2,765 matches
-
învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. Datorită amenințării invaziei turce, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, împreună cu cei 12 monahi, într-un schit de pe muntele de lângă Veria, combinând îndatoririle sale preoțești cu viața de pustnic: cinci zile pe săptămână petrecea în rugăciune și post, fără să se întâlnească cu nimeni, iar sâmbăta și duminica cobora în mijlocul fraților și al credincioșilor
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
în cer", E.P.L., 1969), „indiscutabil o capodoperă a fantasticului românesc” (Eugen Simion) sau „capodopera prozei scurte a lui Eliade” (Nicolae Manolescu). Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa” sunt „trei perfecțiuni”. Criticii literari au evidențiat existența unor asemănări stilistice cu „noul roman francez” și cu romanele
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de artă” prin tot ceea ce reprezintă și există în ea: "catapeteasma" din stejar executată în 1766 în stil post-brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărătești (1844); "iconostasul" mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de călugări în anul 1731 și 1735; "policandrul" mare din alamă lustruită din secolul XIX; toaca metalică de forma vulturului bicefal - stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasă, și altele. Poetul George Coșbuc a dăruit pentru Paraclisul ctitorit
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
martie 1961, în satul Petrunea din raionul Glodeni (astăzi în Republica Moldova), într-o familie numeroasă de 9 copii, dintre care Nicolae Feodorovici (numele pe care-l primise la botez + patronimicul) era cel mai mare. Familia sa a dat și alți monahi (Paisie, Hariton și Onufrie Cecan). În anul 1978 a absolvit cursurile școlii secundare, apoi în perioada 1979-1981 și-a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Armatei Sovietice. A studiat la Seminarul Teologic din Moscova (1983-1987) și apoi la Academia Teologică din
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
din care făceau parte episcopii Anatolie de Cahul și Comrat și Iustinian de Tiraspol și Dubăsari) la Catedrala Mitropolitană. Episcopul își exprimase dorința de a fi înmormântat în Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, loc unde și-a dus ascultarea de monah și stareț. În partea stângă a Catedralei i s-a săpat o groapă, dar la adâncimea de doi metri au fost găsite moaștele unui călugăr, având sub cap o cărămidă cu numele și data morții (ieroschimonahul Isachie, mort la 1880
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
posibil să vătame natura: reduc drastic consumul de alimente și apă, nu mănîncă cartofi, usturoi și ceapă fiindcă cred că plantele cu rădăcini sau tuberculi comestibili au suflete multiple și folosesc lampa cît mai puțin pentru a nu risipi lumina. Monahii chiar își acoperă gura cu o bucată de pânză albă, pentru a nu inhala insecte sau ființe microscopice și nu fac mișcări bruște pentru a nu perturba aerul, vântul sau praful. Jainiștii disting cinci tipuri de suflete, după modul de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Marele lider politic și spiritual Mahatma Gandhi a fost adânc influențat (mai ales sub patronajul filozofului Shrimad Rajchandra) de idei jainiste ca nonviolența și existența protectoare, pacifistă și sinceră, integrându-le în propriul sistem filozofic. Iluminarea sufletului este accesibilă doar monahilor, care, după inițiere, trebuie să adere la cinci "mari jurăminte" ("mahavratas"). Aceste legăminte sfinte îl obligă pe călugăr să nu recurgă la violență (jurământul "ahimsa"), să nu mintă ("satya"), să nu fure ("asteya"), să fie neprihăniți ("brahmacarya") și să nu
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
să nu fure ("asteya"), să fie neprihăniți ("brahmacarya") și să nu se simtă atrași de un obiect efemer ("aparigraha"). Aceste norme morale se aplică și în sfera mirenilor, dar sub o formă mai atenuată: de exemplu, prin jurământul "brahmacarya", un monah înțelege să își păstreze castitatea întreaga viață, în timp ce un laic este îndemnat doar să nu abuzeze de plăcerile trupului și să se păstreze curat până la nuntă. Diferențe majore există și în interpretarea principiului non-violenței, "ahimsa". Laicii au doar datoria de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
un ansamblu trinitar de principii numit "Cele trei giuvaeruri ale jainismului", care desemnează corectitudinea cunoașterii, credinței și purtării. Ei vor respecta de asemenea și o sumă de opt norme morale, asemănătoare, dar într-o formă diminuată, cu cele îneplinite de monahi: mirenii trebuie să ocolească să mănânce după înnoptare și să elimine din dietă carnea, mierea, vinul și unele fructe și rădăcini cu proprietăți speciale. De asemenea ei trebuie să se supună celor douăsprezece jurăminte neascetice: primele cinci sunt și cele
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
parte din cimitirul format în jurul celor două biserici. În morminte s-au găsit monede occidentale și otomane, depuse ritual în morminte, inele, cercei, paftale. Cărămizi cu inscripții aflate sub craniile din unele morminte demonstrează că aici au fost înmormântați și monahi. O parte din morminte fuseseră afectate când, în cursul lucrărilor de săpare a tunelurilor de metrou între satațiile Piața Unirii și Universitate, în trotuarul din fața pronaosului bisericii Colțea a fost construit un „zid de sprijin de protecție” din coloane forate
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
(n .1896 București - d. 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud) este pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahale de "Monahul Agaton" de la Mănăstirea Antim și "Daniil de la Rarău". Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. este inițiatorul grupului "Rugul Aprins" de la Mănăstirea Antim. Este
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
(n .1896 București - d. 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud) este pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahale de "Monahul Agaton" de la Mănăstirea Antim și "Daniil de la Rarău". Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. este inițiatorul grupului "Rugul Aprins" de la Mănăstirea Antim. Este unul dintre extrem de puținii scriitori moderni a căror creație și-a
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
în 1928 din partea Universității București o bursă de studii la muntele Ahos iar aceasta vizită de 8 luni îi va schimba viața. Călugărul Averchie îi arată acolo adevăratul sens al credinței și al pelerinajului ortodox la Sfântul Munte, unde cunoaște monahi de înaltă ținută duhovnicească. Întors în țară își alege drept patron spiritual pe Sfântul Simeon Noul Teolog și se gândeste serios la opțiunea monahală. Inițiază săptămânalul "Floarea de foc" între (1932-1936) și cotidianul "Credința" între (1933-1938). Devine călugăr in 1948
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, scris în anii 1680-1691 în limba română de către Miron Costin (microfilm); copiile manuscriselor Aritmologhion (1672), Hrismologhion (1673) și Vasiliologhion (1673) de Nicolae Milescu Spătarul; un Pateric scris în Mitropolia din Chișinău de monahul Manasie în 1816 (original). Colecția de cărți cu autografele scriitorilor, savanților, altor personalități este un obiect de interes pentru mulți bibliofili. Cele mai prețioase autografe aparțin personalităților: Vasile Alecsandri, Dumitru Moruzi, Leon Boga, Paul Mihail, G. O. Zlatov, N. Moghileanski
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
urgente a Bisericii „Sf. Gheorghe din Suceava”, restaurarea evaluată la 80.000 lei. În perioada 1894-1896 s-a construit o casă cu mai multe încăperi ce servea ca locuință pentru egumen și pentru primirea oaspeților, s-a reamanajat chilia pentru monahi, s-au înălțat trei hale pentru adăpostirea pelerinilor, s-a construit o șură și două grajduri. Între anii 1898-1910, arhitectul austriac Karl Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a întregului complex mănăstiresc. Lucrările efectuate aici au avut ca finalitate: După
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
anul 1966 a devenit student la Facultatea Tehnică din cadrul Universității din Cernăuți. În 1969, după finalizarea anului III la Facultatea Tehnică, a intrat în anul II de studii a Seminarului Teologic din Moscova. Începând din anul 1970 a viețuit ca monah în Lavra Troița Serghieva din orașul Serghiev Posad (aflat la circa 90 km nord-est de Moscova pe drumul spre Iaroslavl), unde în paralel cu studiile, a avut mai multe ascultări (a cântat în corul mănăstirii, a vândut lumânări, a făcut
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
km nord-est de Moscova pe drumul spre Iaroslavl), unde în paralel cu studiile, a avut mai multe ascultări (a cântat în corul mănăstirii, a vândut lumânări, a făcut parte din conducerea mănăstirii). Timp de 18 ani a trăit acolo ca monah ortodox și lider spiritual. În 1973 a fost decorat cu crucea cu podoabe. A fost tuns în monahism la data de 18 martie 1971 cu numele de Onufrie (în memoria Cuviosului Onufrie Egipteanul, prăznuit în fiecare an la 12/25
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
și cumpără moșii pentru schit. Astfel, la 12 septembrie 1763, jupânița Coplea Buzescu, dimpreună cu Elina și copii acesteia, Barbu și Constantin, descendenți din familia Buzeștilor, dăruiesc jumătate din moșia lor de la Cireașovul de deal. La 8 iunie 1674, doi monahi - Andronia și fiul său Anlenie - dăruiesc moșie mănăstirii Strehareț „care iaste făcută de Serafim episcopul”. Șerban Vodă Cantacuzino printr-un hrisov dat la 12 mai 1679, scutește „bucatele” Streharețului de dijma către curte. La 21 aprilie 1693 jupâneasa Voica „ce-
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
predau Benedict Ghiuș, Petroniu Tănase, Sofian Boghiu. În 1953, după desființarea seminarului de la Neamț, a revenit în București, unde a lucrat cu Bartolomeu Anania la Biblioteca Patriarhiei. Apoi s-a retras la mănăstirea Slatina, unde se rugau în aceeași vreme monahii Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Petroniu Tănase, Antonie Plămădeală. Acolo a fost tuns în monahism la 26 iulie 1956 de părintele Benedict Ghiuș. Se bucură de aprecierea patriarhului Justinian Marina, care îl folosește ca translator, pentru unii oaspeți străini. Așa de
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
de exemplu limanurile Iancina (azi Razim sau Razelm), Fidilimanu (azi Zmeica), Albastru (azi Sinoie), Nuntași, Petroasa (Tașaul), Dulce (Tatlageac), Albești... Existența locuitorilor de limbă română este dovedită și de faptul că, in 1870, autoritățile otomane din Dobrogea îl numesc pe monahul Nifon Bălășescu (născut în județul Sibiu, călugărit la Căldărușani), drept director al școlilor românești din regiune. Limita sudică a litoralului românesc a fost fixată de la Congresul de la Berlin, unde emisarul francez a insistat ca frontiera cu Bulgaria să ajungă la
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Ansamblul Mănăstirii "Nașterea Maicii Domnului" - Vorona a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-B-02029 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Potrivit tradiției, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar și de prin părțile Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de "Sihăstria din Poiana Voronei". Primii călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni. Denumirea localității
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
Biserici se afla o mănăstire. Starețul, care fusese la locurile sfinte, era considerat hagiu (sfințit), de unde și denumirea de Biserica Hagiu. Între 1765-1767 un urmaș al familiei Băbeanu, cu numele Mihail, fost logofăt de taină, călugărit cu numele de Misail Monahul, a clădit o biserică de zid în locul celei de lemn, adăugând și șase chilii, care au dăinuit până în 1920, pentru adăpostirea văduvelor sărace. Amenințată cu dărâmarea, Biserica Hagiu a fost renovată în 1831, cu ajutorul și contribuția enoriașilor. Devenind neîncăpătoare și
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
Sasic. Așezământul monahal datează din anul 1905 când un localnic cu numele de Marin Sozon a cumpărat de la săteni un teren pe care l-a donat Mănăstirii "Cetatea" din Ismail . El cultiva acest teren cu grâu, pe care-l dădea monahilor de la mănăstire, conduși pe atunci de starețul Feodosie. Cu timpul, aici a fost ridicată o mănăstire de călugări. În apropierea sa, a fost descoperit un izvor cu apă tămăduitoare, ceea ce a făcut ca numărul pelerinilor să crească. În perioada celui
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
face pagube importante în aripa de nord al mănăstirii. Mănăstirea a găzduit și o școală elementară până la începutul anilor 1900. Din 1951 mănăstirea a fost abandonată, funcționarea ordinului franciscanilor fiind interzisă. În zilele noastre ordinul a început să aibă iarăși monahi și în Lăzarea, foarte popularii "frați mai mici", franciscanii observanți reînnodând firul activității după aproape jumătate de secol. Mănăstirea a servit comunitatea și prin întreținerea, timp de peste 150 de ani a unei școli elementare. Azi mănăstirea găzduiește tabăra de creație
Mănăstirea Franciscană din Lăzarea () [Corola-website/Science/323438_a_324767]
-
fost întemeiată în anul 1774, când un ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului ridica un schit. Nu se cunoaște viața călugărilor care au trăit aici, din anul înființării și până în 1929 nu există documente care să ne spună câți monahi au fost aici și cum a curs viața lor în inima munților. Se crede însă că la Mănăstirea Lepșa ar fi funcționat un centru de îngrijire a bolnavilor. Anul 1929 a reprezentat o mare cumpănă pentru frații din mănăstire. Un
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]