5,311 matches
-
în afara aceleia de a fi furat focul. A vrut să creeze el însuși oameni din humă, însuflețindu-i cu ajutorul focului. S-ar zice că undeva, în umbră, Nemesis veghează, mereu, ca orice încălcare a limitelor să aducă o nenorocire. Numai monștrii sunt excesivi. Typhon are o sută de capete. Gorgonele au zeci de șerpi încolăciți în păr. În rest, și astrele trebuie să asculte de o ordine. Dar amintiți-vă, domnilor, descrierile uneia dintre statuile pierdute ale lui Fidias. Înaltă de peste
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Las Vegas ar fi făcut avere. Fiindcă are instinctul jocului. Un confrate mai tânăr se învîrte cu grație în jurul unei poete din Grecia, fără să-l supere câtuși de puțin faptul că individa e urâtă foc, diformă, un fel de monstru feminin care râde tare, agresiv și neplăcut. E mulțumit că monstrul i-a pus gând rău. Florin Iaru se amuză că e coleg de cabină cu poetul turc (dotat cu o mustață albă și o voce cavernoasă) care zicea, la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
confrate mai tânăr se învîrte cu grație în jurul unei poete din Grecia, fără să-l supere câtuși de puțin faptul că individa e urâtă foc, diformă, un fel de monstru feminin care râde tare, agresiv și neplăcut. E mulțumit că monstrul i-a pus gând rău. Florin Iaru se amuză că e coleg de cabină cu poetul turc (dotat cu o mustață albă și o voce cavernoasă) care zicea, la Odesa, "aici nu reziști decât beat". Eu întorc, crispat, capul când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să fi fost furia perșilor când au zdrobit tot ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că America înhață toate premiile Nobel și bombăne că americanii sunt " cam fără stil" și "prea siguri de ei". Deși spune, uneori, lucruri interesante despre "McDonaldizarea Europei", el se complace într-un stupid șovinism european, uitând că singura revoluție fără monștri este revoluția americană și că ambele coșmare din secolul nostru, fascismul și comunismul, și-au avut "producătorii" între Rin și Urali. Probabil, America e unicul loc unde europenii pot vorbi cu mândrie de "virtuțile europene", considerând odioasă "mitologia banului", de parcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scutit de unele regrese, mi-ar fi greu să trăiesc acum într-un sat. Mi-ar lipsi zgomotul și o mie de alte lucruri cu care m-am obișnuit în București. Am devenit un citadin. N-am văzut orașul ca monstru apocaliptic când, la unsprezece ani, "am descins" în București; cu atât mai puțin azi n-aș putea avea asemenea porniri. Dar, probabil, fiecare om are limitele sale de adaptare. Mie, orașele mai mari ca Parisul sau Roma mi se par
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Un mort sub tipar și spectacolul poate, în sfârșit, să înceapă. Ce vreți, au nevoie de tragedie, asta-i mărunta lor transcendență, aperitivul lor. Credeți că întâmplător am rostit cuvântul portar? Aveam unul plin de toate metehnele, răutatea întruchipată, un monstru de meschinărie și de ură, ce l-ar fi scos din sărite și pe un sfânt. Nu-i mai vorbeam de mult, dar numai faptul că știam că există era de-ajuns spre a-mi întuneca obișnuita mulțumire. A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Monstrul Despre monștrii și strigoi am auzit numai în basme, Fantasme ce dădeau poveștii un aer mai grotesc. Cu toate că umbla deghizat prin lume Doar un monstru fără nume eu cunosc. Sunt zile în care și-ar dori să se retragă Într-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
Monstrul Despre monștrii și strigoi am auzit numai în basme, Fantasme ce dădeau poveștii un aer mai grotesc. Cu toate că umbla deghizat prin lume Doar un monstru fără nume eu cunosc. Sunt zile în care și-ar dori să se retragă Într-un bârlog
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
Monstrul Despre monștrii și strigoi am auzit numai în basme, Fantasme ce dădeau poveștii un aer mai grotesc. Cu toate că umbla deghizat prin lume Doar un monstru fără nume eu cunosc. Sunt zile în care și-ar dori să se retragă Într-un bârlog mizer și numai al lui, Într-o pădure sau o peșteră murdară, Nimeni să nu știe cine este și al cui. Să-și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
n-au aripi dar îi cântă Malițios despre interzisa fericire. Sunt zile în care te imploră să-l ierți, Pentru orice faptă, gând sau închipuire, Copleșit că-i plin de hibe într-o lume de perfecți, Că-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
atitudinea. Ar fi renunțat la schimonoselile lui din ideea că e fata nevestei. Gândul că e un fel de tată l-ar fi dezgustat de el sau de ea . . . - Numai să nu-1 excite tocmai ideea asta. - Atunci e un Rim monstru . - O mostră tot e el! ... și un maimuțoi! O gorilă care fredonează Oyral . . . Fatalitate, dragă! Să pice cu pacostea tocmai pe dolofancă . Uite, vezi! . . . Dacă aș fi vrut să-1 iubesc eu! . . . Rîzind, Nory se despărți de Mini. Rămasă singură, nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau a nu fi de acord cu cineva este nu numai o problemă de libertate ci și de sensibilitate spirituală. Să nu uităm că atitudinea noastră legiferează pentru generațiile care vin! Observații mai la obiect Sistemele faraonice, totalitare, dictatoriale, generează monștri. Concentrarea puterii la vârf înseamnă refuzul dialogului, al consfătuirii, consultării, conlucrării pluralității selective de opinii. Dictatorul promisiunilor, ajunge a la vârf manipulărilor, a prin tehnica înșelăciunilor, finalmente subordonând massele. În drum spre putere, e popular, zâmbitor, binevoitor, stă de vorbă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și teroarea urcă la apogeu. Se subordonează gândul, voința și timpul oamenilor, exact ca-n mărturisirile lui Driesz Van Coillie în destăinuirea: “j’ai subie le lavage du cerveau” ediția Mobilisation de Consciences, 1964. Opresiunea sălbatică și fără termen naște monștri, mai rău ca somnul din tabloul lui Goya, naște instincte ucigașe, oameni fără Dumnezeu, executori orbi și ai părinților dacă li se cere, după principiul bolșevic predicat și de doctrinarul roșu Dimitri Manuilski, secretar general al cominternului: «...toate crimele, toate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un sinucigaș și ploaia începea să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că respir mai greu, gâfâi la orice efort, obosesc repede și, uneori, simt o apăsare în zona inimii. Atunci, am impresia că duc dinamită în buzunare și că trebuie să fiu atent să nu sar în aer. Sunt singur cu "monștrii" mei și încerc să-i domesticesc cum pot, cu slabe rezultate de cele mai multe ori, deși, inițial, nu mi-a fost frică. Am stat acasă douăzeci și patru de ore după infarct, agitîndu-mă și traversând o noapte albă. E adevărat că bănuiam altceva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pur și simplu Într-o bună zi Începuse să i se umfle pîntecul sub șorțul de bucătărie și Într-o seară a cerut voie să plece ca să nască. Peste o săptămînă era Înapoi, gata să plece la Chosica cu micul monstru pe care-l adusese pe lume. Dar preocupările ei estetice Îl priveau mai ales pe Julius și de cum s-au instalat, hotărî să profite de absența doamnei ca să-i apropie urechile de cap. Leucoplast, izolirband, scotch, ce n-a folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Chosica; n-ar fi putut să nu se ducă, fiindcă o mătușă a domnului Juan Lucas, care era călugăriță, le lăsase o carte de vizită de curtoazie. De trei ori pe săptămînă, lunea, miercurea și vinerea, apărea domnișoara Julia, monstrul ăsta cu brațele acoperite de păr negru, ca să-l Învețe o groază de lucruri. Cum a venit la Chosica a Început să-l bată la palmă și lui Julius Îi venea s-o omoare. Totuși, o scurtă bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atenția că tremură tot și Îl Întrebă dacă-i era frică. Nu, răspunse Julius, luînd-o Înainte fără frică. Mergea singur, se apropia prea tare de margine, Peter era Înspăimîntat, dar nu spunea nici pîs, nu fiindcă ar fi fost un monstru, ci fiindcă avea idei foarte moderne despre educația copiilor. Julius, care-i amintea de propria lui copilărie, Îl cucerise. Străinul era foarte emoționat. În fond era un singuratic și În ultima vreme... De partea cealaltă a podului Îi arătă Hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de-ar fi putut s-o bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu plînsul, te rog. Nu știa cum o cheamă și nici pe Nilda, care tocmai atunci apăru din nou cu copilul În brațe, strigînd că e copilul ei și-o să-i dea o educație aleasă și le arăta tuturor micul monstru. Juan Lucas se crispă, ridurile caracteristice ducelui de Windsor se desenară de o parte și de alta a ochilor. Julius spuse: uite, mămico, e copilul lui Nilda și Juan Lucas dispăru. În timp ce Susan se hotăra să le arate la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grijă de toate În lipsa ei. Domnul avea să-i răsplătească. Imediat Îi răspunseră că nu o făcuseră din interes, la care Susan, la rîndul ei, porunci să aducă Înghețată și coca-cola pentru toți. Nilda apăru din nou aducîndu-l pe micuțul monstru, urmată de Celso și Daniel, cu tăvile Încărcate. — Să Închinăm paharele de coca-cola pentru Julius, care Împlinește azi șase ani, spuse Susan, Îmbrățișîndu-i pe toți cu privirea pentru a vedea ce efect produc cuvintele ei. Efectul a fost extraordinar. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște pași mărunți aproape În aer cu piciorușele lui strîmbe. Era pentru prima dată cînd micuțul monstru făcea și altceva decît să zbiere, toți s-au bucurat și prînzul căpătă Înfățișarea obișnuită de fiecare zi. Celso și Daniel Începură să discute despre fotbal. Unul voia să-l facă pe Julius suporter al echipei Municipal, iar celălalt, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o chestiune de cîteva zile“, explică medicul și Juan Lucas adăugă batjocoritor: „Susan și ușile ei“. Atunci ea Îl rugă să-i spună adevărul, să-i spună că arăta Îngrozitor așa umflată cum era și că o să divorțeze de un monstru ca ea... „Ha, ha! Frumoasa Înveninată! Asta-i bună! Celso, adu-ne ceva de băut...“ Servitorii se făcură nevăzuți fără să scoată o vorbă, dispăreau unul după altul ca și cum s-ar fi Întors seara tîrziu acasă după o duminică liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]