediilor marine și costiere sensibile din punct de vedere ecologic, în special ale ecosistemelor care au un rol important pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, cum ar fi mlaștinile sărăturate, solul submarin de iarbă de mare, precum și zonelor marine protejate, precum ariile speciale de conservare în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată
LEGE nr. 165 din 22 iulie 2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273860_a_275189]
-
homo"), împrumutate ca *"ćoma". Cuvântul se referea inițial doar la provincia Finlanda Propriu-Zisă, și ulterior la coasta nordică a Golfului Finlandei, regiunile nordice ca Ostrobothnia fiind la început excluse din noțiune. Teorii mai vechi propun o derivare de la "suomaa" (țara mlaștinilor sau a ținuturilor umede) sau "suoniemi" (capul mlaștinii), și paralele între "saame" (sami, un popor fino-ugric din Laponia) și "Häme" (o provincie din interiorul continentului), dar aceste teorii sunt considerate depășite. În secolele al XII-lea și al XIII-lea
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
doar la provincia Finlanda Propriu-Zisă, și ulterior la coasta nordică a Golfului Finlandei, regiunile nordice ca Ostrobothnia fiind la început excluse din noțiune. Teorii mai vechi propun o derivare de la "suomaa" (țara mlaștinilor sau a ținuturilor umede) sau "suoniemi" (capul mlaștinii), și paralele între "saame" (sami, un popor fino-ugric din Laponia) și "Häme" (o provincie din interiorul continentului), dar aceste teorii sunt considerate depășite. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, termenul „Finlanda” a făcut mai ales referire la
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
care rodesc repede și rezistă la îngheț, cultivând cu predilecție pantele orientate spre sud ale dealurilor și câmpiile mai fertile pentru a asigura producția chiar și în anii cu îngheț pe timpul verii. Majoritatea terenurilor arabile sunt fie păduri defrișate, fie mlaștini asanate, iar solul necesită de regulă tratamente și ani de cultivare pentru a neutraliza aciditatea în exces și pentru a-l face fertil. Irigațiile nu sunt în general necesare, dar este nevoie uneori de sisteme de drenaj pentru a îndepărta
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
apă. Apele subterane constituie sursă de apă potabilă pentru oraș, dar excedentul lor duce la formarea la sud de oraș, pe teritoriul administrativ al municipiului, dar și al comunelor vecine Costești, Stâlpu și Țintești, de mici izvoare ce udă niște mlaștini, din care izvorăște Călmățuiul. Precipitațiile anuale sunt de și zăpada, iarna, poate ajunge până la . Râul Buzău are fluctuații de debit frecvente. În special primăvara, la topirea zăpezilor în zona de munte a bazinului acestuia, apele râului cresc. Orașul a fost
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
și salcie (Jirlău, Chiciu și Călărași) vegetează natural și câteva specii de liane și viță sălbatică (Vitis silvestris), precum și cătina roșie (Tamarix galica) dezvoltată îndeosebi pe solurile nisipoase și sărăturoase. Tot aici întâlnim tufișuri de mure și zmeură. Vegetația de mlaștină și cea acvatică din lacuri și bălți este reprezentată prin stuf (Carex acutiformic, Carex riparia), săgeata apei (Sagitaria sagittifolia), vâscul de apă (Myriophyllum spicatum) și, mai rar, nuferi albi (Nymphaea alba) și galbeni (Nuphar laleum). În luncă mai cresc și
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
vii, 2% livezi, 2% fânețe. Vegetația zonei este caracteristică silvostepei. În est predomina pădurile de brad, molid și fag, iar în celelalte părți se întâlnesc mici păduri de stejar. În lunca Timișului se găsesc salcii și plopi, iar vegetația de mlaștină este reprezentată de stuf, nufăr și papura. Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Lugoj se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
și civilizației geto-dace situează vechimea localității în perioada de formare a poporului român și a limbii române. Se crede că oamenii s-au stabilit în zona actualului oraș Rădăuți coborând de pe dealurile din estul depresiunii, după retragerea apelor și asanarea mlaștinilor. Condițiile naturale erau favorabile vieții, pădurile oferind vânat, iar apele, mai ales cele din regiunea „Ochiurilor”, fiind bogate în pește. În vadul Suceviței, lângă fostul sat Vadul Vlădicii, au fost descoperite primele unelte, primele urme ale locuirii pe aceste meleaguri
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
140 de case cu 132 de familii, din care doar 58 erau țărani liberi. Prima evoluție importantă și începerea urbanizării apare abia după trecerea sub administrație austriacă, aceasta încurajând imigrarea în număr destul de ridicat a coloniștilor. Noua administrație asanează fosta mlaștină din actuala zonă centrală, conducând astfel la dezvoltarea acesteia, aici formându-se viitorul nucleu central, cu funcții administrativ-comerciale. În anul 1819 Rădăuțiul primește statutul de „târg”. În perioada imediat următoare, în arhivele administrației austriece sunt menționate primele nume de străzi
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
din țară. Rezervatia Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele din Munții Maramureșului are statutul de rezervație, geologică și botanica, mixtă. Ea a fost creată pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar și specie foarte rară pentru țara noastră, legată de existență condițiilor de mlaștină eutrofa. De un interes științific deosebit se bucură și stâncăriile calcaroase din acest perimetru. Rezervatia mixtă „Peșteră și Izbucul Izvorul Albastru al Izei” are scopul de a proteja izbucul (izvorul) de la obârșia Izei, păstrându-i climatul, vegetația și peisajul. Peșteră
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
neolitic, mai bine de 10.000 de ani în urmă. Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea), fertilitatea Câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit încă din vechime, condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor. În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținând culturii Vinca, iar în altă locație, un complex de locuințe și ceramică. De asemenea, au
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
întorc cu o nouă strategie. La 22 aprilie 1552o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed-Pașa pleacă de la Adrianopol, iar peste două luni ajunge în fața Timișoarei, înconjurând-o în două zile. Se construiesc poduri peste râu, iar mlaștinile sunt acoperite cu lemn și scânduri. Luptele au continuat 25 de zile, iar cei 160.000 de mii de turci atacau cetatea apărată de numai câteva mii de creștini. Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
din lemn, străzile fiind pavate cu lemn. Apa folosită pentru spălat și băut provenea din râul Bega (numit din greșeala Timiș), dar tot aici se aruncau și gunoaiele. Orașul avea un caracter policentrat, din cauza condițiilor geografice (foarte multe canale și mlaștini). Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ. Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
devenit o rețea organizată, ordonată și cu o structură compactă. În cetate nu au fost acceptați decât catolici. Populația sârbă și românească locuia în suburbii. Dacă inițial, apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
românească locuia în suburbii. Dacă inițial, apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul inferior. Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central europeană, devenind apt să facă
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
inferior. Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central europeană, devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin urmare, lucrările de regularizare a cursului Bega și Timișului și desecarea mlaștinilor au schimbat radical imaginea orașului. Orașul este lovit în martie 1738 de o cumplită epidemie de ciumă, care face un mare număr de victime (aproximativ 1.000 din totalul de 6.000 de locuitori). Un incendiu devastator distruge aproape tot
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
și Harghita încă acoperită de zăpadă. Blocurile de zece etaje proaspăt construite pe Aleea Carpații, lângă râul Mureș au devenit parțial ocupate de ape. Pe terasele Râului Mureș, mai ales cele inferioare domină aluviunile recente precum și solurile hidromorfe și de mlaștini. În zonele de luncă apar solurile aluviale și lăcoviștile, tipuri de sol generate atât de materialul parental cât și de caracteristicile hidro-geologice și hidrologice ale zonei. Zona colinară este acoperită cu un strat de soluri negre, soluri brun acide, soluri
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
rhamnoides"; Depresiuni umede intradunale; Dune mobile embrionare (în formare); Dune fixate cu vegetație herbacee perenă (dune gri); Galerii ripariene și tufărișuri ("Nerio-Tamaricetea" și "Securinegion tinctoriae"); Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Lacuri distrofice și iazuri, Lagune costiere; Mlaștini calcaroase cu "Cladium mariscus"; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Pajiști mediteraneene umede cu ierburi înalte din "Molinio-Holoschoenion"; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"); Pajiști aluviale din "Cnidion dubii"; Pajiști sărăturate de tip
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Pajiști mediteraneene umede cu ierburi înalte din "Molinio-Holoschoenion"; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"); Pajiști aluviale din "Cnidion dubii"; Pajiști sărăturate de tip mediteranean ("Juncetalia maritimi"); Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Stepe
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]